Note pe marginea lacurilor din Laurentide

    Peisajul ţesut din ierburi, ape, flori şi cer, formând o frumoasă salbă pe care poţi să o porţi mai departe prin consemnări – notiţe şi picturi - formează Laurentidele, oferind ochiului culorile, simţurilor liniştea şi armonia. La această salbă se adaugă amprenta quebecoisilor care au intreţesut şi ei în acest peisaj, cu mult gust, facilitaţile umane : case de odihnă, vile şi cabane, restaurante, mici porturi, boutique-uri, etc.

    Iata-mă, deci, la Val-David, în Rezidenţa Internaţională a Scriitorilor şi Artiştilor, a cărei directoare, Flavia Cosma, organizează renumitele festivaluri Internaţionale de poezie. Sânt aici pentru o vacanţă creativă, în care activitatea mea principală este pictura în aer liber. Încă din primele zile am început să explorez împrejurimile: lacul de la Ste. Agathe de Monts, Lagny, lacul din Ste. Adèle, pavilionul cu vedere la cascade de pe Rivière du Nord, Lac de Truites din Val-David, etc.

    Peste tot mă opresc pentru o ora-două să pictez, ascultând vântul, pădurea, valurile, raţele şi pescăruşii. Peisajul este vast : păduri de conifere, mesteceni, stejari, în care din loc în loc apare câte un acoperiş de casă, undele apelor care işi shimbă nuanţele de la verde închis, până la alb strălucitor, după cum cerul lansează lumini şi umbre în jocul norilor, vântului şi soarelui. Oamenii trec gălăgioşi sau tăcuţi pe lângă mine pe alei, formând grupuri şi pete de culoare vii. Câte un caiac se desprinde de la ţărm, cu vâslaşul lovind ritmic valurile; îl simt cum respiră cu putere briza lacului, în pieptul care înfruntă temerar depărtarea.

    Acest peisaj mi-l imaginez sălbatec şi fără şosele şi case, cum era pe la începuturile civilizaţiei pe pământul Nord-American, atunci când perspectiva se deschidea largă, ca nişte aripi de vultur gata să îşi ia zborul, umerii lui fiind munţii şi dealurile împădurite. (poza 1)

    Pictând, regăsesc subtilitatea formelor naturale şi a culorilor, iar întregul lor este ca o rugă amerindiană. Simt pulsul naturii bătând încet, ca unda leneşa a unui râu, (poza 2) ca vântul ce adie mângâind vârfurile semeţe ale brazilor ce flanchează râul, devenind apoi tumultos, ca un tam-tam, când undele se strecoară repezi printre bolovani, tulburând pietrişul de pe fundul apelor în cascadă. Şi atunci, neauzit, pasul unei căprioare lasă o urmă aproape nevazută pe mal. Abea o zăresc dispărând prin frunzişul des, de la adăpătoare.

    Întoarsă la comfortul unei aşezari umane trebuie să recunosc că şi cea de-a doua atracţie din Laurentide – construcţiile – sunt la fel de fermecătoare ca şi peisajul. Din lemn şi cărămidă, după planuri contemporane, uneori sofisticate în sensul unui design ecologic şi utilitar, ele întregesc salba Laurentidelor şi aş putea spune că ele sunt « pietrele preţioase » de aici, pe când peisajul este « aurul verde », el însuşi.

    Noaptea coboară grabnic, brâul Căii Lactee străluceşte, luna îndărătul brazilor este de culoarea laptelui proaspăt, iar păsările întârziate strigă răzleţ. Glasurile lor se amplifică în liniştea majestuasă şi atunci îmi aduc aminte un cântec al grupului rock Phoenix : « Îmi simt sufletul/Mugur de fluier, Ce-a doinit/Cântec cu şuier./Pentru zilele/Ce-au fost trecute/Pentru nopţile/Negre şi slute.//Am pornit/Cu roua-n picioare/Ca să cânt/Un cântec de soare/Pentru zilele, zilele.../Ce au să vie.../Pentru nopţile, nopţile.../Cu iasomie...//Freamătul apelor/Şi foşnetul codrilor,/În el se întâlnesc/Şi sufletu-mi încălzesc. » Sau, făcând referinţă la un alt mare muzician român, care s-a şi aflat în Laurentide pentru o perioadă de timp în deceniul trecut, Gheorghe Zamfir, aş vrea să spun câtă încântare şi inspiraţie poţi găsi aici la orice pas aici!

    Câte suflete luminate n-au fost prezente la desfăşurarea aceasta de splendori ale naturii din Laurentide, imortalizându-le? Pictori, poeţi, muzicieni, sculptori, etc. au creat şi au locuit aici într-un timp sau altul. Ca să dau un exemplu menţionez pe pictorul Gordon Harrison, din Charlevoix, Guido Molinary din Montreal. Chiar şi Jean-Paul Riopelle avea atelierul său în Esterel, pe malul lacului Masson din Laurentide. Poeţii Gaston Miron, Jean-Guy Pilon – şi, ca sa revin la prezent, scriitoarea şi poeta de origine română, Flavia Cosma, ei toţi demonstrează un singur lucru : se poate trăi aşa cum scri sau pictezi, aici în Laurentide! Cu o adevărată forţă şi vitalitate, căci aici artiştii sunt înconjuraţi de natura sacră şi ei ştiu, poate mai mult decât alţii, să o descopere!

Imagini :

1. Lac Beauchamp din St. Agathe - acuarelă
2. Rivière du Nord din Val-David – foto
3. Vedere la pridvor a Rezidenţei Internaţionale a Scriitorilor şi Artiştilor din Val-David - acuarelă
4. Cana din Val-David, acuarelă şi pastel, compoziţie semi-abstractă
5. Lacul din Ste. Adèle – acuarelă
6. Lac Lagny - acuarelă