Biografie
- Flavia Cosma este scriitoare, poetă şi traducătoare
româno-canadiană născută în România, câştigătoare a numeroase premii
internaţionale. Este licenţiată în Inginerie Electrică la Institutul
Politehnic Bucureşti şi a studiat teatru în România. Este deasemeni
producătoare, regizoare şi scenaristă pentru filme documentare de
televiziune. Vorbeşte fluent engleza, româna, franceza şi spaniola;
produce opere originale şi traduceri în aceste patru limbi.
Flavia a publicat 41 de cărţi,
dintre care 27 sunt volume de poezie. Volumul său de versuri Leaves of
a Diary a fost acceptat în cadrul Universităţii din Toronto, la catedra
E. J. Pratt Canadian Literature ca material didactic pentru anii
2007-2008. Poemele şi cărţile sale au obţinut numeroase premii.
Flavia Cosma este membră a Uniunii Scriitorilor din România, The
Writer’s Union of Canada, The League o Canadian Poets, British
Comparative Literature Association, Union Hispanoamericana de Escritores,
etc.
Recent, Flavia Cosma a fost distinsă cu Titlul de Membră de Onoare şi
decorată cu Medalia de Aur de către Casa del Poeta Peruano, Lima, Peru
în cadrul celui de-al III-lea Festival Internaţional de Poezie din
localitatea Huari, Peru, pentru opera sa poetică şi pentru contribuţia
sa la promovarea culturii în lume, Septembrie 2010.
Flavia Cosma este directoarea Reşedinţei
Internaţionale pentru Scriitori şi Artisti, Val-David, Québec,
Canada, directoarea Festivalurilor Bianuale de Literatură şi Artă de la
Val-David.
Cărţile Flaviei Cosma în limba română
(selectiv):
TRUPUL LUNII, poeme, ISBN 978-973-148-111-1, Editura Ars Longa,
2012, Iasi, România
PE CĂI DE NIMENI ŞTIUTE, poeme, ISBN 978-973-148-074-9, Editura
Ars Longa, 2011, Iasi, România
FOCUL CE NE ARDE, roman, ISBN 978-973-148-075-6, Editura Ars
Longa, 2011, Iasi, România
CARTIERUL LATIN, poeme, ISBN 978-973-148-073-2, Editura Ars Longa,
2011, Iasi, România
POVEŞTI SUB CLAR DE LUNĂ/ CONTES DE FÉES, contes (édition
bilingue Românian/French), Editura Ars Longa, 2009, Iaşi România, ISBN
978-973-148-028-2, 151 pages
NEANT BINEVOITOR, (BENEVOLENT ABYSS), poeme de Flavia Cosma,
Editura Semne, 2007, Bucharest, România, ISBN 978-973-624-533-6, 103
pages
CÂNTECE LA MAREA EGEE, (SONGS AT THE AEGEAN SEA), poeme de Flavia
Cosma, Editura Ars Longa, 2007, Iaşi, România, ISBN 978-973-8912-74-8,
71 pages
TEATRU PENTRU COPII MICI ŞI MARI, (CHILDREN’S PLAYS), Editura
Familia 2007, Oradea, România, ISBN 978-973-9401-73-9, 58 pages
IN BRAŢELE TATĂLUI (IN THE ARMS OF THE FATHER), poeme, 2006,
Editura Cogito, Oradea România, ISBN 973-8032-52-0, 88 pages
RHODOS SAU RHODES SAU RODI, Jurnal Sentimental, (Journal de
voyaje), Oct. 2005, Editura Limes, Cluj, România, ISBN 973-726-093-7,
150 pages
JURNAL, poeme, 2004, Editura Cogito, Oradea, România, ISBN
973-8032-35-0, 68 pages
AMAR DE PRIMĂVARĂ (BITTERNESS OF SPRING), poeme, 2003, Editura
România Libera, Bucharest, România, ISBN 973-86308-8-6, 83 pages
CINĂ CU DEMONI (DINING WITH DEMONS), poeme, 1999, Editura
Eminescu, Bucharest, România, ISBN 973-22-0759-0, 91 pages
PĂSĂRI ŞI ALTE VISE (BIRDS AND OTHER DREAMS), poeme, 1997,
Editura Eminescu, Bucharest, România, ISBN 973-22-0589-X, 84 pages
Lista completă a cărţilor Flaviei Cosma
Anthologii:
- Citadela, Satu Mare, România, Sept. 2007 (Cerul de Lapte, Trei Inimi)
- Variety Crossing Volume 9, Toronto, 2007 (The Word)
- Murmurs of Voices / Murmure des voix / Murmurul Vocilor, Cogito
Publishing House, 2007: (Bilingual Poems by Flavia Cosma: The Oldest of
the Old, Nocturnal Silence, Resurrection, If I Could Be..., In the Arms
of the Father; also translations by Flavia Cosma of poems by Gloria
Mindock, George Elliott Clarke, Dae-Tong Huh)
- A Canadian Anthology of Poetry - Butterfly Thunder, A Beret Days Book,
2007 (Blind Bird and The Moon's Body)
- Verse Afire, Tri-Annual Publication of The Ontario Poetry Society
(Leaves of a Diary 18)
- Citadela, Literary Magazine, Satu-Mare, România (Translations by
Flavia Cosma of two poems by Gloria Mindock)
- Istanbul Literary Review - September 2007 a. (Poems: Beyond, Lament,
Stones-Words, Hazy Twilight, Under the Cover of Time, also, excerpt of:
Rhodes or Rhodos or Rodi - Travel memoir by Flavia Cosma)
- Earls Court e-zine (Appointment)
- Poetry Salzburg Review, Nr. 10, Autumn, 2006 (Solitude and Remoteness)
- Unlocking the Muse, Beret Days Press, 2006 (Ask Me)
- CAA Anthology, Nov. 16, 2006 (Manege Aquatic, In The Afternoon, The
Rain Descends, The Lesson, Sculpture)
- Poesia, Fayetteville, Arkansas, October 2005 (Night of Autumn,
Nocturnal Silence)
- Anthology Amor Olvidado, El Centro de Estudios Poeticos, Madrid, Spain
(La Estacion del Amor)
Canadian Women's Studies, Toronto, Canada, October 2005 (Bullfight)
- UNLOCKING THE MUSE, TOPS, 2005
- ABSINTHE, New European Writing, 2005
- Variety Crossing, Toronto, 2005
- Parameter, Manchester, UK Vol. 1, September, 2005 (Of Late Autumn,
Resurrection, Separation)
- Clepsidra cu Marturii, ed. Adam, 2003, Bucuresti, România
- Aurora 2003, Oradea, România
- Literatura Na Swiecie, 1998, Warszawa, Poland
- KCL Modern Poetry In Translation, 1994-95
- LIPS - International Women Poets 1993, Montclair, NJ, USA
- Poetry East 1990, Depaul University, Chicago, IL, USA
- Canadian Women Studies, York University, Toronto, Canada, 1989
- Liberte, Montreal, Canada, 1988
Afilieri artistice şi literare
League of Canadian Poets
Writers' Union of România
The Academy of American Poets
The Writers' Union of Canada
Pen International - Canada
British Comparative Literature Association
The Ontario Poetry Society
The Canadian Ethnic Media Association
Canadian Authors Association
Writers and Editors Network, Toronto
Traduceri
POEME INCENDIARE (BURNING POEMS), poems by George Elliott Clarke, 2006,
Editura Cogito, Oradea, România, ISBN 973-8032-48-2, 86 pages (English/Românian)
A SETTLEMENT OF WORDS (AŞEZARE DE VORBE), poems by Ioan Tepelea, 2009,
Červená Barva Press, W. Somerville, Massachusetts, USA, a chapbook, 24
pages (Românian/English)
NIMIC PENTRU AICI, NIMIC PENTRU DINCOLO (NADA POR AQUI, NADA POR ALLA),
poems by Luis Raul Calvo, 2009, Editura Gens Latina, Alba Iulia, România,
ISBN 976-606-92026-2-3, 68 pages (Spanish/Românian)
LA PORŢILE RAIULUI (AT THE HEAVEN’S GATES), poems by Gloria Mindock,
Editura Ars Longa, Iasi, România, (English/Românian) 2010. PROFANE
UNCERTAINTIES (PROFANOS INCERTIDUMBRES), poems by Luis Raul Calvo,
Červená Barva Press, W. Somerville, Massachusetts, USA (Spanish/
English), 2010
Documentarii TV
Writing, Producing and Directing
"România, A Country At The Crossroads"
Canadian Scene National Award for TV Documentary, 1991
"Freedom Sweet Dream" A look at post-revolution România, 1992
"The Scott Mission of Toronto, A Miracle on Spadina Avenue", 1995
Piese de teatru pentru copii
Writing, Producing and Directing
"The Legend of the Sunflower", 1970, Children's Radio Drama, Bucharest,
România
"The Four Brothers", 1971, Children's Radio Drama, Bucharest, România
"Folk Tales", 1971, Children's Radio Drama, Bucharest, România
"Three Folk Tales", 1980, Sainte Marguerite Bourgeouys Catholic School,
Toronto, Ontario
Recitaluri
March 4, 2009 - Noches de Poesia, Montreal
February 6, 2009 - Laurentian University, Sudbury
February 27, 2009 - Nellie's Shelter
December 3, 2007 Poetry Reading - Cooked and Eaten Events, 2007-08
season - Cervantes Restaurant, 211 Hunter St. W. Peterborough, ON 7:30pm
May 16, 2007, Flavia read at a poetry reading presented by DRAFT
February 14, 2007 reading and lecturing about poetry at Nellie's Women's
Shelter, Toronto
Author Series - Deer Park Library "Flavia Cosma, a renowned Românian
poet, read from her ninth book of poetry Leaves of a Diary" Wednesday,
November 1, 2006
September 9, 2006: Flavia Cosma read at the Vaughan Poets' Circle
September 6, 2006 Literary Soiree: Flavia Cosma read from her latest
books at the Românian Association ARTA - Kitchner and Banatul Românian
Cultural Centre (Event sponsored by The Writer's Union of Canada)
Flavia read at Poetry in Translation, Art Bar, November 22, 2005,
Toronto, Ontario
Launching of Jurnal and Amar de Primavara, December 18, 2005, Waterloo,
Ontario
Launching of Fata Morgana at Coffee Mill, Toronto, 2003
Launching of Wormwood Wine at the Centre for the East European Studies,
University of Toronto, February 2002
Reading at Carpathian Books Literary Event, Toronto, Jan. 1994
Visiting Writers Program, Sunny College at Farmingdale, NY December 1992
Reading Series at the United Nations, New York, June 1991
Bridging the Waters, an International Festival of Poetry and Writing in
Translation, Passaic College, Paterson, New Jersey, March 18, 1989
11th Annual Conference of the American Literary Translators Association,
New York, October 19-22, 1988
Reading at Innis College Town Hall, U of Toronto, Nov. 25, 1987
Une Nuite de Poesie, Semaine Francophone a Toronto, Oct. 1987
Three Folk Tales by Flavia Cosma, directed by Flavia Cosma, at Blessed
Marguerite Bourgeoys Catholic School, May-June 1980
Drepturile omului
October 27, 2007 Speaking about Human Rights in Multicultural Canada and
The Condition of Writers In Exile at the University of Bucharest,
România
October 20, 2007 Speaking about Human Rights in Multicultural Canada and
The Condition of Writers In Exile at the University of the North, Baia
Mare, România
October 18, 2007 Speaking about Human Rights in Multicultural Canada and
The Condition of Writers In Exile at the University of Iaşi, România
May 1, 2007, 10:00am - speaking on Human Rights to students at Henry
Hudson Public School, Scarborough
May 8, 2007 "Reality Day" Flavia Cosma spoke about television
documentary production at a career day event, at J. Clarke Richardson
Collegiate, Ajax, ON
December 6, 2006, speaking to 100 students at Cornell Jr. Public School,
about Human Rights and Refugee Camps.
April 10, speaking about Human Rights in a Totalitarian State at Banting
and Best School, Scarborough, ON, to grade 5 students.
April 7, reading from "Leaves of a Diary" and speaking about poetry at
Leaside High School, to grade 12 and 13 students
March 7, 2006, speaking of life in a Totalitarian Society to grade 7 and
8 students, at St. Marguerite d'Youville School, Richmond Hill, ON.
Talking about Refugee Camps in Europe: Jan. 12, 2006, Leaside High
School, two separate groups, grade 12 and grade 10/gifted students
Reflections of Human Rights: Dec. 17, 2005, Dallington Public School,
speaking to grade 5 and 6 students
Writer-in-Residence
Flavia was invited to write at the International Writers' and
Translators' Centre "Waves of the Three Seas" in the island of Rhodes,
from September 16 to October 16, 2007
Santa Fe Art Institute, July 1 to August 1 2007
International Writers' and Translators' Centre, Rhodes - March 6 to
March 31 2005
International Writers' and Translators' Centre, Rhodes - June 20 to July
12 2006
-
Premii literare
-
-
Volumul 47 Poems, (Texas Tech University Press, 1992), a câştigat
prestigiosul premiu ALTA Richard Wilbur Poetry in Translation Prize.
Romania, a Country at the Crossroads, a TV documentary by Flavia Cosma,
a obţinut The Canadian Scene National Award (1992).
Flavia a fost distinsă cu Primer Premio - Paz en el Mundo Competition
2005, Bilingual Writers MCA, Buenos Aires, Argentina, pentru poemul The
Season Of Love.
Nominalizată de trei ori pentru The Pushcart Prize cu poeme din volumul
Leaves of a Diary (2006), The Season of Love (2008), și Thus Spoke The
Sea (2008).
A primit Honorable Mention Award de la The Ontario Poetry Society - Open
Heart Competition 2007, pentru poemul Cradle-Song.
A obţinut Third Prize la concursul John Dryden Translation Competition,
2007, pentru traducerea cărţii sale In The Arms of The Father, (British
Comparative Literature Association & British Literary Translation
Centre)
Cartea sa Songs at the Aegean Sea a fost inclusă în Short List la
concursul Canadian Aid Literary Awards Contest, Dec. 2007.
Finalistă la al 6° Certamen Internacional de Poesia “La lectora
impaciente”, Gandia-Valencia, Spain, 2008, cu poemele Dance (Danza),
You're not a Tiger (No se es un tigro), Don't Speak (No Hables), și
Resurrection (Resurreccion)
A primit Titlul de Excelenţă pentru contribuţia deosebită la îmbogăţirea
şi promovarea culturii româneşti în spaţiul european şi în lume, în
cadrul Festivalului Internaţional “Lucian Blaga”, ediţia XXIX, Sebeş-Alba,
Romania, 2009.
Flavia Cosma a fost distinsă cu Titlul de Membră de Onoare şi decorată
cu Medalia de Aur de către Casa del Poeta Peruano, Lima, Peru în cadrul
celui de-al III-lea Festival Internaţional de Poezie din localitatea
Huari, Peru, pentru opera sa poetică şi pentru contribuţia sa la
promovarea culturii în lume, Septembrie 2010.
-
-
Fotografii reprezentative
-
-

-
-

-
-

-
-

-
-

-
-

-
Site personal:
http://www.flaviacosma.com/
|
-
-
-
-
-
Poeme din
volumul
"Sălbăticiuni şi umbre"
- Pasărea colibri
a tinereţii
Un bătrân cade
mort
Curăţind zăpada
din faţa casei.
Nu împlinise încă
87 de ani.
În dimineaţa limpede
S-a trezit
din somn plin
de putere,
Simţindu-se tânăr, vânjos,
Decis să
se ia
la trântă
cu neaua,
cu lumea,
Ca şi-n alte dăţi.
Cu toţii cunoaştem elanul
din vis,
Curajul străin, îndrăzneala.
Şi eu mă trezesc uneori dintr-un somn
În
care dansez şi dansez,
Ziua întreagă plutesc pe aripi nepământene,
Pasul îşi uită măsura
o clipă,
Redevine libelulă în zbor,
Pasărea colibrí
a tinereţii.
Calea iubirii
De frigul morţii ziua
se răceşte,
Norii
cu pumnii strânşi mă apasă pe piept,
Pe drumul cenuşiu orbecăi fără ţel,
Florile toate, albinele, păsările,
Fug care-ncotro speriate.
Rămâne râsul fără trup, isteric,
Străbătând încăperile mari,
Urcând trepte înalte, coborând
Lovindu-mă în trecere
cu răsuflarea-i usturătoare,
Invadând ungherele inimii.
De ce
m-am lăsat prinsă
din nou
În această capcană?
Dincolo
de gratii aurite
Îngerul
mi-arată tăcut
Calea iubirii.
Dar braţul lui
e ciung
Şi trist,
el şchiopătează.
La porţile cerului
Vai ţie
! Vai ţie
!
Nu eşti nimic
Deşi te crezi
Atât
de mare.
Spaţiul pe
care-l ocupi
Este infim,
O gămălie;
Strigătele
tale, plânsul tău,
Un bâzâit
slab
La porţile Cerului.
Râvneai infinitul şi-ai fi făcut orice
Să-l poţi primi.
Zadarnic plângi şi te rogi
Dumnezeu în marea
Sa milostivenie
Asurzeşte încetul
cu-ncetul.
Iubire şubredă
Timp
de cinci
minute
Acele-cuţite
de ceasornic
Îmi străpung inima
De cinci ori înmulţite
cu şaizeci.
Gânduri mă împresoară
din toate părţile.
Primul îmi şopteşte despre ceva ireparabil,
Precum moartea,
Al doilea îmi vorbeşte
de-o piază rea
la pândă,
Mai pe urmă
vine visul
alb şi plâns
Care se cere şi
el descifrat,
Şi nu în ultimul rând, poate că nici telefonul nu mai funcţionează,
S-a întrerupt şi nu
se mai aude sunând.
Toate
ca toate
Dar niciodată nu mă încearcă îndoiala
Că te-ai fi răzgândit
Că nu mai vrei să mă vezi,
Iubire şubredă
În plinătatea dorinţei
tale dezlănţuite.
Cu
faţa spre
tine
În zbor
Soarele apune
Cu faţa spre
tine.
Cât vezi
cu ochii
de jur împrejur
Munţi pleşuvi.
Ca prin minune această distanţă atât
de ostilă
Îmi ridică una câte una
Pietrele grele
de pe inimă.
Pumnul străin ce-mi apăsa beregata
Nu mai
are putere acum.
Cu bucuria reînvierii inspir
Aerul viciat
al aeroportului
Cercetez cei doi oameni
cu care voi împărţi noaptea, călătoria,
Îmi
pare că
le zăresc aurele plăpânde
Şi mulţumită îmi zic
Că
de vor supravieţui ei
Voi trăi şi eu.
Minute
rotunde
El plânge
Numărând în gând minutele rotunde.
Ea îl cuprinde uşor
Cu braţul mirat, obosit.
-Nu plânge, voi reveni
la tine mereu
Căci flacăra lămpii nu ştie ce-i moartea.
Uitarea, boală suverană…
Stăm în ochiul
de foc
al lumii.
Întunericul mânjeşte grăbit geamul ferestrei,
Ghiara bătrână zmulge, sfărâmă,
Pajura, roşie floare,
Iepurele
alb, pulsul bezmetic;
Gânduri tulburi scormonesc mâlul oceanelor.
Trist
e sfârşitul fără începuturi;
Rece
e mâna
care nu dezmiardă,
Ne-învăţată să dăruiască,
Ci numai să ia, să primească.
Ne ghemuim în faţa ecranelor pitice,
Roboţi fosforescenţi
se strâmbă, ne vorbesc,
Argintul viu
se scurge-n farfurie
Iubirea bolnavă depăşeşte pragul delirului
Măturând ursita
cu dosul palmei.
Nimicul
se întoarce în nimic
Uitarea suverană
Pune stăpânire pe lucruri
Nelinişti
La balconul
cu porumbei sălbatici
Şi ramuri stufoase
de fag,
Bătrâna fantomă
se leagănă
În briza serii.
Zilele, nopţile,
se topesc egale,
Într-o aşteptare caldă, difuză.
Cămaşa ei transpirată
de noapte
Înveleşte scheletul despuiat
de carne
Ochii ei, doi cărbuni aprinşi
Sfredelesc întunericul,
Cercetează strada.
Nelinişti lumeşti nu-i dau
pace să doarmă,
Urmaşii ei împătimiţi în vicii,
Îi risipesc avutul
cu abandon frenetic.
Porumbei gunguresc, îşi dau sărutări
În
secrete cuibare stufoase.
Toţi aşteaptă sorocul, ziua în
care altcineva
Va lăsa lumina să pătrundă-n odăi,
Va curăţa pereţii coşcoviţi,
Va înfrâna vegetaţia dementă
Va înlocui durerea veche, uscată,
cu alta
Amară şi dulce.
Noi locatari vor mătura trecutul
Cu gestul îndrăzneţ, nesocotit,
Menit să oprească zborul păsărilor
În migraţia lor ireversibilă.
Pe
un pat de spital
Afară strălucesc nămeţii albi şi mari
Sub soarele
de ora patru după amiază,
Înăuntru—colcăie secţia
de urgenţe
Şi ameninţarea obscenă
cu moartea.
Doctori
cu carnete în mâini
Te iscodesc dacă mai vrei sau nu
Să fii resuscitat,
Orbecăie printre
multiple diagnoze,
Emit teorii, fac presupuneri,
Negoţul
cu moartea-i înfloritor,
Trebuie
s-o cumperi, vrei nu vrei,
Ca sa nu superi vracii, călăii.
Tânjeşti să pleci, să fugi cât mai departe,
Dar ei te ţintuiesc pe
pat,
Te învinuiesc
de nesimţire
Când nu prezinţi simptomele
din cărţi,
Pereţii fluizi foşnesc ameninţător
Lumea geme, vomită, împrăştie microbii,
Unii îşi pierd raţiunea şi
Delirează.
Visez
cu ochii deschişi
la pâinea aurie
din cuptor
La scrisorile încă nescrise,
la doruri,
La omul acela
care mi-a uitat adresa şi nu ştie unde să mă mai caute
Sau nu vrea, sau nu poate.
Dragoste în miezul zilei
Căldura toridă ciopârţeşte pomii,
O femeie îşi omoară vecina
De dragul unui câine.
Spune-mi că ţi-a fost bine
cu mine,
Vreau să ştiu,
Vreau să aud florile suspinând
Pe buzele
tale.
Căutăm înfriguraţi ceva ce va reţine
Acest prezent nealterat
În veşnicie.
Braţul tău mă strânge
cu putere
la piept
Mâna pe
care străluceşte
alt inel
Îmi tremură pe faţă.
Soarele sălbatic ne încuie dulce
În capcane rotunde.
Opreşte-te! Strigă mulţimea
Urmărindu-mi
din depărtare
Zborul vertiginos înspre hăuri.
Dragostea turbată
din miezul zilei
Ne trece fulgerător pe dinainte
Ca o paraşută multicoloră
Care nu
se deschide.
Semne înalte
Inimi sar
din loc
Îndurerate.
Cum să calificăm această provocare?
În grădina plină
de lacrimi
Din care refuzăm cuminecarea,
O mână învelită în puf alburiu
Ne
face semn
din cuibul înalt.
Prismă
sub razele soarelui,
Mărul singuratic luceşte-n farfurie.
Bondarii zumzăie asurzitor,
Somnul fără aripi doarme sprijinit
de colţul mesei.
Lângă gardul bisericii
Un nor de porumbei,
un papagal
Mic şi verde, două vrăbii
Urmăresc
o femeie
care din mers
Azvârle când şi când pe trotuar
Seminţe dintr-un
sac.
Sătule, păsările
se opresc să bea
Dintr-o fântână arteziană lângă gardul bisericii.
Înăuntru, biblia ne explică
parabola bobului
de muştar
Şi
a drojdiei
din pâine.
Toate lucrurile
cu adevărat mari
(chiar măreţe)
Se săvârşesc în
secret.
Vise de zi
Se făcea că eu
Răscoleam printre crengi şi mormane
de frunze
Dar tot ce găseam
era un mic
animal cu gâtul
de pasăre
Şi ochi
de mărgele
Pe
care-l mângâiam uşor pe
cap
Şi
el, ferindu-se
din calea
mea,
Dispărea în pădurea
de frunze şoptind
“Ce minunată femeie”
***
Elicele
din dreapta avionului
se rotesc
din ce în ce mai repede
Pe când cele
din stânga rămân nemişcate, absente.
Ţie ţi-au dat voie doctorii să te plimbi
Chiar dacă
au intervenit complicaţii.
Pe
mine din contră
M-au închis în spital.
***
Pe suprafaţa minţii
Păduri
de corturi albe
Aliniate corect.
Nu
se vedea nici-un
fir de iarbă,
Nu
se auzea tril
de păsări,
Nu exista nimic
Să-mi aducă aminte
de tine.
Timpul promisiunilor trecuse.
***
Florile mari îmboboceau
din ce în ce mai repede,
Roşii, îmbătătoare.
Mă grăbeam să rostesc cuvântul
« miracol
»,
Alergam să-i chem pe toţi să
le vadă.
În faţa mulţimii strânse împrejur
Florile
se ofiliseră pe
loc, altele fuseseră deja rupte,
zdrobite,
Noi doi cădeam unul peste celălalt într-un şant
La marginea drumului.
***
Călătoria lungă
Pe
care o ajunseseră blestemele
din urmă
Nu reuşea să
se desprindă
de la sol.
Avionul încercase să decoleze
de trei ori, fără succes.
Oameni înspăimântaţi
se-nghesuiau
Să scape
din capcană,
Sălbăticiţi,
se insultau, izbucneau în plâns,
se luau la bătaie
Cuprinşi
de căldura bolnavă.
Vocea ta mă chema peste mări,
Îngrijorat, îmi rosteai numele,
Îmi vorbeai
de plăceri şi
de doruri.
Cauze juste şi urgente
Lăcaşul
de rugă
se umple
de oameni;
Intru şi eu în căutarea unui sfânt
Căruia să-i mulţumesc.
Caut mai mulţi sfinţi pentru că vreau
Să
le mulţumesc
la toţi.
Dar cel mai mult
am nevoie
Să mă rog pentru ceva
Ce-am pierdut,
Caut sfântul cauzelor juste şi urgente.
Nu ştiu dacă cererea
mea este justă
Dar este urgentă, foarte urgentă.
Inima mă doare,
n-am dormit mai deloc.
Ştiu bine că nu doarme nici
el.
O forţă malefică
Dă buzna peste noi,
Chiar Sfinţii cei mai sfinţi
Se împiedică în păcate,
Îşi primesc pedepsele pe deplin meritate
Pe
care le numesc Ispitele Diavolului.
Răspunsuri
Noaptea
se umple
de vârtejuri
de stele,
(Ţie ţi-ar plăcea treaba asta
Vincent Van Gogh)
Ştim răspunsurile
Înainte
de-a întreba.
Luna apare grea dintre brazi,
Tulburat, beţivul trist
Începe să urle
Pierzându-şi minţile.
Oamenii
se-nghesuie, fac cozi
La psihologi, psihiatri, mediatori, shamani,
gurus, vraci
Ocolindu-l
cu mare grijă
Pe Cel ce sângerează pe cruce
Pentru păcatele noastre,
Pentru poemele pe
care le-am izgonit
de la noi,
Sau refuzăm să
le scriem.
Cum toate poverile duc mai devreme
Sau mai târziu în nefiinţă,
Singura reuşită, singurul
mare succes
În viaţă
Este să păcălim timpul.
Drumuri oprite
Luam blana pisicii
Şi mă-nveleam
cu ea.
Luam faţa pisicii
Sorbindu-i misterul.
Luam ochii adânci
de jăratic
Şi mă-ncălzeam
la lumina lor.
Luam luna în braţe
Şi călătoream.
Pe unde umblă azi corăbiile-albastre
Spre
care ţărmuri, spre
care vis?
Drumul spre
tine-i închis,
Surpat întru
sine.
Pisici sălbăticite, costelive,
Cercetează odăile dimineaţa devreme
Vrând să ştie dacă mai trăieşte cineva pe aici.
Eşarfă Andaluză
Cum să te iubesc eşarfă andaluză
Prefăcută-n
carne?
Cum să te înlătur
de pe braţul meu fără să-ţi fac vreun rău,
Fiinţă rătăcită
În drumul tău precar
de câteva zile şi nopţi
Prin spaţiu?
Cum să te învăţ în orele prea scurte
Totul despre aripile-ţi andaluze
Despre beţia zborului fără
o ţintă anume,
Despre nebunia sufletului
Purtat în voia brizei,
Despre
tot ce ţi-ar fi
de folos
?
Cum sa fac să-ţi înţeleg rostul, mesajul
Încrustat în picăturile
de ploaie
De pe fustele-ţi transparente,
Andaluze
?
Sfârşit
Dacă timpul meu şi-ar da mâna
Cu timpul tău,
Dacă cele ce
s-au petrecut între noi,
De aproape,
de departe,
S-ar mai ridica dintre ruine,
Şi dacă mândria, frumoasă şi rea,
S-ar trezi
din somnu-i fără
vise,
Ar rezulta că, în amărăciunea noastră
Foarte amară,
Ne-am da seama
de toate, ne-am aduce aminte.
Da, acesta-i sfârşitul,
Fără lacrimi, fără strălucirea sângelui,
Fără răni adânci şi fără semne ascunse,
O simplă decădere în rutina zilnică
Departe
de lumina cuvintelor magice
De la începutul frumoasei noastre legende.
Trei sticle
de vin
Praful lipicios
din apartamentul uitat
de oameni
La cumpăna dintre viaţă şi moarte,
Mirosul mumificat
al păsărilor uscate demult,
Cele trei sticle
de vin, rămase în picioare
Ca prin minune,
Şi eu
Căutând, răscolind, încăpăţânându-mă
Să sper,
În preajma celor două personaje aproape străine acum,
Şi
care ar
face orice să poată da acele ceasornicului înapoi,
Până în clipa dinaintea mărturisirii ucigătoare
Implorând uitarea, fiorul dragostei
Să revină, să şteargă, să repare
ireparabilul,
Nici buzele arse, nici mâinile,
Nici corpul fierbinte sau geamătul silit,
Nu reuşesc să umple prăpastia
Deschisă
tot mai larg
Între ei.
Scrisoare
Iubitul meu, mă simt mai uşoară
Când nu îmi scrii
o zi;
Toate regretele
au rămas încuiate
În camere gălăgioase
de hotel,
Unde jocurile minţii
Nu mai găsesc tabla
de şah pe
care zac doborâţi
Pioni şi regine însângerate.
În păduri amărăciunea
vine şi trece;
Lemnul greu
de nuc
se prelinge în falduri
De-a lungul mesei,
Frigul ciupeşte lacom urechile
Motanilor vagabonzi,
Portocala învineţită în farfurie
Ia
forma unei tumori bazedofiene,
Liniştea după-amiezii
de noiembrie
Se aşterne molcom pe cerul împodobit
Cu ciucuri
de nori mici, pufoşi,
Printre
care rece, lumina
Adulmecă zarea.
Semnul egalităţii între cuvinte
Între
o ploaie murdară
Şi zăpezi lunecoase,
(Poate că raţiunea
m-a părăsit fără drept
de apel),
Mă regăsesc în
umbra pisicilor jucându-se voioase
de-a moartea.
Presimt că dragostea şi-a ferecat
Pe veci porţile.
Lumea
se îndreaptă spre
un viitor incert
Numai pe baza unui
magnetism remanent.
Ce este magnetismul remanent
?
Iscodesc nedumerite
Vrăjitoarele, complotând pe
la colţuri.
Mai rămâne să punem
Semnul egalităţii între cuvinte.
Rămân cerşetorii milogi-asasini,
Ochii infometaţi stând
la pândă,
Păcatele inocente
De neiertat.
Rămâne Iisus îmbrăcat într-o rochie
de beton
cu centură,
Răstignit pe peretele înalt
al altarului
Şi Sfântul
Anton
Luându-se
la ceartă
cu Sfântul Expedito
În prezenţa altui Sfânt
Al depresiilor profunde.
M-aş ghemui în poala
Ta Marie
Dar Tu porţi oricum sute
de prunci în braţe
Şi toţi cei ce şi-au găsit prin
Tine calea
Privesc în urmă mustrători.
Un ţiuit
strident invadează cranii risipite pe
drum,
Moartea năprasnică
Îşi leapădă penele pe pragul ferestrei.
Lacrima cade grea
În ce adânc
de mare?
Corul
de vipere
Şuieră sinistru între două suspine.
Vocea raţiunii
Aşteptare
cu hamuri,
Zăbale muşcând limba cailor sălbatici,
Distanţa implacabilă
Ca un perete
de sticlă
Gata să
se prăbuşească peste noi,
În câteva
ore, în câteva zile.
Şi până atunci,
Ne topim unul într-altul
Cu furia orbului
Cu blândeţea şarpelui
Cu aripile moi
Evantaie albastre pe ochi,
În livezile visate
Unde strugurii atârnă
În şiruri ordonate,
Vocea raţiunii
Vesteşte sfârşitul.
Nu mai cred demult în raţiune
Te cred numai pe
tine,
Numai ţie îţi cred.
Tu nu ştii nimic
Şi mă priveşti nedumerit aşteptând
Un răspuns
de la mine.
|
-
-
Poeme din
volumul
"Sălbăticiuni şi umbre"
- Toamnă
Când dimineaţa,
umedă încă
Mai doarme
În gânguritul
slab al păsărilor mici,
Pisici stau
la pândă
cu ochii sticloşi urmărind
Un pas greşit,
o clipă
de beţie,
Pentru
a împlini
un ritual barbar.
La graniţa dintre lumi
Enigmele
se înmulţesc,
O multitudine
de înţelesuri neînţelese
Cuprinde firea.
Păianjeni harnici,
de veghe toată noaptea
Ţes
o pânză
mare peste brazi
Ca să-i poată apăra
de frig
Căci repede,
repede
Vine toamna
Mai ales pe-ntuneric
Când
n-o vede nimeni,
Şi nici
un foşnet nu tulbură
Bruma,
tăcerea.
Dumnezeu râde
Picăturile
de ploaie rămân încuiate în nori,
Aceştia
gem, se zbat în chinurile facerii,
Bubuitul unei furtuni neputincioase
Acoperă numai
o jumătate
de cer,
Bolta sângerează înspre asfinţit,
Acolo unde Dumnezeu râzând îşi jertfeşte
Turmele albe
de miei,
Azvârlind blăniţele înroşite
ale amurgului
La pământ,
Aşteptând
ca îngerii bucătari
Să-l
cheme
la masă.
Şcoala vieţii
Cerşind
un ajutor,
Ziua mă apasă,
Cu vuiet
de departe,
Şi
de-aproape.
Ia-mă în braţe amor mio,
Împarte
cu mine căldura beţivă,
Soarbe-mă,
zdrobeşte-mă în uraganul
Dorinţelor
tale neîmplinite,
Disperate,
Fă-mă să vreau,
să nu vreau,
Să amuţesc topindu-mă
La flăcările mari.
Mă instruesc
la şcoala vieţii,
Cea aspră
Şi fără
de milă.
Pături
de ceaţă
Ceaţa parfumată provenea
Din fumul lumânărilor mari şi mici
Aprinse
cu evlavie
la picioarele Lui,
Ale Ei,
Şi
ale maicii
sale Ana.
Dealuri rotunde,
mărturii
ale istoriei romantice
Se sufocau
sub pături îmbâcsite
de ceaţă.
Gata
de plecare
Primii pelegrini îşi înhămau caii
La căruţe fantomă.
Din loc în
loc aburi ieşeau
din pământ,
Noduri creşteau zburdalnic
În gâtlejuri
de lebede,
Iar eu
Mă retrăgeam
din calea torentelor
În colţurile îndepărtate
ale fiinţei
Departe
de motoare,
departe
de cuptoare,
În simplitatea sălbatică
A ploilor mărunte,
indiene.
O
fericire nouă
Era ca şi
cum
Stolurile negre trecând grăbite pe deasupra casei,
Îşi pierduseră graiul.
Cuvintele,
coji uscate şi putrede,
Se topiseră în pământ,
Durerile mici,
Neputinţele,
corvezile,
Temerile mărunte,
Nu izbuteau să ne-acopere cerul.
În grădini suspendate,
feerice
Florile
se desfăceau după-amiaza,
Albine
cu puf vărgat pe spinare
Se încălţau în cizmuliţe galbene
Înalte şi grele,
purtătoare
de leacuri.
O fericire nouă umplea căile,
Antenele minţii zbârnâiau
Alegând dintre ţârâituri
de greieri şi triluri
Semnalele duioase,
senzuale
Pe
care mi le trimiteai zilnic şi
care
Pătrunzându-mă,
aprindeau ruguri mari în numele tău
Pe câmpii.
Împrumuturi
Nimic nu-mi
aparţine,
Totu-i
de împrumut.
În tăcerea
de aur
a nopţii
Zâmbete
de piatră
se ivesc şi dispar într-o
clipă,
Animale sălbatice mă ating uşor
Transmiţându-mi
prin blănurile ude
Mănunchiuri
din grijile lor,
Iubiri
primitive, brutale,
Bucurii
de jivină
Pline
de subînţelesuri
O realitate,
mie
cu totul străină,
Frunzele galbene
cad de jur împrejur.
Toate-s
împrumutate pentru
un timp,
Toamna caldă şi umedă,
ploaia,
Mâna iubitului,
Sărutul greu împărţit în patru.
În lumea lor,
Liniştea cuburilor
de cristal
Reflectă veşnicia.
Sosirea Magilor
Azi
au venit magii
Cu feţele plânse,
vopsite.
Fără
a rosti
o vorbă
s-au aşternut
La masă.
Mestecând repede,
în tăcere,
Bucatele pregătite
Pentru altcineva.
Sătui,
s-au apucat
de gâlceavă
Cu voci ameninţătoare,
mârâind,
Ascuţindu-şi ghiarele,
Lacomi cerând lumea
cu toate comorile,
Fiindcă îşi închipuiau că
Li se cuvenea.
Au trebuit să
fie izgoniţi
Înapoi în pustiul
din care veniseră
Ca să nu mai tulbure
de-acum înainte
Ordinea lucrurilor.
Cei rămaşi mătură străzile pe urma intruşilor
Cu sufletele mici cuprinse
De-o veselie nesperată.
Ei simt că dragostea Zeilor
Coboară asupră-le
Promiţându-le
în două cuvinte
Porţile Paradisului.
Otrăvuri
Puneam piciorul pe pământ
Dar pământul respira
cu bronhii elastice
de broască râioasă.
Săream într-o
parte cuprinsă
de scârbă,
Pământul
cu ochi bulbucaţi nu
se clintise
din loc
Continua să mă privească asemeni unei vrăjitoare
Transformată-n
balaur
la mijlocul poveştii.
Păianjeni veninoşi mă muşcau lacomi
de coapse
Lăsându-mi
pe trup semne mari,
vânătăi circulare
Şi
o otravă necunoscută
Îmi dospea în adâncul fiinţei.
Unghiile arţarului chiar vopsite
cu roşu aprins
Se fărâmiţau.
Se apropia iar seara durerilor mari.
Vântul deşertului
Sub mângâieri timide
Sfinxul
se luminează
la faţă
Vântul deşertului răscoleşte foile
de papirus
Golite
de sens
Somnul ne dă târcoale
Legănându-se
moale pe umeraş.
Simţim că nu mai trebuie să facem nimic deocamdată.
Deciziile importante
pot să mai aştepte.
Energii
negative
Atâţia oameni încărcaţi
cu energiile lor
negative
Păşesc peste pragul casei
Se ascund în colţuri
Îşi leapădă pieile uscate
de reptile ici şi colo.
Fantome,
apariţii spectrale,
şterg pereţii
de praf
Fugărite
de ochii vigilenţi ai pisicilor.
Numai arborii verzi,
numai arborii negrii,
Strălucesc,
felinare
la geamuri,
Sentinele înalte apărând credincioase
Suflete plăpânde,
sfâşiate
de griji şi blesteme.
Daţi-mi
mie…
Daţi-mi
mie toate mamele
Bătrâne,
bolnave,
neputincioase.
Ele oricum nu vă mai ţin minte pe voi.
Daţi-mi
razele apusului,
fibra lor mistică,
Să
le strâng
la piept,
Să
le împărtăşesc
din puterea
mea.
Daţi-mi
ochii neliniştiţi ai pruncilor
Părăsiţi şi flămânzi
de iubire,
Puiandrii ce caută în fiece mugur
Laptele mamelor duse
de-aici.
Daţi-mi
frunza tremurătoare
Dinaintea morţii,
Serile
cu luni galbene,
întărâtate,
Pisicile pădurii mânuind
secrete
Ca şi
cum ele
le-ar înţelege pe deplin
Şi nu
s-ar tulbura.
Daţi-mi
ochii jivinelor
Mai limpezi,
mai verzi în noaptea aceasta,
Ochi de ape adânci şi stătute.
Profeţii
Apusul
de soare,
modest în măreţia sa,
Mă cuprinde în braţe moi
de cârpă,
Îmi şopteşte vorbe neînţelese
Pe
care mă concentrez
cu toată fiinţa
Să
le înţeleg.
Căldura roşie,
pătimaşă,
Presimte întunericul pe-aproape.
« -Ştiai că vei muri
la noapte?
»
« -Nu,
nu
mi-a spus nimeni în afară
de tine.
Cum îndrăzneşti?
»
Imagini înspăimântătoare revin
din amintire
Alungând pasărea colibri
Ce tocmai venise să-mi
povestească
Că împăcaţi străbunii
Se odihnesc în
pace.
Inventarul
Soarele mă priveşte pieziş.
Frunzele arţarilor
se pleacă
la pământ,
îngălbenite.
Prin pomi răsună clămpănitul nepământean
al veveriţelor
Mici,
supărate,
Libelule,
delicate mesagere,
Îmi dau târcoale sărutându-mi
mâna.
O pasăre albastră
cu ţipăt ascuţit,
Mă vizitează
cu solii ciudate
de la o vreme,
« Să ne rugăm
»
Declară
solemn preotul răspopit.
Sfinţii
din icoane îşi fac semnul crucii
Schelele sufletului
se dărâmă spărgând pieptul micuţ
Bolile sosesc,
aducându-se
unele pe altele.
Sub soarele nevolnic suntem obligaţi
Să facem inventarul
Morţilor şi viilor
Văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Statuile durerii
Păsări
de ceară,
Pictate
cu verde şi galben,
Statui
ale durerii
Se înfiripă
din orice
fir de gând
Casa se umple
de plâns preistoric,
Ierburi foşnesc
sub pervazul ferestrei,
Mâinile lupului aşteaptă
la geam
Răbdătoare.
La ora deşteptării îngerilor
Corpul
se lasă greu
la pământ,
Copleşit
de fantome vrăjmaşe
Ce-l
vizitează fără oprire.
Îndemnându-l
să săvârşească
Nemai întâlnite,
Dulci păcate.
Îndemn
Nu te-ndurera,
E deajuns că mor eu;
(nici nu
pot cuprinde
cu mintea vestea asta)
Nu-ţi frânge mâinile,
Nu lăsa spaima
Să-ţi sfâşie carnea,
Nu-ţi încorda muşchii obrazului
sub ochiul bolnav,
Făcându-l
să clipească
din ce în ce mai repede,
Ca o feştilă gata să
se stingă.
Nu-i vina ta,
Broasca sare singură în gura deschisă
A şarpelui.
Cu ochii mari,
întorşi spre întuneric,
Îşi leapădă viaţa pe praguri
Cu de la sine putere.
Prin uşile deschise
Sub ploaia rece şiroind
din blănuri
de animale sălbatice
drept pe covor,
Prin uşile deschise dădeau năvală
Tangouri celebre traversând oceane.
Printre
file muncite,
acoperite
c-o scriere măruntă şi neagră,
Apăruse şi Sfinxul într-o
băltoacă murdară.
Fericită îi mângâiam spinarea
din care
Se prelingeau picurii grei iar
el, lipit
de spatele meu
Aţipise gemând.
Gemeam şi eu prin somn,
şi trupu-mi
desprins
de suflet
Se văicărea fără ruşine.
Sfinxul doarme şi-acum
Ciulind
din când în când urechile ascuţite
Speriat
de prea multe umilinţe,
Bătălii
Şi obidă.
Ce bine că în lumea lui nu
se ştie
de moarte.
Această plecare…
Această plecare
a însemnat
o victorie
Asupra inimilor.
Te-am părăsit când pasărea ofilită,
cu cioc otrăvit,
Iţi săruta dulceag buzele,
Tocmai în faţa
mea
Tocmai pentru
mine.
Am plecat fiindcă şi tu
Imi cereai să dispar,
Inventând lucruri rele, despre
care ziceai
Că-s obişnuite pe
la voi—,
În după amiezile orbitoare
Cu soarele umed pe umeri,
Amplificat în urâţenia sa
De hăuri adânci, săpate între edificii semeţe
;
Un peisaj ce imita chinuindu-se
Alte oraşe, alte doruri.
-
- Adăposturi
Crengi ţepoase
de brazi
Bat insistent la fereastră.
Dumnezeu
a vărsat călimara pe cer,
Bolta
se preface în smoală,
Vântul şuieră
cu voci
de balaur,
Motanul sălbatic doarme
cu laba lovită
Doborât pe covor.
Nunţile vorace,
violente,
Prin zloată şi noroi
Au răvăşit inima pădurii.
Acum,
gata!
Toţi pisoiaşii
Sunt
la adăpost
În burţile hămesite
ale pisicilor chioare,
bătrâne
Primăvara încă nenăscută
Trepidează
timid sub nămeţi;
Îndărătul perdelelor,
amăgite
de cioburi sclipitoare
de soare,
Florile casei
se deschid
În mănunchiuri
Semi-artificiale.
Cuvinte grăbite
Asprimea cuvintelor albastre
Mă pătrunde până
la oase.
Cuvintele pe
care eu însămi
le-am creat,
Le-am transmis,
le-am regretat,
Le-aş fi luat înapoi,
le-aş fi înghiţit dacă ar fi fost
cu putinţă.
Cuvintele plecaseră însă
Grăbite să rezolve
Dureri imposibile
;
Puii nevolniciei
se înmulţesc
la nesfârşit,
Mă dau afară
din trup,
sunt obraznici.
Albastrul cuvintelor învineţindu-se
cu încetul
Devine negru,
Doliu peste ferestrele sufletului
Mantie peste brazii falnici.
Vuietul uşilor închizându-se
În faţa şi pe urmele mele
Unica lor culoare,
cea neagră.
Salt mortal
Corpul meu suferă
sub greutatea acestei iubiri.
Din ce în ce mai tulbure,
Din ce în ce mai pură.
Abia izbutesc să-ţi şoptesc
-Mă omori…
Abia izbuteşti să-mi
ceri iertare
Sfios
ca un copil măsurând silabele
Ca să vadă dacă
le poate spune
(şi ce înseamnă ele
de fapt)
Îmi
place moartea,
rostesc,
Omoară-mă
cu mâna ta.
Nu,
nu,
te sperii tu,
Ai spus ceva?
Nu te înţeleg.
Timpul aleargă hohotind,
blestemând,
Secundele
se micşorează şi
pier.
Lăsându-ne dragostea în după-amiază
Şi frica pe
care-o numim
Excitaţie.
Facem saltul
mortal în neant
Cu un efort divin căzând
În genunchi
La picioarele Tatălui.
Teamă străină
Trei mierle ronţăie firmiturile pe
care le arunc distrată
pe terasă.
Îmi
vine să cred că
m-au urmat
Mii
de kilometri zburând
Pân-aici.
Valurile oceanului şi bolile Metropolei
Se opresc în aer,
Suspendate
De bara balconului.
Tu,
purtându-ţi crucea în spinare,
Te apropii
de mine
Cu capul greu
de gânduri
Confuze.
Iar eu,
jucându-mă
cu bile colorate
Mă rog lui Iisus,
Cel dea-pururi înveşmântat
ca de nuntă,
Şi Mariei
Magdalena, femeia
de carne şi oase
care ne-arată
Pântecul ei
transparent
Prin
care se văd pruncii crescând.
Cuprinsă
de-o teamă străină
Mă zvârcolesc în întuneric
Ascultând păsările somnambule
Cum bat darabana
cu ciocul în piatra balconului.
Încet,
încet,
Simt că mă vindec.
Paradis terestru
Paradis terestru,
Mere minuscule,
Cireşe necoapte,
Luna mai atârnă pe ramuri.
Scrisoarea ta
s-a oprit
În mijlocul oceanului
obosită
de jumătatea ei
de drum.
Horoscopul zilei spune
Că
o duci bine,
chiar excepţional.
Cum aşa?
Şi
de ce nu mă simt şi eu
la fel
de bine
ca tine?
Castanii aprind lumânări
La căpătâiul viilor şi morţilor.
Vântul,
cu ghearele-n
teacă
Suflă cuminte.
Am o zgârietură ezoterică în gât
Şi ceva
ca o căpuşe
Mă sufocă.
Zaruri rotunde
Bat la poarta destinului.
Le răspunzi tu?
Le răspund eu?
După
cum îţi
e vrerea
Şi frica.
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
|