Ultima primăvară
« Prima pagină
Mă ridic şi durerea din mine îşi strigă neputinţa
trupul nu m-a uitat, podoabele lui mă susţin, mă ridică
ating norii negri cu mâna,
las ultimul fluture să zboare
îi ferec în inima mea cu mii de lanţuri grele...
te caut, te aştept, iubire...
unde eşti, vei auzi chemarea mea?

mă gândesc la tine între două secunde ale aceluiaşi ceas
te caut grăbită printre gândurile zilei de ieri
muşcând dragostea de buze