Alin Cristea
« Prima pagină

 

 

Biografie

Alin Cristea (n. 6 iulie 1967) este blogger de cursă lungă (10 ani), fiind cea mai amplă și calitativă sursă de informații despre mediul confesional neoprotestant românesc. Licențiat în topografie minieră (1993), licențiat în teologie baptistă (1999), editor de reviste electronice (grupaje de texte și imagini) de cultură religioasă.
 
http://roevanghelica.wordpress.com/alin-cristea
http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte
 
http://rotundu.wordpress.com/2017/04/11/alin-cristea-un-protestatar-oradean-impotriva-coruptiei-din-guvern-dar-si-impotriva-coruptiei-din-institutiile-religioase
http://alincristea.wordpress.com/alin-cristea-poezii
 
http://alincristea.wordpress.com/alin-cristea-aforisme
 
http://alincristea.wordpress.com/alin-cristea-compozitii
 

ca un violonist rătăcit
 
ca un violonist rătăcit
într-un cartier neprieten
ca un nor fără lacrimi ROGVAIV
ca un cristos cu coroană fără spini
 
ca o sinistră umbră
fără corespondent trupesc
ca o cutie muzicală în care sunetele
au fost înlocuite de tic-tac-ul galactic
 
ca o înșiruire de boabe fermecate
fără vreun Jack prin preajmă
ca un Pinocchio fără nas fără nări
fără un greieraș-conștiință
 
ca o găleată de adunat pietre
pentru lapidarea violoniștilor rătăciți
ca o chestiune de moarte
mai mult decît o paradigmă existențială
 
așa e viața uneori


Poetul
 
în fața poeților regii sînt bufoni
poeții nu au castele care să le fie luate
nici bogății pentru care să înfunde pușcăria
 
cînd ia cuvîntul Poetul Regele moare
fără regat fără cavaleri fără putere
nu poate trăi nici un rege precum un rege
 
dacă Poetul decretează că cerul e roșu
și iarba albastră precum cerul roșu
nici un rege nu mai știe unde au fugit culorile
 
poeții sînt cavaleri ai cuvintelor
precum păsările sînt zboruri ale cerului
regii nu au zburat niciodată precum cavalerii cuvintelor
 
neînțelepții cred că Regele domnește
dar orice puștan care a fost îndrăgostit o dată
știe că Poetul e cel care domnește
 
nu cuvintele îi dau putere Regelui
ci Poetul dă putere cuvintelor
cine nu înțelege metafizica asta simplă
 
din cînd în cînd Poetul suflă cuvinte
la urechile oamenilor care (nu) le așteaptă
atunci fiecare devine Rege
 
un bufon înaintea Poetului


cum iau naştere cuvintele
 
cum iau naştere cuvintele
şi norii
cum se plimbă ideile
de parcă veacurile
sînt catarge
către universuri perpendiculare
 
cum (în)fiinţează verbul
și ploaia
cum iau pauză de tăcere slovele
cînd bubuie spiritul
din cap pînă în suflet
şi din suflet pînă-n cotul care te doare
 
o fetiță se juca pe creștetul tatălui
și zice: “Nu se aude nimic.”
oare ce trebuie să înțeleg eu din asta?
(ne-)a întrebat șmecherește tatăl
pe Facebook
i-am spus
ai putea apela la un sofism
să-i spui că în definitiv
nu contează ce ai în cap
ci ce iese pe gură
 
cum se-ngrașă năduful
și epiderma picioarelor
cînd calci prin cuvinte
și neînflorite idei
de parcă muzica
s-ar isca cu sunete
și nu cu curcubeie
 
cum se miră puii de oameni
cînd bipezii își țin în rastel
aripile poveștilor
încercînd din răsputeri
să facă să rimeze seara de azi
cu ziua ce va să vie
folosind doar tonalitatea minoră
a unei pedagogii terestre
 
cum aștepta îngerul
înconjurîndu-se
cu cele șase aripi
să audă Logosul
 
Tatăl i-a zis Fiului
și cînd gîndesc
oamenii suferă
au uitat să pună nume animalelor
și s-au apucat de cîntece populare
să construim îngerului
un cosmodrom de pe care să se lanseze
întru Cuvînt

Babel
într-un cuvînt


decalog
 
dragostea e o limbă străină
care nu se învață pentru bacalaureat
nu se predă la radio
nici la postliceală
 
dragostea nu are sens
decît în context
nimeni nu pricepe nimic
fără fluturi în stomac
 
dragostea nu are monoexistență
precum un acord nu are un singur sunet
cînd ne încîntă dragostea
se înmulțesc traducătorii
 
dragostea nu e niciodată în șlagăre
cum nu e soarele în floarea soarelui
în context ploios
se înmulțesc ciupercile
 
dragostea e limba străină
cea mai prost tradusă
nu este nici o academie
la care să faci un masterat în domeniu
 
dragostea e despre bolovani
despre cum zboară îngerii cu bolovani la picioare
și cum mor în ape adînci
cînd apare legea gravitației
 
dragostea e despre prostie
nici un om întreg la cap nu se îndrăgostește
cînd începi să vorbești limba asta străină
oamenii de pe stradă zîmbesc către nebun
 
dragostea nu e doar o limbă străină
e și boală grea
nu există medici de specialitate
nu există referințe medicale pe internet
 
dragostea nu se laudă niciodată
explodează pur și simplu
trupele antiteroriști sînt alertate degeaba
nici pompierii nu te mai pot da jos din vîrful copacului
 
dragostea e cel mai sigur semn
că există extra-tereștri
de-aia te-ai suit în vîrful copacului
exercițiu antigravitațional


catrene pestrițe

3
 
gîndurile mele nu sînt ale mele
eu sînt doar un aerodrom
al cărui turn de control
e uneori în renovare

8
 
cum toate cuvintele s-au terminat
oamenii au început să coloreze
au făcut orașe cenușii
și au asfaltat livezile

11
 
nu că nu aș avea ce scrie
dar contează și ce nu scriu
nu că nu aș avea ce zice
dar contează și ce refuz să verbalizez

30

românii sînt neam de pilat
se spală pe mîini de orice
de parcă nevinovăţia s-ar da la kilogram
cu castraveții ceaușismului faraonic