Casandra
« Prima pagină
iată femeia...
derulându-se-n imagini cu îngeri
ce-şi ascund coada între aripi
descopăr cupola mistică a gurii imortale
învăluită în miresme apocaliptice
ramurile îşi îndoaie apatic privirea
încâlcită în pletele Casandrei
sufletul dezlănţuindu-şi urgia
între valurile aceluiaşi ţărm
naufragiată corabia sentimentelor animalice
se aşterne praful stelar printre genele nopţii
sărutul zilei de mâine

înalţă trepiedul sfinţilor
şi închină-te la femeie