Biografie


 

 

Scriitoare, publicistă, absolventă a Liceului de fete din Turnu Severin şi a Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, membră a Uniunii Scriitorilor - Filiala Dobrogea din anul 1995, a Societăţii de Haiku din Constanţa, a Ligii Navale- Filiala Constanţa şi a Asociaţiei „Pro-Basarabia şi Bucovina” ( ca membru fondator ). O activitate literară fecundă: versuri, proză, publicistică, reportaje literare, însemnări de călătorie, apariţii la Radio şi Televizuiune. Iniţiatoare, în colaborare, a câtorva Antologii de poeme occidentale şi creaţii nipone.

Volume publicate

Versuri

--„Trecătoarea amiază”-debut, versuri- 1986,Editura Litera Bucureşti
--„Ţărmul iubirii”-versuri-1994, Ed. Fundaţiei Andrei Şaguna
--„Doamne, rămâi cu noi”-versuri-1997, Ed Metafora-Constanţa
--„Doamne, auzi-mi glasul”-versuri-2000, Ed. Metafora-Constanţa
--„Anotimp de regăsiri”-versuri-2001, Ed. Metafora-Constanţa.
--„Aripă împuşcată”-versuri-2004, Ed. Boldaş Constanţa
--„Ajută-ne, fecioară!”-poeme-2004, Ed. Boldaş Constanţa
--„Domnul, nădejdea noastră”-versuri-2008, Ed. Boldaş Constanţa

Proză

--„Destine colorate”- 2006-Editura Boldaş Constanţa
--„Bucurii nesperate”- 2008-Editura EX-PONTO Constanţa

Creaţii în stil japonez (Haiku, Rengay, Haibun, Tanka)

--„Tăceri polare”-haiku-1998, Ed. Colecţia Albatros Constanţa
--„”Dealul cu cireşi”-poeme haiku-ed.bilingvă (româno-engleză),2001,Ed.Fundaţiei Andrei Şaguna.
--„Trăiri de-o clipă”-poeme haiku şi haibun-ed. bilingvă-2003 Editura Caz
--„Diamante de rouă”-poeme haiku şi haibun-ed. bilingvă-2004, Editura Europolis Constanţa
--„Nestematele clipei”- haiku-2004, Ed. Europolis Constanţa
--„Miracolul din clipă”-poeme haiku şi haibun-2005-ed.bilingvă ( româno-engleză)-Editura Boldaş.
--„Efigii ale clipei”-haiku-ed. bilingvă ( româno-italiană ), 2008, Ed. Boldaş Constanţa

Însemnări de călătorie

--„Peisaj sentimental”-1993, Ed. Europolis Constanţa
--„Italia-permanent miraj”--1994. Ed.Metafora Constanţa
--„Popasuri captivante”-1995, Ed. Metafora Constanţa
--„Irezistibile chemări”-1996, Ed. Metafora Constanţa
--„Mirajul călătoriei”-1999, Ed. Metafora Constanţa
--„Călătorind prin lume”-2001, Ed. Metafora Constanţa
--„Fascinante căutări”-2002, Ed. Macarie-Târgovişte.
--„Trei călătorii de vis”--2004, Ed. Europolis Constanţa
--„Splendori europene”-2005, Ed. Europolis Constanţa
--„Drumuri în ţara sfântă”-2005, Ed. Europolis Constanţa
--„Evantai de imagini” 2006, Editura Europolis Constanţa
--„Dor de Basarabia”-2007, Editura Europolis Constanţa
--„Călătorii sudice”-2007, Editura Europolis Constanţa
Proză pentru copii
--1001 glume ( în colaborare cu Vera Cordonescu ),-1991, Ed. Muntenia Constanţa
--„Alice detectiv”-1992-Editura Europolis Constanţa
--„Atâtea enigme”- 1993- Editura Europolis Constanţa
--„Magia prieteniei”-1995-Editura Metafora Constanţa
--„Slujitorii domnului-2000-Editura Metafora Constanţa
--„Domnul-călăuza mea”-2002-Editura Metafora Constanta
--„Poveşti” ( în colaborare cu Mariana Paris )-2003-Editura Europolis Constanţa
--„Moş Crăciun aduce poveşti” ( în colaborare ), 2007-Editura Bodaş Constanţa

Versuri pentru copii

--„ Versuri mici din grupa mare”-1988-Editura Ion Creangă Bucureşti
--„Cartea de vacanţă”-1991-Editura Porto-Franco Galaţi
--„Slavă Domnului Iisus!”-1994- Editura Poligraf Constanţa
--„Un pisoi....dalmaţian”-1994-Editura Fundaţiei Andrei Şaguna Constanţa
--„Vine vacanţa”-1995- Editura Metalica Constanţa
--„Joc de cuvinte”-1997- Editura Metafora Constanţa
--„Prieteni de joacă”-1997- Editura Metafora Constanţa
--„Alfabet de poezii pentru cei mai isteţi copii”-1998-Editura Europolis Constanţa
--„Jocuri printre poezii”-1999- Editura Europolis Constanţa
--„Bucurii pe portativ”- ( cu muzică de Adrian Doxan )-1999-Editura Metafora Constanţa
--„Poveştile florilor”-1999- Editura Dobrogea Constanţa
--„Vino cu mine”-1999- Editura Metafora Constanţa
--„Regatul copilăriei”-2002- Editura Metafora Constanţa
--„Invitaţia lui Robo-Chiţ”-2002- Editura Macarie Târgovişte
--„Delfinaşul fermecat”-2002- Editura Metafora Constanţa
--„Scrisoare de la mare”-2003- Editura Metafora Constanţa
--„Cărticica tuturor”-2003- Editura Europolis Constanţa
--„Daruri de la Moş Crăciun”-2004- Editura Europolis Constanţa
-„Aventurile verii”- 2004 - Editura Europolis Constanţa
--„Ştrengărei în vacanţă”-2005- Editura Europolis Constanţa
--„Săculeţul cu minuni” -2005- Editura Europolis Constanţa
--„Vara prichindeilor”-2006- Editura Europolis Constanţa
--„Iarna ştrengarilor”-2006- Editura Europolis Constanţa
--„Invitaţie la mare”-2007- Editura Europolis Constanţa
--„Ursuleţul zămbitor”-2007- Editura Europolis Constanţa
--„Cartea-i îngeraşul meu”-2008-Editura Boldaş Constanţa

Volume în colaborare ( creaţii nipone )

--„Rengay cu prietenii”-prima antologie românănească de Rengay, cu Radu Patrichi-2004, Ed. Europolis
--„Salutându-l pe Basho”-festivalul mondial de Haiku-Mamaia-2005, cu Flora Munteanu, Ed.Boldaş
--„Flori de tei”- 2006-Editura Boldaş Constanţa
--„Scoici de mare”-2007-Editura Boldaş Constanţa
--„Umbre şi lumini”-2008-Editura Boldaş Constanţa
--„România din suflet”- volum aniversar-2008 cu Laura Văceanu şi Valeriu Cuşner-2008, Ed. Boldaş

Activităţi literare

Colaborări la ziare şi reviste de cultură: Dobrogea Nouă, Tomis, Dynamis, Agora, Metafora, Marea Noastră, Marina română, Timona, Independentul, Haiku, Orfeu, Amurg sentimental, Ramuri, Dor de dor, Ecouri literare, Datina, Orion, Dor de Basarabia, Arcaşul şi Plai românesc ( ambele din Cernăuţi ), Mioriţa noastră ( din U.S.A.), Căuşeni ( Rep. Moldova), Albatros, Vrabac (Serbia), Meguro ( Japonia ). A colectat, împreună cu alte persoane, peste 7000 volume pentru Basarabia. Este membră a cenaclurilor literare „Metafora”, „Mihail Sadoveanu” de la Cercul Militar Constanţa. La şcoala nr. 29 a iniţiat o revistă pentru cei mici intitulată „Zvon de puritate”,

Prezenţe în antologii

_ „Omagiu patriei”-1977-Bucureşti
_”Antologia Constanţei”-1992
_”Umbra libelulei”-1993.Editura Haiku Bucureşti
_” Zbornic Prodjecce-1995- (Croaţia)
_ „Culegătorii de rouă”-1999-Tâtgu Mureş
--„Poezia cetăţii”-2001 Editura Macarie Târgovişte
--„Stropi de rouă pe colegiu”-2003- Editura Sigma Bucureşti
--„Cupola de veac”-2003- Editura Macarie Târgovişte
--„Rengay cu prietenii”-2004-Editara Europolis
--„Cântecul apei”-2004-Editura Atar Bucureşti
_”Surâsul crizantemei”-2004 Târgu Mureş
--„Meguro”-2005-Japonia
--„Cartea festivalului”-2008-Editura EX-PONTO Constanţa
--„Antologia Kukai”-on line- 2008
_” România din suflet” – 2008
--„Antologia Romanian Kukai”-aprilie 2007-martie 2009 Ed. Grinta Bucureşti

Referinţe critice

Pr. dr. Nechita Runcan, Marius Chelaru, Nicolae N.Negulescu, Ion Roşioru, Ovidiu Leonte, Alexandra Flora Munteanu, Corina Apostoleanu, Ovidiu Dunăreanu, Ştefan Cucu, Eugen Vasiliu, Nicolae Ioana, Aurora Lazu, Stela Moise, Mihail I. Vlad, Emilia Dumitrescu, El Morhan, Ana Maria Ciubotaru, Graţiela Gheorghe.

Premii literare

--Premiul de poezie-1986 Satu Mare
--Premuil revistei „Steaua” la concursul cenaclului Poesis-1987-1988
--Premiul”Mihu Dragomir”-1988-Galaţi
--Premiul III- la „Concursul Kukai” - oct. 2007
--Premiul III- la „Concursul Kukai”- nov. 2007
--Locul IV-la „Concursul Kukai de Senryu”- dec. 2007
--„Premiul II- la „Concursul Kukai”- aprile.2008

 
Fotografii reprezentative

 

 

Ruse Ana - Poezii

 


 

 
Ochii iubirii

În ochii iubirii au pătruns
firele de praf
pornite din veşnicii
să umple candela nădejdilor
cu lacrimi nenumite..
Umbrele tăcerilor,
se iconesc în joc de-amintiri,
nu mai tulbură
curgerea clepsidrei,
parcă-ncremenită în
zarurile hazardului.
Nimic nu mai însoreşte
trilul născut cândva
în ochii iubirilor neîmplinite.
Şi, totuşi, sporeşte
aşteptarea din leagănul de stele
după ce stinge toate culorile
anotimpurilor atât de vii altădată.

 
 
 
 

Invocare

Invoc o muză de safir
din val de mare să răsară,
să stingă setea din condei
punând-o-n recea călimară,
un bob de inocentă rouă.
Invoc un trubador iubit
să-şi spună dorul în poeme
şi-un cânt ceresc să îmi culeagă
dintr-un album de mult uitat.
Invoc un pictor renumit
răcoarea mării s-o picteze
dar marea-i încă în furtună
stropind culorile-i pe rând
ca-n palma mea să mi le pună.
 
 
Ca un fulg...

În căderea-i inefabilă
un fulg de speranţă
mi-a atins sufletul,
salvându-mi boarea de inspiraţie
ce adăsta îngrozită
în însingurarea-mi
de fiinţă rănită.
Deznădejdea-i o lipsă de credinţă
ce numai într-o clipă
m-a cuprins în stăpânire
ca pe o nevrednică sclavă,
îndepărtându-mă de EL.
Nu! Nu mă înşel!
Un fir de inspiraţie,
pe al nădejdii ştergar,
îmi aduce din trecut
un fior-curcubeu,
la izvorul iubirii de frumos
să înflorească iar
cu arc de vise-cuvinte,
alungând vidul
din palma vieţii fierbinte.
 
 
Cuvinte rebele

Din clepsidra inimii
cuvintele se îmbulzesc să iasă
cu ochii legaţi în neputinţă,
când pe Golgota vieţii
ne-am răstignit luminile,
pierzându-ne aripile
înălţării spre cruce.
Cuvintele oarbe rătăcesc mereu
în labirintul absurdului,
greşind drumul spre inimi flămânde,
sechestrate-n lacrimi îngheţate.
Degeaba caut în ochii fiecărei zile
înţelesul vrerii lui Dumnezeu-
mă doare, greu, nepriceperea.
Unde-i ghidul-înger să-mi aprindă iar
steluţele-felinare din întunericul vieţii?
 
 
Lecţia neştiută...

Viaţa m-a învăţat
multe lucruri inutile,
printre câteva folositoare.
Mi-a cauterizat rănile,
mi-a protezat fracturile
gândurilor rebele.
Mi-a jalonat drumul
să ocolesc greşelile altora.
Dar câte altele nu m-a învăţat,
uitând să mă vaccineze
împotriva otrăvii din cupa singurătăţii.
Cine să mă înveţe acum
această ultimă lecţie?
Lacrimile-mi acoperă cuvintele
şi nu mai zăresc
nici surâsul nădejdei
din privirea Domnului.
Mă simt o fărâmă
rătăcită printre amintiri
Inima-mi parcă mai bate
ritmul ultimei despărţiri.
Învelişuri de milă prietenească
sau, poate, doar creştină,
mă-nfăşoară într-o crisalidă
din care nu mai poate
spori aripa de fluture.
 
 
Sălbatic jumping

Inima-mi suspendată
ca o coardă elastică
e condamnată
la un sălbatic jumping.
Aş dori să revină
în balansoarul speranţei,
dar devine
din ce în ce mai rigidă,
coborându-se-n cercul îngust
al singurătăţii mele,
unde tăcerea
îşi strigă durerea.
Doar cuvântul Lui
ar putea-o îmblânzi
să-mi salveze inima
din prăpastia căderii.
Aştept,
ca însetatul în deşert,
picătura cuvântului,
inert,
sculptat
pe visu-mi neterminat
ca inima-mi să renască iar
din nedoritul echilibru precar...
 
 
Aşteptare

Valurile fac streap-teas
aruncându-şi dantelele albe
pe coapsele-ncinse ale digului
tolănit în amurgul violet.
Eu aştept sosirea ta
să mă prefacă-n amforă
plină de delicate miresme.
Am glas duios de vestală
şi pe strune de liră,
ajung la steaua ce îţi veghează
perpetua întoarcere.

 

BUCURIA MUZICII ( HAIBUN)


Mijloc de august-
lângă Turnul Eiffel
luna e în plus.
Fiind o seara fără un program la Paris,un coleg ne propune să urcăm în Turnul Eiffel pentru a admira luminile “oraşului luminilor”, apoi sa mergem la un concert susţinut de un pianist de talie mondiala.
Accepta mai mulţi dintre turişti. Străzile metropolei sunt scăldate în lumini multicolore iar celebrul turn este imbracat in mii de becuri, carora la fiecare ora, li se aduga altele care clipesc precum artificiile, parcă pentru a spori bucuria privitorilor.Daca luminile turnului m-au dus cu gandul la Craciun, concertul m-a purtat pe axa timpului in copilarie. Sunetele pianului in unde concentrice ni se daruie generoase, vioaie, ajungand in suflete ca niste mangaieri de brize diafane emanate de dimineti marine, apoi deveneau rascolitoare, furtunoase, fremătătoare, inăltându-se spre cer şi coborându-se in tonuri calde pentru a trezi epiderma, creierul, imaginaţia, inima.In fine, tot trupul vibrează ca o orgă atinsade îngeri.
Hoinar prin timp
doar c-o floare in mana
si suflet senin.
Inchid pleoapele si jerbele de sunete izvodite de mainile daruite cu har, ma poarta in anii copilariei. Aveam numai zece ani si nu mai vazusem niciodata un pian.Vecinii nostri, oameni cu stare, aveau un pian in sufragerie.La putina vreme dupa mutarea noastra, langa acei vecini, am devenit buna prietena a celor trei copii, Liane, Sati si Misu. Intram pentru prima data intr-o casa boiereasca de oras. Casa boiereasca aveau si bunicii mei, dar la sat si era destul de modesta. Am privit cu uimire mobilele, tablourile, dar pianul mi-a starnit cel mai mult interesul. M-am apropiat de el si chipul meu si-a reflectat mirarea in luciul sau de abanos. Misu mi-a citit curiozitatea, a deschis capacul si a inceput sa cante ceva animand clapele albe si negre.Mi s-a parut ca din interiorul cutiei se aude o limba dulce, neinteleasa, dar fermecatoare.Auzeam parca apele Dunarii care scalda faleza orasului Turnu Severin; imi soptesc tainice legende, iar padurea Crihalei si-a trimis orchestra de pasari sa dea concerte. Mi se parea ca aud si doine cantate la fluier de bunicul meu.Toate glasurile naturii prindeau viata sub mainile baiatului.
Cantecul cucului
sparge singuratatea
dealului cu vii.
Misu terminase de cantat, dar ochii imi ramasesera pironit pe clape si prin minte, imi defilau imagini din locuri dragi a caror muzica o purtam in suflet.Si cele doua surori au cantat pentru mine, dar numai acel cantec de inceput mi-a adus in camara sufletului muzica primei copilarii.
Amurg pe dealuri-
sunet de clopot
furat de cascada.
Baiatul nu-si inchipuise ca o fetita saraca asa cum eram eu, poate fi atat de sensibila la muzica. Nu-mi amintesc ce partitura avusese in fata. Au urmat ani fericiti cand in lipsa unui apart de radio,singura muzica era cea interpretata de cei trei prieteni ai mei. De cele mai multe ori eram invitata la ei sa-i ascult cand venea profesoara lor de pian. Mama lor, tante Pupe, ma invita totdeauna sa-i gust prajiturile nemtesti.
Ferestra deschisa-
petalele danseaza
in sunetul clapelor.
Bucuria mea si fericirea lor s-a sfarsit brusc odata cu arestarea tatalui copiilor acuzat de legionarism.A fost condamnat la ani multi de inchisoare.Tristetea si saracia a pus draperii negre peste casa in care lada neagra si lucioasa incanta si inaripa imaginatia.
Nu stiu cat a durat teleportarea mea in trecut, dar se pare ca nu prea mult pentru ca am avut placerea sa ascult in continuare concertul. In coltul pleoapelor, boabe transparente de margaritare marturiseau calatoria mea in trecut, in anii lipsiti de griji.
Aplauze
pentru pianist-
Dar compozitorul?
 

Invocarea geniului literar haiku - Nicolae N. Negulescu
 
Abundenta activitate literară a scriitoarei Ana Ruse, confirmă autenticitatea unor experienţe fundamentale, concretizate în universul celor peste cincizeci de titluri beletristice : tomuri publicate, consacrate şi răspândite printre generaţii. Este o evoluţie ascendentă pe traiectul cunoaşterii.
Ca eu receptiv, purtător de limbaj şi fantezii creative, s-a dovedit fertil(ă) atât în polarizarea liricii moderne, cât şi într-o atitudine spirituală omogenă, gradată înalt pe tărâmul prozei reflexe, prin conţinuturi transmiţătoare de semnificaţii.
Pentru autoare, conceptul modernităţii mai are şi o altă latură pluridimensională, în virtutea căreia, generează reprezentări imaginative cu intensităţi diferite spre idealitatea poetică, însoţite de denumirea protectoare a haiku-ului. Dar în ce măsură, duhul românesc izbuteşte să "încreştineze" exoticul haiku, care va rămâne ca orice esenţă, un extract pur din patrimoniul cultural nipon , rămâne să apreciem. De unde, sesizăm între particularul şi generalul demersului, prezenţa legăturilor stilistice bipolare pe un câmp artistic mediator.
Este adevărat că, în toate perioadele artelor creative, ca aspiraţii posibile la descifrarea şi contemplarea modelelor, s-au evidenţiat cu o continuitate conştientă, imitaţii - mimesis (vezi teoria imitaţiei formulată de Socrate) , asimilări şi influenţe în (şi din) conţinuturi, în (şi de) forme ale unor entităţi colective. "Aristotel, pentru care esenţa existenţei rezidă în existenţa sensibilă, vede în artă o imitaţie a esenţei acesteia. Privind dansul, muzica şi mimica, incluzând apoi sculptura, pictura şi poezia (deopotrivă epică şi dramatică) în accepţiuni evident valabile - ea leagă arta de realitatea pe care artistul o reprezintă, ca o imitare a acţiunilor umane sau o imitare a naturii" (Al. Husar, Izvoarele Artei, Editura Meridiane, Bucureşti 1998).
Aceste începuturi episodice, selective, concentrate asupra a ceea ce a fost (şi a rămas) în lumea explicabilă ca o avântare spre desăvârşit, implicând "categoria frumosului" , caracterizează compozitul universal.
Din acest fluviu împovărat de gânduri, filtrat prin adâncurile tainice ale vieţilor interioare, s-au revărsat, ramnificându-se , tipologiile stilurilor.
În dinamica complexităţii procesului spiritual amintit - care nu este altceva decât o infinită ipostaziere a actului genezic, spre alte dimensiuni combinatorii şi de sintetizare,au dat în "clocot" şi intervenţiile programatice ale unor contingente de interpreţi cum ar fi : teoreticieni de artă, esteticieni, critici şi traducători.
Fără a neglija gândirea de evaluare estetică, pornind de la arhetipuri, în cadrul istoriei se situează prioritar ataşamentul faţă de valori al traducătorilor erudiţi, care prin transliteraţii s-au străduit să furnizeze o bogată aparatură noţională, menită să atingă o limpezime satisfăcătoare, ilustrând adeseori dificultăţile şi îndoielile terminologice.
Nu întâmplător accentuez raţionamentele cercetării epistemologice, făuritoare de punţi, îndreptate către vârfurile civilizaţiilor.
Trecând prin această disertaţie, vom distinge în continuare ce flux liric , vivifiant, emanat dintr-o acumulare astrală de planete , a magnetizat atenţia poetei Ana Ruse, călăuzindu-i crezul artistic, tocmai spre îndepărtatele orizonturi ale arhipelagului asiatic.
Ei bine, nu doar sentimentele de uimire trăite de Ana Ruse la contactul cu straniile frumuseţi asiatice (printre care reamintesc şi cele "opt petale" ale muntelui sacru Fuji-san -al cărui nume provine din structura ainu , fuchi, însemnând foc ) reflectate în oglinzile lacului Kowaguchi sau "dezvelirea " craterului venerat Nai-iu (Sanctuarul ), au apropiat-o de fenomenul literar haiku, îmbibat de caracterele unei alte eredităţi.
La autoarea neîmpăcată de "constrângerea" curentelor materialiste care indicau o anumită incapacitate, abordând prea îngust religiile şi filosofiile orientale, a mai existat deci, un precedent orientat către cercetările esoterice. Astfel, punând preţ pe alegerile tainice , creatoarea noastră transcede poemele sale şi pe calea armonizării energiilor ( " Aikido" :Ai- aromonie, ki- energie, Do- cale ).
Lecturând volumele bilingve "Dealul cu cireşi", Editura Fundaţiei Andrei Şaguna, Constanţa, 2001 - prefaţată de Alexandra Munteanu şi "Efigii ale clipei ", Editura Boldaş, Constanţa, 2008 - prefaţat de Vasile Moldovan, ambele roditoare în compoziţii versificate haiku, tanka şi haibun - pe care le-am primit de la autoare, discret rânduite în plicuri separate, cu valoare de dar, observ cum se vor descifrate puterile simbolurilor înrudite din polifonia limbajului.
Printre alte relee filosofice din conţinutul discursului poetic, care schimbă la toate nivelurile tensiuni prin descărcările spontaneităţii intelectualiste - unde cuvintele epurate gravitează în jurul centrului solar al limbii române - , se recunosc imagini spectrale străvechi - chiar dacă unele dintre ele au suferit transfiguraţii în organizarea materiei poetice - preluate din zone asiatice adânci, dovedind o autentică legătură cu adevărata lor tradiţie : " statui cu evantai ", "ciorile pictează cu tuş "- veritabilă ideogramă - , " timpul " , " bradul " , " bujorul" , "crizantemă", "nuferi roz" , "cireşii ", "aripa fazanului", "cocorul ", "muntele ", "peştera", "barca" , "pescarul ", "ursul", "egreta ", "liliacul " , "mărul ", " berzele" , şamd. (Dealul cu cireşi). Sau : " mesteacănul ", "ceasul şi nisipul din clepsidră"- ca reluare a scurgerii timpului din motivul calendaristic al anotimpurilor, "cascadă", "trandafirul galben", "flori de salcâm", "flori de migdali", "flori de magnolii", "tuberoze" - ca motive florale, prezente în tradiţionalele sărbători nipone, "cormoranul " (Efigii ale clipei).
Fără îndoială, titlurile volumelor sunt voit de inspiraţie niponă, justificându-şi partimoniul şi simbolistica.
Pot spune că, autoarea se foloseşte de spaţiile miniaturizate şi de suportul formal al genului haiku , unde versurile sunt o alternare strictă de silabe, mai întâi pentru comprimarea conţinuturilor.
Pe de altă parte, ea dă textelor,in multe registre, îngemănări oculte cu arome de mantre budiste şi numerologie cabalistică (vezi reducerea şi adunarea teozofică) : "/cinci, şapte, cinci/ toată noaptea a numărat / în zori , niciun haiku/".
Abia de aici , se pun în mişcare acele forţe artistice şi sufleteşi care, au nevoie de mister, eliberându-se subtil de realitatea apăsătoare, mascată şi ea descriptiv.
De aceea, nu mă miră spre ce duc roadele focului gânditor prin înrudire cu extazul religios :" / prin vitraliul spart / luna iscodeşte-n inimi/ Ziua-nvierii/ " ; "/ natura gemând/ oamneni şi pomi îngenunchiaţi/ spre iertare/ " ; "/pe cerul senin / şiruri de berze plecând/ ultimul botez/ "; "/ mama cunoştea / raiul bucuriilor/ dar şi lacrima/ eu le păstrez în poem/ mereu gândind la ea/" ; "/atât de diverşi/ dar cu aceeaşi credinţă/ se roagă Fecioarei/ rugăminţi împlinite, altele doar sperate / " ( Efigii ale clipei). Rădăcinile acestui simbolism primordial vin şi se intensifică din "Dealul cu cireşi", plin de minerale şi petale... :"/ Călugăriţele / printre flori albe/ sunet de clopot/ " ; "/chipul sfinţilor/ în lumina săracă/ atâta smerenie/ " ; "/ Înserare - / sub icoana Fecioarei/ un hoţ îngenuncheat/ " (...).
Ca surse de fascinaţie şi căldură vitală (Pneuma), poemele cuprind game variate a gradelor de lumină de la clar-obscur la strălucire diademică : "/Peşteră - /lilieci negri/ pe desenul rupestru / " ; "/Eclipsă- / albinele / se ciocnesc în zbor/ " ; "/Pe apa roşietică-/ trei nuferi roz/ şi luna /"; "/Asfinţit pe mare-/ pictorul uluit / de atâtea culori/" ; "/Amurg pe dealuri/ cântecul mierlei/ furat de cascadă/"; "/Ceaţă pe mare/ şuierul navelor/ atât declar/" ; "/Un crochiu / din pomi cu chiciură/ soarele îl şterge/ " ; "/ Amiaza fierbinte/ fetiţa pune statuii/ un evantai/" .
Esenţialul rezultă din întregul magiei lingvistice :culori care dansează, succesiuni de sunete sau arcuri sonore, pulsaţii, vibraţii, între înălţimi şi adâncimi, pe forme şi în forme, în cele din urmă întoarse în chei secrete la registrul mediu de începuturi.
Interesant este că, aceste minipoeme se desfăşoară concomitent în spaţii lăuntrice , dar şi în afară, creând încă de la primele licăriri, flăcări arhaice.
La adăpostul conştiinţei, poeta ascultă necontenit şi o cântare tăcută pentru ochi din diadema luminii înalte.Este o jubilare spirituală, când se percepe plenitudinea lumii şi în liniştea - nu numai în dinamica- formelor.
Prin invocarea geniului literar haiku, poeta Ana Ruse îşi marchează cunoaşterea ascendentă a existenţei, ţesută din reţele de entităţi transcendente.
În creuzetul naraţiunii descriptive al haibunu-lui, este topită alchimic materia imagistică a evenimentelor.
Toate aceste trăiri, au o destinaţie propusă de raţiunea care, le ordonează în secvenţele repetării ciclice.

N.N.Negulescu - preluat de pe siteul Agonia.ro
 


 


 

PODIŞUL PAMIR
 
 Fără voie, o urmărea cu privirea de câteva zile. Venea la plajă cu regularitate de ceasornic. Îşi întindea cearceaful imaculat, îşi dezbrăca rochia uşoară de vară, rămânând într-un costum de baie de culoarea chihlimbarului, îşi scotea din coşuleţul de paie câteva cărţi şi apoi se aşeza şi ea. Deschidea o carte. Cu seriozitate de şcolăriţă, parcă învăţa, nu citea de plăcere. Când simţea că pielea sa e pe punctul de a lua foc, se îndura să lase cartea şi să alerge spre buzele de răcoare ale mării, abandonându-şi valurilor trupul înfierbântat.
 Câteva minute mai târziu, revenea la aceeaşi preocupare:cititul. „De ce o fi alternând cititul din două cărţi?” se întreba vecinul său, cel care o urmărise în ultimele zile. Ieri a îndrăznit să se aşeze mai aproape de ea. A putut constata uşor că o carte, cea îmbrăcată în coală albă, e o carte de studiu, cealaltă, neînvelită, e un volum de poezii de Lucian Blaga. S-a gândit că poate este studentă, dar imediat şi-a dat seama că era trecută de frumoasa vârstă a studenţiei. Poate alte examene. Câte nu pot fi? Până să se hotărască a vorbi, Ştefan Dogaru îi admiră linia pură, de sculptură grecească, a coapsei, conturul dulce al sânilor, părul mătăsos, strâns într-un coc. I-l admirase,la plecarea acasă,revărsat într-o foşnitoare cascadă, într-o libertate sălbatică.
 Observând că e privită mai mult decât trebuie, femeia, în loc să se supere cum ar fi făcut orice ipocrită, l-a rugat pe vecin să-i supravegheze şi lucrurile ei când e plecată în apă. Era şi nu era un semn de încurajare pentru Ştefan. Era pentru că până atunci nu avusese nevoie de paznic la puţinele sale lucruri şi nu era, deoarece îl privea de parcă ar fi transparent. Ştefan Dogaru nu e un timid, dar această tânără frumoasă îi dă fiori de gheaţă, o admira ca pe o statuie, fără a simţi nevoia a-i vorbi sau a o atinge. Nu-l interesa cum o cheamă, el o botezase Păpuşa de ciocolată, pentru că nu e prea înaltă, şi are pielea arămie. A făcut multă plajă în vara aceasta, nu e culoarea sa naturală, i-o spune fâşia albă de-a lungul slipului.
 Da, costumul, cât de bine se armonizează cu arama pielii!, constată admiratorul. Medicul Ştefan Dogaru venise singur la mare. Recomandabil ar fi fost muntele, dar în lipsa unui bilet într-o staţiune montană, a acceptat litoralul. Şi-a lăsat fetiţele la părinţi. Soţia îl părăsise pentru un ciocănar robust, nu ca el, care-i aduce mulţi bani la chenzină, necheltuindu-i pe cărţi şi reviste. Şi-a impus a nu se mai gândi la toate acestea. Este un concediu obţinut cu mare greutate şi trebuie să profite de acesta. Doreşte să-şi bucure ochii, să-şi revigoreze trupul, să-şi liniştească sufletul. Inima sa, organic bolnavă, a suferit traume. Poate acesta e adevăratul motiv că n-a legat nici o prietenie sau măcar o cunoştinţă în aceste zile. Voia să fie stăpân în turnul singurătăţii sale.
 Dar iată că zidurile turnului său se dărâmă din pricina unui banal ciob de sticlă. Astăzi, Păpuşa de ciocolată îl salută cu un zâmbet de Monalisă. I-a răspuns şi atât. Intrând în apă, Ştefan observă că vecina lui îl înlocuise pe Blaga cu Esenin. În timp ce se gândea la gusturile ei literare,lângă el se aude un ţipăt uşor:
 - Ce s-a întâmplat? o întrebă mai mult în calitate de medic, decât de admirator. Se ridică în picioare şi o sprijini.
 - M-am tăiat în ceva, răspunse tânăra, apoi se aşeză pe cearceaf. Într-o clipă, pe pânza albă, apare o floare purpurie. Tăietura de câţiva centimetri, bolborosea în sânge. Instinctiv, şi-a acoperit rana cu
 palmele.
 - V-aţi tăiat foarte rău. Daţi-mi voie să vă ajut! Sunt medic. Cu un prosop curat i-a bandajat provizoriu piciorul. A ajutat-o să-şi strângă lucrurile şi să le pună în coşuleţ.
 - Trebuie să mergem la primul punct sanitar, propune Ştefan, nu ştiu cât de adâncă este tăietura.
 - Desigur, aprobă ea, cu glas scăzut.
 Găsind punctul sanitar închis, i-a propus:
 - Eu locuiesc la Hotelul „Sirena”, în apropiere. Am în cameră cam ce ar trebui pentru o asemenea plagă. Vă rog să mergeţi cu mine. Văzându-i ezitarea, continuă: aveţi încredere!
 Sprijinită de braţul lui, merge şchiopătând. Ajung la hotel. Evită întrebările recepţionerei şi urcă în cameră. În scurt timp, rana este pansată, nu era nevoie de cusut. Oferindu-i o ceaşcă de ceai, femeia s-a mirat, cafeaua fiind la modă. Nu-i putea spune că acest paleativ general, lui îi este interzis.
 Într-o oră, cât a stat la el, nu aflase mai mult despre ea decât ştiuse până atunci. Ceva tot aflase: că numele său e Andra. Vorbiseră despre poezie, muzică, spectacole de teatru. Pentru Ştefan, ea nu mai era o femeie glacială, se transformase într-o mare enigmă.
 În zilele următoare, n-a făcut nici un pas mai mult spre universul ei, deşi s-a îndurat să mai lase deoparte cărţile, în favoarea unor scurte discuţii şi chiar să facă o partidă de înot împreună. De câteva ori se întâmplase ceva ce s-ar numi ciudat, dacă n-ar cunoaşte puţin tainele telepatiei.
 Prima dată când au mers amândoi în apă, a privit-o doar,gândindu-se că i-ar face plăcere dacă ar fi însoţit de ea. Gândul său nerostit a făcut-o să se ridice şi să-l întrebe:
 - N-ai vrea să te răcoreşti?
 - Dar cine va avea grijă de lucrurile noastre? a glumit el, mai mult să nu se vadă cât este de emoţionat că i-a citit gândurile.
 - Pescăruşii! Ei le vor păzi de hoţi, a prins ea gluma.
 După ce au ieşit din apă, a văzut-o îndepărtându-se fără un cuvânt. În momentul în care se hotărâse să meargă în căutarea unei băuturi răcoritoare, Andra se întoarse cu două sticle de pepsi. Iar îi citise gândurile. Nu s-a mirat deloc auzindu-l că-i era sete.
 Seara, fără a-şi fi dat întâlnire, s-au revăzut aşezaţi pe acelaşi rând, în grădina de vară a cinematografului din staţiune. Coincidenţele au continuat, dar Andra rămânea o taină. Ştefan aflase numai că este căsătorită, că are un copil şi se pregăteşte pentru doctorat. Nu şi-au pus unul altuia nici o întrebare de parcă viaţa ar începe de acum înainte şi ce-a fost înainte trebuie uitat sau măcar neglijat puţin.
 Pe măsură ce zilele zburau, Andra îl învăluia în unde chemătoare, dar încă nu-şi putea mărturisi dacă se îndrăgostise sau nu de ea. Cât despre Păpuşa de ciocolată, un lucru i se părea cert: nu-i inspirase nici un sentiment, nici măcar de prietenie. Uneori îi părea rău că ieşise din muţenia lui, alteori dimpotrivă. Din lipsă de fapte, imaginaţia lui Ştefan îi crease o biografie frumoasă, interesantă, dar lipsită de soarele dragostei. Aşa i se păruse sau aşa dorea el să fie? I-ar fi cerut o întâlnire, dar nu îndrăznea.
 Andra, privindu-i frământarea interioară cu aceeaşi detaşare de până atunci,fără sfiala lui, l-a întrebat:
 - N-ai vrea să vedem împreună spectacolul cu piesa „Preşul”? Joacă Stela Popescu.
 - Sigur, cu mare plăcere, a aprobat el, uluit de invitaţia ei.Fiindcă ea a făcut propunerea, nu-i mai poate mărturisi că el a dorit acelaşi lucru.
 Cum a fost spectacolul, Ştefan nu ştie. Simte în dreapta lui o floare care înfloreşte pentru el, pentru prima oară dăruindu-şi comoara. O bucurie imensă îl primise în imperiul ei. „Nu sunt un infatuat?” gândeşte. „Cum să se uite ea la mine? Nu sunt sculptural, nu sunt frumos, nu sunt...Dar am simţit că nu s-a plictisit cu mine, nu i-am alungat eu tristeţea din ochi? Dacă m-am înşelat? Poate veselia din ultimele zile era cauzată de apropiata plecare acasă. Nu, de mai multe ori: nu! Am văzut bine că i s-au înrourat ochii de tristeţe când eu am amintit că mâine ne despărţim. Sânt sfâşiat de îndoieli. Ce-ar fi s-o întreb: ai putea să te îndrăgosteşti de mine? Cum să-i mărturisesc când nici eu nu ştiu clar ce sentimente am? Ar trebui să mă
 liniştesc, mâine se va termina totul. Mâine...dar mai stau lângă ea câteva ceasuri. Ce trebuie să fac? Desigur ceva...Imprevizibil! ”
 Primenit într-o lumină minunată, Ştefan s-a pierdut în hăţişul unor tirade de întrebări şi îndoieli. După terminarea piesei, nu reuşeşte să susţină o discuţie despre aceasta, degeaba îşi confecţionase o figură de om atent. Pe aceleaşi cărări vulnerabile i-a sesizat inapetenţa pentru subiectul discuţiei:
 - Nu ştiu de ce n-am putut urmări spectacolul. Îmi zburau gândurile aiurea. La această mărturisire, Ştefan şi-a simţit inima dublându-şi ritmul. Dacă au colindat-o aceleaşi gânduri? N-o poate întreba. Şi totuşi îşi învinge lipsa de curaj:
 - Te superi daca te întreb la ce te gândeai?
 - La noi doi, la un bărbat şi o femeie de aproape 30 de ani, care şi-au intersectat drumurile vieţii, fără voia lor, răspunde ea, simplu, cu curaj.
 - Ai observat că nici eu n-am fost mai atent decât tine, mărturiseşte Ştefan, tot la noi doi m-am gândit.
 Un râs cristalin mângâie perdelele înserării. E râsul ei, şi-l aude prima oară.
 -Ce proşti am fost, ca nişte puştani! Mai bine ne plimbam şi ne spuneam gândurile, zice ea cu seriozitate după ce fusese ironică. Oare ce trebuie să urmeze după această ipostază a sincerităţii?
 Nimic sau totul. Aşa gândea Ştefan, dar s-a nimerit să mai fie o cale de mijloc.Ce-au mai vorbit nu mai ştie. Banalităţi. Fiecare, parcă îşi pusese în minte să spună exact altceva decât ce gândea atunci, deşi discuţia ar fitrebuit să alunece pe un drum comun după râsul acela vesel-amar.
 La lumina unui bec, unde s-au oprit, Ştefan parcă o vede pentru prima dată. Rochia de mătase verde nu reuşeşte să-i tempereze reliefurile incitante ale trupului subţiratic, cu fragilitate de orhidee. E timpul să-şi ia rămas bun. Îi întinde mâna. I-o sărută. O simte vibrând ca un lăstun speriat care nu ştie încotro să zboare. Petalele unei inflorescenţe de vis îl îndemnă s-o sărute. Nici unul n-a ştiut cât a durat acel sărut. Ştefan are revelaţia unei mari iubiri, unice. Sărutul acela l-a purtat pe aripile sale în Podişul Pamir. A simţit că trupul său nu mai are greutate, că zboară între cer şi pământ. O fericire fascinantă, nemărginită, îmbrăcată în muzica sferelor şi lumini filtrate de blânde vitralii au pus stăpânire pe sufletul lui.
 Făcând un mare efort de a zăgăzui torentul emoţiilor. Andra, abia desprinsă din îmbrăţişare, l-a rugat:
 - Să ne aşezăm o clipă pe bancă. Nu ştiu ce-i cu mine, mă simt extenuată, ameţită, de parcă m-am întors dintr-o lungă şi îndepărtată călătorie.
 Ştefan ştia. Propunerea de a sta pe bancă îi era şi lui tot atât de necesară. Se simţea la fel de ostenit. Ca medic, de mult cunoştea faptul că un sărut poate produce accelerarea pulsului, dar fenomenul întâmplat cu ei i se părea ciudat, deşi era convins că toţi cei ce iubesc sincer, cu adevărat,încearcă o bucurie fără sfârşit, ca în podişul Pamir. O tăcere deplină se instalase între ei. Andra îi rupe tăcerea cu o
 mărturisire.
 - Cu mine s-a petrecut ceva straniu şi în acelaşi timp minunat, fascinant. Şti n-am crezut că vei îndrăzni să mă săruţi, nici nu mi-am dorit-o. Dar acum că s-a întâmplat, ai descoperit în mine o fiinţă
 necunoscută mie şi de-acum foarte dragă. Fără îndrăzneala ta, n-aş fi putut trăi câteva clipe de basm fericit. Auzind uneori despre Podişul Pamir al îndrăgostiţilor, zâmbeam.. Acum îmi pare, ba nu, sunt sigură că şi eu, însoţită de tine, l-am vizitat. La început am simţit cum trupul meu scapă de sub puterea gravitaţiei, se înalţă, apoi...Apoi Păpuşa de ciocolată a descris sentimentele trăite, aproape cu aceleaşi cuvinte gândite de cel ce o sărutase. El înţelese că s-au întâlnit într-o mare iubire,că prin acel sărut deveniseră o singură fiinţă, aşa cum gândiseră vechii greci iubirea.
 - Dar de ce sunt atât de obosită? întrebă ea întrerupând gândurile lui.
 - Cum să nu fi dacă ai ajuns în Pamir? glumi el. Ştefan se întreba dacă fiecare sărut ar provoca aceleaşi trăiri şi consecinţe fizice, ce s-ar întâmpla cu inima sa. N-a avut curajul să verifice printr-un nou sărut. Nici Andra nu l-a încurajat, strivită de certitudinea unei iubiri nedorite.O pată de culoare verde se îndepărtează, risipind pentru o clipă cuiburile de întuneric dintre stâlpii cu neon. Ştefan e năpădit de neliniştea prevestitoare a unei mari pierderi.