Biografie
 
Vintilă Nicu (n. 11 februarie 1946, Grojdibodu, judeţul Romanaţi-actual judeţul Olt) este un scriitor şi profesor universitar din România.

Domenii de activitate:

Este profesor universitar, doctor în ştiinţe juridice, la Facultatea de Drept din Craiova, aparţinând Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti, ocupând şi funcţia de şef catedră drept. Este avocat în Baroul Dolj, cu cabinet individual de avocatură în Craiova.

În perioada 1992-1996 a fost ales pe listele PDSR din judeţul Dolj în Parlamentul României ca deputat, deţinând funcţia de secretar al Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Activitate literară:

A publicat ca autor unic un număr de 16 cărţi de specialitate juridică (cursuri universitare, monografii juridice); 7 cărţi de specialitate juridică în colaborare cu Maria Sofia Pagarin, lect. univ. dr. (fiica sa); 26 de cărţi în colectiv de autori de specialitate juridică; 18 cărţi de literatură artistică (poezie, aforisme, epigrame, monografii). Colaborator permanent al revistei Scrisul Românesc din Craiova şi al altor ziare şi reviste literare sau juridice din România. În calitate de colaborator al acestor reviste a publicat eseuri, cronici literare şi a prefaţat mai multe cărţi de literatură. A beneficiat de numeroase cronici literare apreciative în revistele literare: Scrisul românesc, Ramuri, Lamura, Mozaicul, Raţiunea, Mesagerul Olteniei, Ecoul, Cenaclul, Hue (Vidin), Glasul Oltului (Slatina) etc.
 
Este membru al Societăţii Scriitorilor Olteni şi al Cenaclului „Alexandru Macedonski” din Craiova, membru al Uniunii Epigramiştilor din România, fondator şi vicepreşedinte al Cenaclului epigramiştilor olteni, redactor şef al revistei de studii şi cercetări juridice „Euro Dreptul”, director al revistei ”Cugetul” a Cenaclului epigramiştilor olteni, membru şi fondator al altor 17 fundaţii şi asociaţii cu profil juridic, literar, umanitar, social etc., membru în colegii de redacţie a altor reviste literare şi juridice. Este preşedinte şi fondator unic al Fundaţiei pentru apărarea drepturilor omului din Craiova. Este membru al Ligii Scriitorilor din România.
 

Premii:

Diplomă aniversară 400 de ani de la domnia lui Mihai Viteazul, 15.XI.1993; Diplomă de excelenţă pentru rezultate remarcabile obţinute în învăţământul universitar, justiţie şi literatură, pentru contribuţia la înfiinţarea “Cenaclului Epigramiştilor Olteni” şi a revistei Cugetul, 04.04.2008; Diplomă din partea promoţiei 2003-2007 a Facultăţii de Drept cu deosebită consideraţiune pentru profesionalism, ţinută academică, rigurozitate, răbdare şi înţelegere, iulie 2007 (Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Drept Craiova); Diploma prin care se conferă calitatea de membru de onoare al Asociaţiei “Salvaţi Copiii”, Bucureşti, 1995 (Asociaţia “Salvaţi Copiii” Bucureşti); Certificate of sward This certifies That – Enciclopedia Personalităţilor din România – 2008, 29.04.2008 (Hűbners Who is Who din Europa – Enciclopedia Personalităţilor din România); Diplomă pentru întreaga activitate desfăşurată în vederea menţinerii şi dezvoltării relaţiilor de prietenie între popoarele român şi bulgar, precum şi pentru popularizarea acestor relaţii, Craiova-Vidin, 03.03.2009 (FADO - Fundaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului Craiova); Certifico que Nicu Vintilă esteve Cabo da Roca, Sintra – Portugal, o ponto mais occidental da continente Europen “onde a terra se acaba e o mar”, 10 aug. 2008 – Coba da Roca (Municipalitatea oraşului Sintra Portugalia Cabo da Roca); Diplomă pentru participarea la Simpozionul Ştiinţific “Relaţiile româno-bulgare de-a lungul secolelor”, organizat cu prilejul zilei naţionale a Bulgariei, desfăşurat la Vidin la 03.03.2009, în semn de înaltă apreciere şi preţuire (Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria “Ave”, Asociaţia Curcubeul peste Dunăre, Centrul Cultural Român din Vidin, Societatea Culturală a Vlahim VIDIN); Diplomă de merit pentru merite deosebite de păstrarea şi promovarea identităţii neamului românesc din sudul Dunării – Bulgaria, 27 ian. 2009 (Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria “Ave”); Certificat de pelerin – datorită faptului că a îndeplinit chemarea biblică, a ajuns la Ierusalim, Oraşul Sfânt, Capitală a Ierusalimului şi este prin urmare, autorizat să poarte titlul de: PELERIN LA IERUSALIM, Aprilie 2009 – cu ocazia zilelor de Paşte (Ministerul Turismului din Israel Primăria Municipiului Ierusalim); Diplomă pentru activitatea desfăşurată în cadrul Cenaclului Epigramiştilor Olteni cu ocazia aniversării unui an de la reînfiinţarea cenaclului şi a apariţiei revistei “Cugetul”, 03.04.2009 (Fundaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului Craiova); Diplomă pentru merite deosebite de păstrare şi promovare a neamului românesc din Sudul Dunării – Bulgaria, Vidin, 13 iunie 2009, Diplomă acordată cu prilejul inaugurării primei Biblioteci româneşti din Bulgaria “Albotina” (Uniunea Etnicilor români din Bulgaria “Ave”); Diplomă de excelenţă acordată de promoţia 2005-2009 a Facultăţii de Drept din Craiova pentru activitatea de profesor universitar în această perioadă, iulie 2009 (Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept Craiova); Diplomă de participare la Simpozionul Internaţional cu tema “Influenţa sistemului juridic comunitar asupra dreptului intern”, Craiova 8-9 mai 2009 (Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept Craiova); Diplomă de participare la Simpozionul Internaţional organizat de Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din Craiova, 06 dec. 2009 (Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept Craiova); Diplomă de participare la Simpozionul Internaţional “Efectele crizei economice asupra dezvoltării durabile”, Braşov, 26-28.06.2009 (Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept Craiova); Diplomă, medalie (plachetă) şi însignă cu ocazia “Zilelor Marin Sorescu”, februarie 2008 (Primăria Municipiului Craiova); Diplomă, medalie (plachetă) şi însignă cu ocazia “Zilelor Marin Sorescu”, februarie 2009 (Primăria Municipiului Craiova); Medalia 5 ani de la Victoria Revoluţiei Române – Decembrie 1989 (1989-1994) (Parlamentul României); Medalia jubiliară şi insigna – 75 de ani de la Marea Unire a Românilor de la Alba Iulia (1918-1993) (Parlamentul României – 1 Decembrie 1993); Placheta Primăria Craiova – 2008, februarie 2008 (Primăria municipiului Craiova); Medalia Municipiul Craiova 2007 - Revers Nicolae Romanescu – fost primar al Craiovei, februarie 2007 (Primăria Craiova); Medalia Banca Agricolă – 120 de ani de activitate (1873-1993) (Banca Agricolă Bucureşti); Medalia Parlamentul României – Camera Deputaţilor acordată de Camera Deputaţilor în mai 1996 pentru activitate parlamentară.
 

CĂRŢI PUBLICATE:
 
  • Timp şi contratimp (poezie), Ed. M.J.M., Craiova, 2004
  • Tentative de tentaţii (poezie), Ed. M.J.M., Craiova, 2004
  • Din zori de zori (poezie), Ed. Universitaria, Craiova, 2006
  • Metaforisme (poezie), Ed. Universitaria, Craiova, 2006
  • Gânduri... bine gândite (aforisme), Ed. M.J.M., Craiova, 2004
  • Combinaţii amestecate (aforisme), Ed. Universitaria, Craiova, 2006
  • Hapuri pentru... Contra (epigrame), Ed. M.J.M., Craiova, 2004
  • Cu judecata prin instanţe (epigrame şi perle din Instanţele de judecată), Ed. Universitaria, Craiova, 2006
  • Tristeţe fericită (poezie), Ed. M.J.M., Craiova, 2008
  • Ada Umbră - operă poetică, Ed. Aius, Craiova, 2008
  • Ada Umbră - monografie, Ed. Aius, Craiova, 2008
  • Haz cu şi despre grojdibodeni, Ed. Julliano, Craiova, 2008
  • Un om, o viaţă, un sat - Alecu Constantinescu Grojdibodu (monografie), Ed. Julliano, Craiova, 2008
  • Monolog continuu (poeme, ediţie bilingvă bulgară-română), Ed. Paralela 44 a Uniunii Scriitorilor din Bulgaria, Vidin, 2008
  • Confesiuni (poeme, ediţie bilingvă sârbă-română), Ed. Mig Komert - Consiliul Naţional al Românilor (vlahi) din Serbia, Kladovo, 2008
  • Dualitatea eului (poeme, ediţie bilingvă engleză-română), Ed. H&H Promotions, New York, 2008
  • Melancolii târzii (poeme, ediţie bilingvă franceză-română), Ed. Scrisul românesc, Craiova, 2008
  • Cugetând (epigrame), Ed. Julliano, Craiova, 2009

Fotografii reprezentative:

 

Legături externe:

Wikipedia

 

 

 

 
 
Vintilă Nicu - poezii
 

NUMĂRĂTOARE

În noaptea albă
nesomnul
mă-îmbie să fac
inventarul
trăirilor
de peste zi.
O dată surpriză,
de două ori rătăcire,
de trei ori curaj,
de patru ori iubire.
Aşa încerc
să tălmăcesc
o parabolă simplă.
Apoi încă o dată
spaimă,
de două ori
blândeţe,
de trei ori … .



ACROPOLE


Coloane albe
susţin cerul
şi marea-n
năframă.
Femei
cu corpul
de marmură
susţin
capiteluri
şi temple.
Trepte urcând
spre arcuri frânte,
smirnă, zei,cafele, fistic,
dughene ascunse
soarele roşu
peste cetatea albă.
Coloane albe,
femei decapitate
urcând spre nori
cand Zeus
tună şi fulgeră.
Atena, înţeleaptă,
veghează pacea
eternei cetăţi.



NEPRICEPERE

Din veac în veac
simt
cum negura
nepriceperii
se risipeşte din
calea mea,
şi simt
cum izvorăşte
înaintea mea
lumina,
ce se revarsă
peste nemărginirea
priceperii mele.
Luminând-o
mă luminez.
Pe un tron
zidit din secoli
ruginiţi,
tronează
înţelepciunea
stăpâna
cugetărilor.



PREZICERE

Am chemat
trei vraci
din Tibet
pentru a deslega
tainele
destinului meu.
Au privit
prin ocheane
şi în cărţi
cât nebunia
şi mi-au spus
că sunt
un navigator
pe oceane
din zori şi
până-n noapte
şi că la proda
citesc din
Zend-Avesta
aşteptând
să descopăr
la ţărmuri
alte civilizaţii.



COGITO

Cuget
la o margine
de sat
într-un décor
improvizat
de mucava
şi privesc cum
oile caută
stele prin iarbă.
Copacii
slăbiţi de setea
secetei prelungi
se caută
măsurând
timpul prin
inelele concentrice ale
trunchiurilor.
Pământul
îşi plimbă
ţinuta
pe aceeaşi
orbită
sub cerul care
îngenunche
sub văpaia
soarelui nemilos.



SINGURĂTATE

Mi-am dorit
de multe ori
singurătatea
fiind unica
stare
confortabilă.
Am fost suficient
de inteligent
să obţin
două foloase
din singurătate:
întâi,
că am fost
singur cu mine
şi al doilea,
că nu am fost
cu alţii.
 

CREAŢIUNE

Mozart
a fost accesibil
fără a fi
superficial.
Beethoven
a fost trist
fără a i se
ofili iubirea.
Bach
a plutit
printre noi
fără a înceta
să calce pe
pământ.
Ei au atins
imposibilul
fără a părăsi
spaţiul îngust
al posibilului.
Deşi sunt mereu
interpretaţi
rămân mereu
nedescifraţi.


EVITARE

Nu-i povesti orbului
ce superb
e lanul de grâu
înroşit cu maci.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Nu-i povesti surdului
ce melodios
cântă ciocârlia
când apare soarele.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Şi orbii şi surzii
cred tot ce le spui
dar lumea lor
interioară este
mult mai frumoasă
decât lumea noastră.



AMBIENT

Stau răzimat
de piatra rece
a unui arc
de triumf inutil.
Porumbeii nu se aud.
Când zboară
formează umbre,
umbre albe.
Fâlfâire de aripi
şi pene.
Un cerşetor
cântă o arie
acompaniat
de un câine
la fel de vagabond.
Peste strada pustie
un parc
plin de copaci
şi bănci
singuratice.
Pe trotuare
furnicarul lumii
s-a pus în mişcare.
Ce brusc
s-a schimbat
ambientul.


VIAŢĂ

Privesc atent
la lume
şi observ că este
formată
în întregime
din luptă.
Atomul
se luptă cu
atomul.
Un atom zboară
la stânga,
altul la dreapta
căutând necunoscutul.
Un atom
zboară în sus
altul cade.
Atomii parcă
ar sta locului
însă eu privesc
lupta lor
în această lume
nemişcată.
Lumea se sprijină
pe această luptă
permanentă.
 

PORTRET VEŞNIC


Am vrut
pentru sufletul meu
să păstrez
umbra ta
de lumină,
aroma
pasului tău,
florile fantastice
din rochia ta
mulată pe trup,
pietrele vii
din şiragul
ce-ţi prelungea
decolteul,
privirea ta
de zeitate
din legendele
greceşti.
De te voi întâlni
mă vei recunoaşte?











 
 

 


*
* *

Emoţie
şi deschidere.
Deschidere
spre oameni,
spre arbori,
şi păsări.
Deschidere
spre Cosmos.
Deschidere
spre mine însumi.
Aceasta este
soluţia mea.
Mai puţină
contemplare.
Mai puţină
raţiune
şi mai multă
Emoţie.
 
 


*
* *

Poţi avea
un sentiment
de nesiguranţă
în faţa lumii.
Convingerea
că tot ce e cu adevărat
important îţi scapă.
Că în spatele
oricărui lucru
e o taină.
Că faptul
de a exista
e un miracol,
pe care gândirea
nu-l poate
pătrunde.
 
 


*
* *

Poţi rămâne
ancorat în real,
să-i cunoşti legile,
să asişti
la spectacolul lumii,
să fii pe rând
spectator
şi actor,
fericit şi nefericit.
Sau poţi să te-ntrebi
ce se ascunde
în spatele acestei
realităţi,
accesibile simţurilor,
subconştientului,
şi raţiunii.
 
 


*
* *

Timpul meu
a devenit albastru.
Fiecare om
tinde
să devină egal
cu lumea.
El încearcă
s-o cuprindă
prin imagini
mentale,
prin simboluri
în el însuşi.
De aici, provine
orgoliul lui.
Dar omul
îşi dă seama
că realitatea
construită
în el însuşi
e o realitate
secundă,
mai slabă
decât cea obiectivă.
De aici,
umilinţa lui.
Pendulând
între orgoliu
şi umilinţă
omul îşi continuă
drumul prin timp.

 
 

*
* *

Profunzimile
se răzbună.
Există taine
cărora e bine
să nu le intuieşti
prezenţa.
Echilibrul
meu interior
a devenit fragil.
Jocul meu
cu forţele ascunse
devine periculos.
Simt
că trebuie să mă
retrag,
să trăiesc
în lumea dată
de simţuri.
Să trăiesc
în realul comun,
să uit de lumea
esenţelor şi iluziilor.
 
 


*
* *

Oamenii
sunt dublu programaţi :
genetic şi social.
Există situaţii
în care cele două
programe
acţionează
în sensuri opuse.
În astfel de cazuri,
omul e într-o criză
decizională :
orice hotărâre luată
va fi privită
în forumul interior
ca o decizie greşită,
frustrantă.

 
 


*
* *

Zile şi nopţi
într-o horă nebună,
ameţitoare.
Existenţa ca un şir
de reflexe,
rareori câte o umbră
de trăire adevărată.
Să te simţi singur
şi gol,
să priveşti în jurul tău
şi să vezi oameni
la fel de singuri
şi la fel de goi.
Să visezi,
să speri neîncetat în
Marea Evadare.
Lumea în care trăiesc
mi se pare meschină
şi fără culoare ;
un fel de puşcărie în paragină,
cu gardieni în concediu
şi deţinuţi blazaţi.
 
 


*
* *

Obosit,
îngrozit de scurgerea
dureroasă a timpului,
de risipirea lui,
în acte mărunte,
lipsite de orice emoţie,
încerc să intru în armonie
cu Lumea.
Lumea reală,
complexă,
cu mii de atingeri
şi risipiri,
nu poate fi cunoscută.
Încerc să-mi formez
o imagine simplificată a ei,
neglijând amănuntele.
Dar dacă nu există
amănunte, şi totul,
absolut totul,
are importanţă,
de la microorganisme
până la supergalaxii ?
 
 
 
*
* *

Curgerea norilor,
bătaia inimii,
zborul unui pescăruş,
singurătatea unui om
printre valurile mării,
trecerea lentă
spre moarte,
lupta pentru dobândirea
iluziei,
a uitării.
Cuvintele :
un scut semitransparent
între realitate
şi conştiinţă.
O emoţie,
oricât de violentă,
îmbrăcată în cuvinte
îşi pierde tăria
ei iniţială,
se îmblânzeşte.


*
* *

Marea :
udă, sărată, primitoare.
Mă îmbrăţişează,
mă mângâie.
Pielea mi-a a devenit
aproape permeabilă.
Simt cum apa mării
se amestecă cu apa din mine,
pătrunde în sângele meu.
Sunt departe în larg,
nu mai văd ţărmul.
Cer, valuri, valuri, cer,
un nor, un pescăruş.
Bucuria de-a exista
şi teama (strecurată perfid)
de a înceta să exişti.
Ţărmul e departe.
Dar sunt viu, puternic,
sănătos, deci, mă pot
întoarce oricând.
Ce uşoară este
despărţirea de ţărm.
Marea te poartă,
te duce, te ajută.
Când te întorci
se opune (un curent submarin ?).
Înot încordat,
din ce în ce mai încordat.
Nu văd încă ţărmul
şi am ciudata impresie
că marea mă trage în larg.
Dar nu. – Se vede ceva.
M-am apropiat.
Ţărmul se vede
din ce în ce mai bine.
Mă calmez,
dar înot tot în forţă.
Marea mă depune
tandră pe ţărm.
Sunt epuizat.
Stau întins pe spate
cu ochii la cer
şi mă închipui
singur în univers.