Îngerul din vată de zahăr
« Prima pagină
braţele mi-au crescut aripi
sunt îngerul din vată de zahăr
am degete albe şi degete negre
oceanul unei iubiri de om
îl trec sub pleoapa morţii
cu visele amintiri din viitor
zdrobite pe treptele unui suflet
deschid palmele arse ale umbrei
şi ascult Lumea cum plânge
cu inima între dinţi
nu mai încap prin urechi de ac
copii nu mă mai trag de aţă
prin cerul alb de rugăciuni

*m-am născut de ziua me*