Lovitură de rafturi
« Prima pagină
cu buzele întredeschise aştept
frigul să se adăposeasca în oasele mele
o lumină difuză îmi dă târcoale pe întuneric
sufletul mai cerşeşte o respiraţie
un sunet imperceptibil de paşi îmi dezvăluie prezenţa infimă
fardul mă transformă într-o creatură fantomatică
trăiesc într-o locuinţă cu îngeri decapitaţi
dintr-o singură lovitură de rafturi
în lucrurile mele nu-şi bagă nimeni nasul
nici măcar tu, iubite