Andreea Sîrca
« Prima pagină

 

 

Biografie

Mă numesc Sîrca Andreea-Claudia. Sunt născută pe 21 noiembrie 2002 și locuiesc în Oradea.
 
Studiez la Liceul Teoretic “Onisifor Ghibu” din Oradea.
 
Cu ajutorul scrisului am realizat că e mult mai ușor să îmi exprim sentimentele. În plus, scrisul îmi aduce și beneficii sociale, devenind un manifest al expresivității.
 
Am publicat în revista Școlii Gimnaziale nr. 2, Bogei, în care am scris “Generația resemnării”.
 
Am participat la un singur concurs de literatură, de Dragobete, iar cu ajutorul rezultatului obținut, locul I, am prins mai mult curaj în arta scrisului.
 
Am participat la olimpiade de română cu rezultate destul de mari.
 

 
DESPRE EL

Despre el n-am mai scris,
Oricum nu am uitat
N-am uitat nimic din ce s-a întâmplat
De-atunci când valul mi l-a luat
Într-o noapte când stelele ne priveau,
A plecat, stelele-mi vorbeau,
Am încercat sa înțeleg
Dar am rămas doar să culeg
Din amintiri pe care acuma le leg,
Să aibă sens  în viața mea acum
Să fie ultima noapte cu scrum.

Tabloul lui va fi o artă pe veci,
Portretul lui, o creație de lemn
Totul pictat din el și de el.
Rana adâncă, sufletu-mi dărâmă,
Pata imensă, ochii-mi desfrânează
Noaptea mă rog să fii cu mine aici,
E doar o iluzie, în care mă deschid.
                                          
                         
O singură iubire vreau să trăiesc alături de tine!
 
Mi-ai dat speranțe, speranțe la care nu m-am așteptat niciodată, în care eu credeam la nesfârșit. Știi de ce? Deoarece singurătatea era singurul cuvânt care mă descria în acel moment, cu drag am lăsat oamenii dragi, cu drag l-am lăsat pe el, în oceanul de lacrimi mă scufundam atunci, zici că nu aveam putere să înot, nu avem putere să îmi revin și să-mi spun “totul va fi bine”, mă întrebam mereu de ce doare atât de tare singurătatea? De ce nu e pe moment tot ceea ce ne rănește? De ce suferim atât de mult? Atâtea întrebări pentru un simplu cuvânt: “singurătate”. Însă te-am întâlnit pe tine și speranțele în mine au renăscut, m-am ținut de un fir subțire în ultima perioadă de speranță, însă nu s-a rupt, odată ce nu s-a rupt n-am renunțat la omul din mine, nu am renunțat deoarece tu ești acela, uneori mă faci să aleg între mine și tine, dar, tu ești eu, acel fir m-a făcut să te iubesc mai mult, deoarece îl întăresc cu iubirea ta, iar acum ai făcut cel mai miraculos lucru și am ajuns să ne iubim reciproc, acum tot ceea ce fac, e să te iubesc pe tine. Însă vreau să îți mărturisesc anumite lucruri importante pentru mine. Să știi că nu vreau să mă mint cu ideea că tu nu îți vei da interesul pentru noi doi, nu vreau să te pierd din lucruri simple, vreau doar să știi că vei fi mereu aici, dar probabil că trebuie să mă prefac că experimentez unele lucruri pentru prima oară, însă nu o fac, dar dacă te voi pierde, va fi prima oară când trăiesc vindecarea. Vreau să trăim iubirea noastră stând la geam, privind fiecare picătură de ploaie care se scurge pe geamul camerei noastre, vreau să pictez împreună cu tine iubirea pe care o trăim, vreau să-ți ascult corpul când adormi, vreau ca sfârșitul acestei vieți să ne prindă ținându-ne de mână, pentru că datorită ție mi-am dat seama că oamenii sunt rupți în anumite bucăți, iar bucățile tale rupte îmi completează golurile. Te ador, privindu-te!
 
 
TU VEI FI EU

Vom copilări împreună! Copilăria în viața mea nu a intrat, știi de ce? Deoarece viața mea a fost atât de complicată precum viața unui adult. Îmi vreau anii ăia înapoi, vreau ca tu să-mi readuci acei ani minunați și să-i petrecem împreuna, chiar dacă va fi la un alt nivel, la o altă vârstă, noi vom fi fericiți indiferent de situație. Vreau ca vânătăile tale să fie urme lăsate de buzele mele, vreau ca picăturile de sânge să picteze tablouri pe pereți, să știu că totul este făcut din tine și de tine! Suntem unul pentru altul! Iubirea noastră va crea un haos total în mintea noastră, ne vom simți bine, ne vom spune povești, ne vom asculta gândurile și ne vom privi reciproc în ochi pentru a ne da seama cât de multe sentimente se ascund înăuntrul nostru. Vreau ca iubirea noastră să nu se sfârșească niciodată, vreau ca noi să privim apusurile împreuna, vreau ca totul să-l împărtășești cu mine. Vreau ca zâmbetele noastre să nu fie aruncate în stânga și în dreapta pentru oameni de nimic, zâmbetul tău să fie zâmbetul meu, iar zâmbetul meu să fie zâmbetul tău! Vom trăi cea mai frumoasă iubire! Hai să fim unul pentru altul, vreau ca iubirea noastră să fie cea mai frumoasă, vreau să trăiesc pur și simplu alături de tine, să stăm lângă fereastra camerei noastre să privim cerul. Când mă privești în ochi simt efectiv că mă topesc, ochii tăi îmi dau atâtea speranțe, speranțe la care nu se așteaptă nimeni, iubirea noastră va fi legată pentru totdeauna, voi fi capabilă să te iert, voi fi capabilă să te iubesc pentru tot restul vieții, te iubesc pentru că știu că e momentul perfect să o fac, știu că mereu va fi momentul perfect pentru iubirea noastră. Și cu toate astea m-au întrebat ce este zâmbetul. Însă m-am prefăcut că zâmbesc și le-am povestit că zâmbetul pentru mine e să te văd zâmbind și că nu e doar când ești cu mine, ci este întotdeauna pe buzele tale. Mă voi vindeca atunci când lumea va fi mai puțin prefăcută și voi zâmbi cu adevărat și din toată inima. Până atunci, zâmbiți!