- EMIL BOTTA ŞI MĂŞTILE POETULUI ÎN CĂUTAREA ABSOLUTULUI...
- Adrian Botez face un adevărat tur de forţă, cu această carte despre cărţi: Emil Botta – închinător înfrânt Eminescului...?! - Arheii emilbottieni, apărută la Râmnicu Sărat, editura Rafet, 2015.
- Autorul readuce în memoria cititorului român un poet aparent uitat, dar un poet profund, special şi semnificativ, pentru cultura română abisală.
- Studiul este unul complex şi ne permite să intrăm în laboratorul de creaţie al unei personalităţi de excepţie. Bibliografia anexă este una masivă, viaţa unui poet este încrustată într-o infinitate de idei, cuvinte, obsesii, vise, ratări, uri şi revelaţii.
- Cartea este arborescentă, cu trimiteri multiple, cu note de subsol, cu teme şi concepte profunde din literatura universală, din viaţa românilor. După lectură, constaţi că ai făcut o călătorie spirituală prin Grădina Arheilor. Eminescu e privit ca maestru, Emil Botta este ucenicul harnic şi original. Prin opera sa, poetul Emil Botta a pus în lumină misiunea spirituală a poporului român, rădăcinile acestui demers sunt complexe, vin dinspre Nicolae Densuşianu, trimit spre civilizaţia daco-valahă, un foc ce-a mistuit multe vieţi, pentru a se revela spiritul mesianic al acestui popor.
- Despre Emil Botta, putem reţine, studiind cartea lui Adrian Botez:
- - L-a pasionat soarta poporului român, într-o perioadă complexă din istoria noastră, depăşind istoria imediată prin arta sa.
- - Măştile poetului sunt elementele sale de forţă, energiile care se disimulează după chipurile miraculoase.
- - Forţa din poezia lui pune în mişcare un univers aparte, propune şi deschide ferestre spre transfigurare, spre o lume ideală: Ierusalimul Ceresc.
- - Disperarea poetului se mulează pe un joc al artelor, între carnaval, paradoxism, ironie, teatru în teatrul vieţii.
- - Substanţa operei emilbottiene vine dinspre Orfeu, asta îl împinge spre muntele artei (Olimp), arta care schimbă inimile oamenilor.
- - Legătura cu Orfeu este una a esenţelor, poezia se relevă ca ritual de transformare a minţii umane, dragostea iraţională determină reforma destinelor într-o lume de umbre.
- - Poetul a avut numeroase ieşiri de serviciu prin jocul jocului de cuvinte, prin magia din cuvintele atinse de argintul lunar.
- - Efectul acestui demers este cuvântul care exprimă adevărul, un adevăr umbros, umbrit de spiritul absolut.
- - Tăcerea unui poet poate exprima mai mult decât ţipetele din piaţa publică, tăcerea organizează prin miracol logosul divin.
- - Adrian Botez conchide: „singura constantă, de netăgăduit, a lui Emil Botta, este acceaşi cu a Maestrului său, Eminescu: Emil Botta, ca şi Eminescu, este un scriitor profund religios; este chiar obsedat, ca şi Eminescu, de valenţele religioase/soteriologice ale verbului”. Verbul impune dinamism, impune transfigurare, determină perfecţiunea atât de aproape de om.
- - Poetul este un martor al miracolelor, dincolo de cuvinte, de ghicitori, de imagini apocaliptice, se află mâna divină care a dat viaţă poeziei.
- - Emil Botta se impune, trebuie acceptat aşa cum apare în opera sa, deşi (aparent!) static, este, în realitate, dinamic, prin impulsul care vine din vibraţia originară a lumii.
- Adrian Botez face o prezentare a vieţii poetului, prin datele care l-au marcat şi l-au format, actor şi scriitor, o voce unică, născut la Adjud, străbătând un timp cu miracole: 15 septembrie 1911 – 24 iulie 1977. Cunoscut în epocă, Emil Botta este autorul unei poezii negre, existenţialiste, înlănţuit într-un joc de carnaval grav şi serios, ancorat în linia trăirismului interbelic de la noi. Moartea, neputinţa, personaje, măşti, ritual nebun, un om singur în mijlocul tragediei, sub mitul abscons al cucului, atât de cunoscut în tradiţia populară şi acceptat ca mesager al lumilor noi.
- Jocul dual: fachir – faqr este unul care atenţionează cititorul. Actor sau sfânt? Mască pe faţa înţeleptului? Clovn, sau joc de icoane? Modernism, post-modernism, expresionism, romantism, suspin de ape mari... De la Sărmanul Dionis al lui Eminescu, la actorul care acceptă viaţa pierdută a personajelor pe care le-a închipuit, le-a jucat, le-a pus în poeme.
- În planul al doilea, apare secretul poetului: „Făt-Frumos Isus peste Ape/ te uită cum trece. Apa suspină./ Domniţă Trestie, te înclină/ Când trece Domnul (...) Oh, singurătate de argint,/ spânzurat-o de cumpăna fântânelor,/ lună, lună, zână a zânelor,/ nu mă vrăji./ Încă mai am o brumă de cer,/ o fâşie de noapte, / o stea - dacă pier...”.
- Emil Botta se apropie de Eminescu la nivelul ideilor, al conţinutului, al dramei. El vede dincolo de imaginea de proximitate, el vede dincolo, atras de un dor de absolut, irezistibil.
- Studiul lui Adrian Botez este complex, porneşte de la argumentele care l-au împins spre această analiză şi se structurează pe mai multe paliere:
- - Prefaţa: Doi fraţi – poeţi – două destine (Dan Botta / Emil Botta)
- - Partea I: Preliminarii teoretico-metodologice
- - Partea a II-a: ARHEII EMILBOTTIENI
- - Concluzii
- - Ultimul cuvânt al autorului
- - Bibliografie
- Cartea ne prezintă, în final, şi date despre autorul studiului, scriitorul Adrian Botez.
- Ideile care l-au frământat pe Adrian Botez sunt complexe: Emil Botta a jucat un rol important, Emil Botta părea, uneori, depăşit de subiect - dar Adevărul, Autenticitatea - străbat cortina aparenţelor. Poetul Emil Botta a fost în linia spirituală a lui Eminescu, preocupat de adrenalina verbului, obsedat de transfigurarea necesară, de arheii care ţin lumea în rânduială, de lucrarea absolută, asemeni ţăranului ieşit primăvara să are pământul îngheţat, de grădina cerului, de iniţierea în arta pierdută a schimbării, UNA ORFICĂ, de continuitatea care vine prin Hristos, de filozofia cinică, de viziunea nocturnă miraculoasă. Punctele de sprijin ale poeziei lui Emil Botta vin din „Întunecatul April” (izotopic semantic cu Zalmoxis şi cultura precreştină!), de la Palidul August, de la miturile poporului român, din tradiţiile populare, din folclorul bogat al acestui neam, punând accent pe cunoaşterea apofatică.
- Apar aproprieri surprinzătoare: luna / moartea; Orfeu / Luna; Muzica sferelor / Don Quijote / Stan Păţitul; Ulysse / Parcele; Utopia / Sisif al Moliilor; Păsări de lux / Crinul decapitaţilor, Înfricoşatele Pluguri / Ţesătorii Mistici, Lucrătorii/ Melcii/ Corbii Liniştii/ Corbii-Muntenii, Stea cu peniţa de Păun / „Aprilul nebun şi thanul Macbeth”, Diabolica Mierlă / Henric Regele, Mierla Mamutului / Porumbel / Miel, Cerbi/CORONATUL CERB / Silfi, Omizile / Licuricii, Ion Vodă / Cămilele, Ciocârlia/ Frunza/ Pană de Cocor, Don Juan / El Burlador, Anateme / Lupii, Horatio Danezul / Câinele ZED / Bureţii Apofatici, BĂLCESCU-TATĂL CELEST / DOJA-HRISTOS / AVRAM IANCU / COPACIUL-MIHAI / Principe Cantemir, EMINESCU-NEAM/EMINESCU AL LOGOS-ului-CARTE / Domnul Eminescu / Revizorul Eminescu / Eminescu Cel Tras pe Roată / Răstignitul Eminescu / HRISTOS-ÎNVĂŢĂTORUL-EMINESCU/ AEDUL etc.
- Exemplele ar putea continua - finalul se opreşte la Iubire, la Puterea Cheilor, la personajele reale ale istoriei valahe...
- În analiza sa, Adrian Botez moderează percepţia critică asupra poetului Emil Botta, face referiri la aroganţa lui George Călinescu, la analiza lui Vladimir Străinu, subliniază sinceritatea lui Ştefan Augustin-Doinaş, obiectivitatea lui Mircea Zaciu, ori se arată revoltat de superficialitatea lui Andrei Oişteanu. Subliniază atenţia acordată poetului de Radu Călin Cristea sau Doina Uricariu, Alexandru Piru, sau abnegaţia rece a lui Nicolae Manolescu... Cartea ne prezintă o listă detaliată asupra personalităţilor literare care s-au preocupat de opera lui Emil Botta.
- Putem concluziona: „alternând tragicul cu comicul, melancolia cu grimasa, poetul e când un Dionysos exaltat şi nebun, frenetic, luat drept impostor, când un Faust cercetător cu ochi de uliu al fericirii, dublat de un Goliat al disperării, un sprinţar Ulysse şi un măscărici al Parcelor, un arlechin galant, un speriat de moarte” (Al. Piru, Istoria literaturii române de la început până azi, Ed. Univers, 1981, p.444).
- Cartea a apărut cu ajutorul material al Primăriei Muncipiului Adjud (Primar domnul ing. Constantin Armencea) şi reprezintă un cadou al autorului, făcut comunităţii în care trăieşte, redând lumii un poet emblematic - Emil Botta.
- Tinerii poeţi, criticii pasionaţi ar putea redescoperi, cu această carte, dramele şi victoriile unui poet original, legătura sa cu eternitatea, cu poporul din care s-a ivit (...precum şi măştile sale, necesare pentru istoria care l-a frământat!) şi cu viaţa de zi cu zi, între speranţă şi frică de moarte, poezia fiind o Arcă Spirituală solidă, pe valurile vremurilor.
- Cu alte cuvinte, Adrian Botez are curajul de ne avertiza că poezia este un lucru serios, nu un joc de cuvinte, fără legătură cu divinitatea şi/ori cu marea cultură universală.
- Constantin Stancu
- Sept., 2015
Sursa: Adrian Botez, septembrie 2015