ASLRQ ASLRQ

Teodor Dume - Biografie
 

Biografie şi activitate literară:
 
- Născut la 04.04.1956 în satul Luncasprie, comuna Dobreşti, judeţul Bihor
- Absolvent 8 clase, în satul natal, Luncasprie,
- Absolvent Şcoala profesională "Înfrăţirea" Oradea,
- Absolvent Liceul "Înfrăţirea" Oradea, cu diplomă de bacalaureat,
- Absolvent Şcoala populară de artă Oradea, secţia Regie-teatru, specialitatea actorie. Profesor, Vasile Pop
- Absolvent Academia de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, Bucureşti
- Controlor Tehnic de Calitate,la "Înfrăţirea" Oradea
- Director la Clubul "Înfrăţirea", Oradea (Fondator şi primul director)
- Director la Casa de cultură din Pădurea Neagră, Judeţul Bihor
- Director la Clubul Tineretului (pasajul Vulturul Negru), Oradea,
- Director Club Academia de studii social-politice, Bucureşti
- Fondatorul Întreprinderii Club Teo Dume Oradea, 1990 mai 17
- Director Întreprinderea Club Teo Dume Oradea (17 mai 1990-17 mai 1991)
- Director gen. Club Teo Dume Oradea (17 MAI 1991-17 MAI 2013)
- Fondator Cenaclul Ecoul Oradea, la 22 decembrie 1977
- Preşedintele Cenaclului Ecoul Tinereţii Oradea
- Director gen. Ansamblul artistic Ecoul Tinereţii Oradea
- Metodist principal la Casa de Cultură a Sindicatelor Oradea,
- Membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor Oradea, Ediţia 1990
- Gazda primelor 5 numere ale revistei Ţara Crişurilor, în calitate de director la Clubul "Înfrăţirea" Oradea, asigurându-i primul sediu provizoriu
- Primul autograf oferit de Stelian Vasilescu, în calitatea sa de Redactor şef, pe primul număr, scos de sub tipar, a revistei Ţara Crişurilor Oradea
- Fondator şi redactor şef Ziarul Ecoul Oradea, 1990
- Legitimaţia numărul 1 de Corespondent , pentru judeţul Bihor, la cotidianul Scânteia Tineretului, Bucureşti
- în 1974, la Oradea, se împrieteneşte cu marele critic dr. Gheorghe Grigurcu.
- Corespondent şi colaborator la ziarele şi revistele; Crişana, Familia, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei, Şoimii Carpaţilor, Bihorul, Ecoul, New York Magazin Special, Literaria, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator ( Canada,), Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda literară, Poezia, 13 plus,Luceafărul, Luceafărul de dimineaţă, Cuvântul liber, Fereastra, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek), eCreator, QPoem (editura Paralela 45), Sintagme literare, Literadura etc...

Afilieri:

- membru Uniunea Scriitorilor Europeni –(USE), din 01 septembrie 2016
- membru fondator al WARM- Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30 01 2014, preşedinte Octavian Păun-director )
- DIRECTOR executiv revista Confluenţe lirice (din 06 ian.2013)
- membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară
- admin principal revista Confluenţe lirice, (2011 - 2012)
- Redactor (de la fondare , mai 2010)la revista ALGORITM LITERAR (apare la Hunedoara, director Ioan Barb))
- Colaborator la radiometafora
- Editor RoliteraturaRO, secţiunea poezie
- Editor RoliteraturaRO, secţiunea personale
- Director Profi CTD Oradea (mai 2013 şi în prezent)
- Editor cleopatra- Casa gândului (2012)
- Administrator Cleopatra - Casa gândului (din 2013)
- Membru de onoare Confluenţe lirice (2014)


Cărţi publicate:

Poezii:
- Adevărul din cuvinte, 1984 (prefaţa dr. Gheorghe Grigurcu)
- Strigăt din copilărie, 1995 (prefaţa dr. Gheorghe Grigurcu)
- Moartea, un fluture alb, 2015 (referinţe critice: dr. Gheorghe Grigurcu, Călin Sămărghitan, Cristina Ştefan, George Paşa, Stelian Vasilescu, Viorel Horj, Mioara Băluţă)
- Azil într-o cicatrice, 2015 (Prefaţa Angela Nache Mamier, scriitor Franţa. Referinţe critice: Cristina Ştefan, George Paşa, Ottilia Ardeleanu, Veronica Pavel Lerner - scriitor Canada)
- Vitralii pe un interior scorojit, 2016 (Prefaţa Ionuţ Caragea. Referinţe critice: Sorin Cerin, Călin Sămărghitan, Adrian Suciu, Nicolae Popa – scriitor Republica Moldova, Nache Mamier Angela – scriitor Franţa, Cristina Ştefan, Ottilia Ardeleanu)

Antologii colective (coautor):

- Coloane, 1978
- Tratamente pentru inimă (Teodor Dume, Liviu Ioan Mureşan, Ottilia Ardeleanu, Vali Slavu, Ioan Barb), 2011
- A treia carte. Poezii.Lira 21 (selecţia Cristina Ştefan), 2012
- Însemnele unei tăceri (coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei), 2012
- Confluenţe lirice (coordonator Relu Coţofană), 2012
- Meridiane lirice (ed. red. Meridiane Culturale), 2012
- Confesiuni în virtual (coordonator Relu Coţofana), 2013
- Confluenţe poetice (coordonator Relu coţofană), 2013
- Paradigme virtuale (coordonator Relu Coţofană), 2014
- Labirinturi autumnale, 2014/ insemne cultural (carte virtuală)

Referinţe critice:

- dr. Gheorghe Grigurcu, scriitor,critic literar, membru USR (a şi prefaţat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 şi Strigăt din copilărie,1994),
- Ionuţ Caragea, poet, scriitor, redactor şef revista Aslro (Quebek), membru USR
- Cezara Adamescu, critic literar, scriitor, membru USR
- Nache Mamier Angela – scriitor Franţa,membru USR
- Sorin Cerin,scriitor, membru USR
- Conf.univ.dr. Anca Sîrghei,
- Stelian Vasilescu,scriitor,membru USR, redactor şef Ţara Crişurilor
- Alexandru Andriţoiu, poet, redactor şef revista Familia,membru USR
- Sebastian Ferchi, ziarist
- Liviu Ofileanu, scriitor,
- Ioan Barb,scriitor,
- Ottilia Ardeleanu,scriitor,
- Marian Boris,scriitor, membru USR,
- Gina Zaharia, scriitor,
- Al. Silaghi, epigramist,redactor şef Bihorul
- Ion Davideanu,poet, membru USR,
- Teodor Lup,
- Marin Chelu, redactor
- Viorel Horj, poet, membru USR,
- Crăciun Parasca,poet,
- Constantin Serac,
- Gheorghe Vidican, poet, membru USR,
- Ioan Ţepelea, poet, redactor şef revista UNU, membru USR,
- Mircea Vac, poet,
- Teodor Crişan, poet, membru USR,
- Florin Torjoc,poet,
. Florian Lazăr,poet,
- Florica Albu-Berinde, grafician
- Cornel Buciuman
- Virgil Podoabă,
- Florin Mugur,poet, membru USR,
- prof.Anastasie Ţârulescu ,scriitor, redactor şef revista Ţara Visurilor Noastre,
- Adrian Păunescu, poet, membru USR,
- Cristina Ştefan, scriitor, fondator revista-cenaclu Lira21, membru USR,
- Veronica Pavel Lerner, scriitor Canada,
- Mioara Băluţă, poet,
- prof. George Paşa, poet,
. Călin Samarghitan,scriitor, membru USR,
- Viorel Boldiş, poet Italia
- şi mulţi alţii...

Fotografii reprezentative:
 
 
 
 

 

 

 

 
Teodor Dume - Poezii

 
 
Poeme din volumul Azil într-o cicatrice

azil într-o cicatrice

aceleaşi semne aceleaşi distanţe

între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijeleşte o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
şi un pix

încerc să-mi decodez durerea

între două linişti respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...

ştiu

pe margine de noapte stă agăţat
un păianjen
curând depărtarea va intra
într-un alt anotimp


umbre şi lacrimi

am trăit şi trăiesc printre lacrimi
iar lucrurile acestea îşi cară
printre ziduri umbrele
fără de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adâncite în rană

ca şi cum aş fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
între lacrimă şi durere

e târziu şi cerul apune
aerul puţin şi el sufocă întâmplarea
s-ar putea ca cineva să mă imite
însă jumătatea mea
(aflată în derivă)
încearcă o nouă trecere

şi s-ar mai putea ca infinitul
să-mi grăbească plecarea...


iubirea ca jertfă

nici chiar moartea nu doare
mai tare decât dorinţa
de a iubi sau
a fi iubit
dar să nu uităm că şi iubirea
e o moarte lentă pe care Dumnezeu
o acceptă ca jertfă pentru oameni


tăcere, se moare

nimeni nu vrea să moară chiar dacă
măinile adunate lângă piept
pliază liniştea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric

tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viaţa topită până la os
picură încet
şi-ngustează aleea
înspre un Dumnezeu lacom
mult prea lacom pentru o viaţă simplă

nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei

dar înainte de toate se moare
tăcere


tristeţi târzii

iubesc femeile triste

iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt
uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum

oricum nu mai contează

cândva respiram unul din celălalt şi visam
un şir lung de copii
dar poate că
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip
respir acum din mine puţin câte puţin şi
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
şi din când în când mă uit
la tot ce-a mai rămas -
un anotimp ploios cu mult frig

voi înnopta în el strigându-te


prin lumina lumânărilor

mişc privirile dintr-un colţ într-altul
şi nu spun nimic
am o teamă stranie şi
teama asta
mă face să-l rog pe Dumnezeu
să se aşeze pe patul în care
cândva
o visam pe mama

dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte
care să-mi amintească cine sunt

ce bine ar fi să fie totul la fel

prin lumina lumânărilor aprinse
văd un chip şi mult prea mult întuneric
cineva păşeşte prin interiorul meu
ca printr-un sanatoriu

e linişte şi e frig...


singurătatea travestită în iubire

se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu datorez o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit
am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic

e şase dimieaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet

poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost

pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare

nimic mai mult

distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea

uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni
puţinul din mine ca o felie de timp rânced
 
am vrut să mă acopăr cu linişte dar
nu i-am găsit colţurile
şi atunci am hotărât
să cobor în mine cât mai adânc
aici nu am găsit pe nimeni
oamenii dispăruseră odată cu
lucrurile lor
o umbră
îmi astupa gaura prin care am intrat
 
şi fiindcă era destul de întuneric
m-am gândit că ar fi bine
să aprind o lumânare
 
în tot acest interval
lucrurile mele dispăruseră
iar eu duhneam a timp rânced
 
 
răscruce, între singurătate şi ultima haltă
 
îmi pun capul pe palme şi aştept
ca şi cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme
 
din când în când deschid ochii şi-mi
rostogolesc privirea de la un colţ la altul
e mult întuneric şi nicio speranţă
de care
să-mi atârn ultima clipă
 
nici nu ştiu dască e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
şi muşcă necondiţionat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidenţă sau nu
 
între cele două spaţii
văd un alb nesfârşit
nu sunt disperat ci doar
am o senzaţie ciudată
 
ştiu că mi-am depăşit maturitatea şi că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de muşeţel
însă ştiu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă şi
ceaţa care va tăia respiraţia numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine
 
 
semne pe suflet
 
de mâine dimineaţă voi începe săpăturile
o să mă opresc la doi metri
în pământ
îmi depun amintirile
una într-alta
ca un semn în anotimp ploios
păsări cu strigăt de moarte
vor coborî în linişti
cu ghiarele înfipte în lut
desenând peste mine linii
şi în cele din urmă
din plânsul meu
vor înflori noi primăveri
sau poate cândva mai încolo cineva
mă va privi dintr-un rest de umbră
 
eu sunt unul şi acelaşi cu tata
între noi sunt doar câteva iluzii şi
un somn care înspăimântă
 
restul nu mai contează...
 
şi dacă nu ar fi fost tata
 
şi dacă nu aş fi fost eu
şi dacă nu am fi murit
în fiecare primăvară
fiecare plecare ar fi fost
o zbatere de fluture devorat
de dangătul straniu al unui clopot
 
şi dacă...
 
 
din umbrele unui alt anotimp
  
curăţ pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanţa dintre mine şi umbră
şi-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut şi orizontul
cu fiecare zi
mă afund tot mai mult
îmi iau şi singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniştea
dintre ceea ce am fost şi sunt
 
un alt anotimp

 

 

 

 

Teodor Dume - Aforisme

Micropoeme aforistice din volumul

Vitralii pe un interior scorojit

1.
cel ce ocoleşte suferinţa
moare încet pentru că nimeni şi nimic
nu poate ocoli atingerea

2.
a iubi înseamnă a trăi
înăuntrul celuilat

3.
nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile unui copil

4.
iubirea, două respiraţii între care
se joacă un copil

5.
gelozia e un fel de ură împachetată frumos
sau o zbatere de fluture prins
între geamuri

6.
iubirea nu poate să existe fără golul
care intermediază atingerea

7.
iubirea e gestul din lăuntrul formei
topindu-se încet până când unul se pierde în celălalt

8.
cel mai frumos lucru inventat de Dumnezeu este iubirea,-
existenţa supremă fără de care
omul s-ar sufoca în propria superficialitate

9.
timpul dintre iubire şi om
se măsoară în fericirea celuilalt.

10.
iubeşte chiar şi atunci când suferi
pentru că
în tine trăieşte o lume

11.
între EL şi EA, singurul spaţiu în care
poate surâde un copil

12.
gesturile sunt lucruri simple
fără de care
nu ar exista iubirea

13.
când iubeşti în interior
se produce o mişcare, o diversitate de lucruri şi atunci
lumea e perfectă.

14.
sufletul,- cicatricea existenţei noastre

15.
nici chiar moartea nu doare
mai tare decât dorinţa
de a iubi
sau a fi iubit
dar să nu uităm că şi iubirea
e o moarte lentă pe care Dumnezeu
o acceptă ca jertfă pentru oameni

16.
omul e o clepsidră prin care
se scurge viaţa în culori
şi din ele toate anotimpurile

17.
singurul mod de a privi
unul în celălalt
e să reinventezi fericirea
din care poate să respire
un copil

18.
femeia,
sub privirile lui Dumnezeu,
naşte oameni
şi cu toate acestea ea
suferă de iubire...

19.
fără începuturi rostul cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul e o rază
sub care se ascunde Dumnezeu

20.
corpul tău e un templu în care
intri în fiecare dimineaţă
la amiază şi seara
pentru dezvelirea sufletului
liniştea coboară odată
cu lacrima lui Dumnezeu
întru purificare

21.
moartea, -
singura monedă de schimb
între mine şi Dumnezeu

22.
durerea e povara celui care o poartă
ca pe o amintire...

23.
nimic nu poate fi perfect
într-o lume
mereu în mişcare

24.
sexul e rădăcina binelui
fără de care răul ar recidiva...

25.
iubirea este singura modalitate
de a privi în oameni
iar ura tăişul suferinţei

26.
iubirea e sacrificiul suprem al umanităţii
iar ura scânteia care o aprinde

27.
ura este otrava sufletului
iar iubirea antidotul

28.
sexul din dragoste
e semnul prosperităţii de mâine

29.
sexul îi apropie pe oameni
dar nu le schimbă atitudinea

30.
în dragoste e nevoie de încredere
dar nu se insistă prea mult
pentru că viciază personalitatea

31.
lăcomia poate ruina tot ceea ce
ai construit o viaţă

32.
la urma urmei orice suferinţă
e o clipă dintr-un infinit
ori o iubire în care oamenii
se retrag ca într-un templu

33.
sexul fără iubire seamănă cu un preinfarct
în care toate amintirile se contopesc şi
devin ultime adevăruri...

34.
cea mai eficientă dragoste este tăcerea
şi atunci inima va vorbi pentru tine

35.
iubirea este singura cale
prin care inima îţi vorbeşte
despre celălalt

36.
o iubire amăgitoare
poate sufoca o viaţă
iar suferinţa te omoară încet

37.
nu urca mai multe trepte deodată că s-ar putea să cobori de-a buşilea

38.
când fericirea se împarte la doi
e semn de belşug (în dragoste)

39.
cine se hrăneşte cu iubirea celuilalt
devine o singură fiinţă

40.
neputinţa de a iubi produce
cicatricea din interior
însă nu este absolută

41.
cine nu este vrednic de iubire
îngenunchează în faţa suferinţei
şi moare încet...

42.
cel ce nu iubeşte îndeajuns se afundă în întunericul lăuntric până la sufocare

43.
moartea e o punte înspre o altă viaţă

44.
grupul stimulează sentimentul
de înfrângere a fricii dar nu o şi elimină

45.
între noapte şi zi doar eu, -
ascunzătoarea perfectă a morţii

46.
iubirea e puterea de a ne aminti
de durerea celorlalţi

47.
iubirea e singura stare a lucrurilor
pentru care
şi Dumnezeu a plâns

48.
cel care urcă un deal
şi-i măsoară vârful cu privirea
nu va ajunge la capăt niciodată

49.
între viaţă şi moarte
se derulează o poveste
în care durerea atingerii
poate fi
ură
iubire
sau trădare

50.
între liniştea lucrurilor
şi aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poţi să atingi
şi totuşi în intimitatea lor
toate lucrurile respiră...

51.
sunt un om prins între două vârtejuri
să nu le cauţi sensul
tainele acestora
rămân doar semne
pe urmele timpului

53.
omul nu-l minte niciodată pe Dumnezeu,
el doar oscilează
între a fi sau a nu fi...

54.
deasupra tuturor lucrurilor
există un timp, parte din mine
aşa că tot ce construim rămâne o faptă

55.
singurul lucru la care mă reîntorc
după ce ating toate liniştile
este Dumnezeu

56.
iubirea neînţeleasă
se sufocă în propria respiraţie
precum planta ce creşte între ziduri

57.
renunţă la ceea ce nu poţi obţine
pentru că
senzaţia eşecului este răvăşitoare

58.
fiule,
cineva îţi va spune că am trecut pe aici
şi poate într-o bună zi va întreba de mine
tu să-l rogi pe Dumnezeu
să ţină timpul în loc
şi eu te voi privi din tăişul unei lacrimi


60.
de la o vreme mă privesc ca
pe un lucru uitat în podul casei
ţin ochii deschişi cât să încapă
Dumnezeu,
discreţia,
sentimentele şi iubirea a tot
ce nu am cunoscut îndeajuns