Adrian Botez - Strivitor

Adrian Botez - Strivitor


BEŢII DE SEARĂ

văd seara asta prin fundul unei
sticle

e-aşa uşor să mergi pe ape şi să
cânţi: e ca şi cum ţi-ai fi-adunat prieteni
de Crăciun

lipseşti din faţa mea – pasăre-a
gheţurilor

niciun timp nu-i mai
bun pentru moarte – decât cel
din somn...

ciocli-mi vor fi licuricii – iar bocitoare
însăşi Măria Sa
Privighetoarea

să fie – Doamne – o noapte
blândă şi regească – pentru toţi cei care-au
sfârşit de
cerşit – o viaţă şi-ncă
una... - la crâşma cerului
arzândă
***

PRESIMŢIRI

hai
o tură prin rai:
ia-te după scai
cavaler de grai:
treci şi prin serai...

lire peste munţi
păsări – albe nunţi:
brazi scânteie frunţi
călăuzi cărunţi...

voievod amurg
izvoarele-l curg:
trec în libov mare
cerbii spre altare
lumini spre cântare...

(...crini şi terezìi
bocete târzii...)

Hristul vânt de seară
anii de povară:
voi întârzia
la Măria Sa...
***

SONET DE SEARĂ

aşteaptă raiul clopotul din munţi
păsări s-oştească princiare nunţi:
vin în alaiuri constelate flori
păşeşte Crist pe fulgere şi nori

iar cina noastră este rugăciune
adapă cerbii - oglindind minune
din cetini se aprind cuvinte noi
ceasuri de-albine tac extatic roi

nu-ntârzia la crucea din amurg
izvoare liturghia-ntreagă-o scurg:
în catedrala boţii înserate

s-au ostoit şi neamurile toate
...e pace pe pământ ca şi în cer
îngeri psalmodiază auster...
***

BIOGRAFII

iau - din biblioteca
lumii - biografiile celor mai mari
scriitori - rând pe
rând – şi concluzionez : “uite – tu
tu şi tu…şi tu…tu…tu…şi tu…şi tu… - voi
aţi fost nefericiţi – dar
nefericirea voastră a
avut rost – pe când a mea
nu:

voi aţi căpătat
glorie şi nemurire – eu
nimic…”

apoi – pun mâna pe
pană – şi scriu – cu şi mai mare
avânt şi îndârjire – mesajele
pe care El mi le transmite – tot mai
des – tot mai regulat – fără pic de
răgaz

când asculţi de El – n-ai vreme de
glorie – iar nemurirea devine o afacere de
familie divină
***

EXISTENŢIALISM

o lume-ntinsă la uscat pe sârmă
a fost clătită-n zoaiele de foc…
se scurg din ea păcate ce mă zgârmă
şi mă aţâţă să fiu drac pe loc

o lume fără cap şi fără coadă
un Croitor smintit a fost croit-o
durează din găoază pân' la noadă
vite – scremând voioase – au boit-o!

la ce sunt munţi şi frumuseţi cartoane
la ce atât desfrâu cretin de ceruri?
e doar putoare peste tot, Patroane –

şi nu-mi găsesc prin balegi nici cuvântul…
…invoc îngheţul sfânt a mii de geruri
să-mi scap nedefecat măcar blând gândul!
***

ACUZAŢIE

mă-nşeli mă-nşeli mă-nşeli trişor bătrân
mă laşi să sper o mână de petale:
ieşit din joc cu buzunarul spân
îţi râzi de mine – şi mă iei la vale!

eram sărac când am intrat în joc
acum sunt mort întins pe năsălie:
înşiră îngerii norocu-mi pe un floc -
mi-l cresc pe piept - în post de pălărie!

mă plâng doar bălăriile de seară
doar mătrăguna-i văduvă eternă!
tot ce-am trăit nu-i viaţă ci ocară

şi ochelarii-mi s-au pleoştit în bernă
…ei – ce-am putut din Tine să-nţeleg
decât scamatorii şi farse – pentru-un bleg?!
***

MODERNIZARE…

trec printre munţi părerile de rău
ultim vagon îmi face semn – dispare…
edilitare-explozii dumică altare
cadavre-stânci se şi azvârl în hău!

pajuri blesteme-nalţă – profeţìi
iar anii de beton m-au împietrit:
crinul din suflet iată-l – vestejit:
peroanele-s pustii – la ce să vii?

şoselele-au trecut peste minune
camionul cară sfintele poieni:
raiul se face şantier de vremi

iar dinamita ţine loc de strune…
…când se va-ntoarce-Orfeu din Empireu
pustia s-o pledaţi – va fi prea greu…!
***

FRUMOASA MEA CU OCHI CĂPRUI

frumoasa mea cu ochi căprui
ce-ţi spun – să nu spui nimănui:
de-ţi vor veni trei magi la scară
ieşi în pridvor – ca-n orice seară

primeşte Steaua lor plăpândă
căci ea-i noroc ori e osândă:
lumină-i inimii – dar doare
aşa-i iubirea – până moare

primeşte magi – primeşte Stea
fereşte-te de piaza rea
căscioara ta va arde rai
de-i căpăta ce acum n-ai:

pe-un fir de vânt – păsări măiestre
ţi-or bate raze în ferestre
şi îngeri ţi-or cânta duhliu
aşteaptă-mă – căci o să viu

în noaptea farmecului firii
vecia întâlneşte mirii
iar tuturor – mândră crăiasă
le vei fi tu – zână frumoasă

pe tine munţii te aşteaptă
izvoarele – din şoaptă-n şoaptă
te suie-n trepte de văzduh
până la cerul fără stuh

şi-acolo – în lumina Lui
vei aştepta să vin haihui
sub binecuvântarea ta
serafii toţi se vor pleca

vom sta – vom sta în cer o noapte
şi vom veghea sorţile coapte
în zori abia vom adormi
iar magii ne vor ocroti

şi vom avea din struna lor
vise de regi şi flori de dor
iar Steaua va povăţui
cum poţi să arzi – fără-a muri…!
***

MÂNTUITORUL MÂNTUIT

stai şi-asculţi – Hristoase – pe la uşi de stea
nu cumva vreun înger iar dă veste rea?
nu cumva te cheamă pentru răstignire
şi-n rândul acesta – oarba omenire…?

iar îngrijorare şi mereu minuni
să salvezi nădejdea din păuni nebuni…!
câte vecìi oare vei călători
să aţâţi incendii pe-un' s-o nimeri?

…nimeni nu-ţi răspunde – ceasuri în răspăr
bat prin constelaţii goale de-adevăr…
…trece-o rândunică fulgerând de raze:

fuge din ospicii – fuge de extaze
drept în palma-ţi spartă cuib îşi odrăsleşte:
pe Mântuitorul ea Îl mântuieşte…!
***

VOMĂ COSMICĂ

aş putea să scriu o poezie – aş putea să mă
sinucid – aş putea să văd un
film sau aş putea să
ucid – aş putea să cad în
prima prăpastie sau aş putea să mă
ridic din mormântul gol – întemeind o
nouă religie
universală – aş putea să fac
mult mai multe decât
vă închipuiţi voi – chibiţi
trăsniţi – tâmpiţi - trântori năuci şi
chercheliţi

...eu stau ţeapăn - perfect
singur - printre ierburi şi
placid privesc cum se perindă – pe
cer şi pe deasupra pământului – meteoriţi – stelele
luna şi soarele – zilele şi
anii – o viaţă din care lipseşte
esenţialul: moartea – dar o viaţă care s-a
împuţit deja – straşnic şi chiar
de tot s-a
împuţit - ca un dor sfâşietor de
cuţit

nu mai ştiu nimic – nu mai ştiu de ce
ar trebui să ştiu ceva: spre pildă - de ce trebuie să ştiu
alfabetul luminii – ca şi pe cel al
beznelor – de ce omul trebuie să fie om şi broasca
broască...?

...de ce toate prostiile astea trebuie cineva
să le cunoască?

...e ceva tare putred în toată aşa-zisa „rânduială a
lumii” – e ceva
atât de putred – încât mă duc la marginea
fiecărui lucru - şi – de tot
umilit - vomit – vomit – vomit
vomit – vomit
vomit

...mi-e scârbă de
mine şi de toată această
vomă diluvială - tot
universul - în jurul meu – a
devenit un început de straniu vid – un
papagal enorm lichid - o
maimuţă împuţită - scârboasă şi
teribil de conştiincioasă: universul acesta
vomită – din toate
vintrele aştrilor săi - într-una şi crâncen: iată voma
devenită un fenomen
meteorologic – chiar
supra-astral: dintr-un gest al unui om
absolut normal - dintr-o stare profund
fiziologică şi
de dârvală – iată cum lumea nu se mai scoală – ci
a renăscut - din pricina
mea – ca expresie a unei
noi legi care singură se legiferează şi
aplică – devine cosmică şi
cinică şi profund
clinică

...vedeţi? – am devenit
Dumnezeu – şi
funcţionează legile
mele - aşa cum sunt ele
rele

...dar scârba nu
trece – de la o lume la
alta – ba chiar – jalnic - se
intensifică... - şi-o ia la deal
aşa - sisifică

...e înspăimântător şi
mi-e tot mai
greaţă – degeaba peste tot e
gheaţă

...de ce-aş mai spune - atunci
acum – aici
„amin”? – „aminul” nu se rosteşte pe
vremuri de ciumă şi – mai cu
seamă – nu se rosteşte în
astfel de împrejurări – devenite
peste noapte - împrejurimi de
cosmică vomă

...am trecut de mult – penibil şi dumnezeiesc de
singur - pe sub lichefiatele
împuţitele ceruri – ca o
imperială - sfântă
fantomă

...luaţi – necontenit
luaţi- beţi şi
mâncaţi – acesta este hoitul meu nemurit – aceasta este
sacrala şi nepreţuita mea
vomă - care
cu multă graţie – tuturor şi la
toate – face binecuvântata
purgaţie
***

TRANDAFIRUL NUNŢII

se tot petrec sfiite nunţi în munţi
cu oaspeţi nevăzuţi şi crai cărunţi
e-o lume de-armonie şi de dor
uităm de răni - iar brazii nu mai mor

cinstite feţe – luminaţi meseni
ceasul a stat: sunt negreşite vremi
păstorii-s osteniţi – păşesc mai greu
da-şi amintesc de Mire: -i Dumnezeu

cerul e scris cu flori şi cu lumini
aduceţi numai vreo trei-patru spini
să nu uităm că vinul din pocale

e nemurire arsă-n foc de jale...
...citiţi corect pe Sfântul Musafir:
e Împăratul Lumii – Trandafir!
***

VIAŢA SPÂNZURAŢILOR

jum'ate sunt tâlhar – jum'ate Crist
de-aceea sunt şi vesel – sunt şi trist
am şi ucis – dar am şi vindecat
pribeag şi călăuz - din sat în sat

mi-e tată Trandafirul – mumă Luna
fur stele nopţii – zilei-i cânt cununa
iar când m-au luat trupul să-mi schilodească
eu m-am rugat Duhul să mi-l iubească

e greu să fii din toate – jumătate
viaţa de-aici nu face-altfel dreptate:
între apus şi răsărit eu sânger

dar ştiu că Domnul mi-a păstrat un înger
...rugaţi-vă la Crist când spânzuraţii
atârnă-ntre pământ şi cer – curaţii!
***

INTERVENŢIA HRISTICĂ

leprosul aur uscă vii petale
nectarul în otrăvuri se preschimbă
şi făr' de ştire - -n păsări şi-n vestale
bate-ntr-o dungă-a clopotului limbă

în sufletul de om chircesc pecingini
şi-orbiri descoardă raiul şi iubirea
pe-oglinda din fântâni se-ngraş' paingini
linţolii diavoleşti cernit-au firea

iar înşişi sfinţii bolesc sarabandă
îngeri turbează vinul din pocale:
degeaba-n rugăciuni aduci ofrandă

smaralde şi-ametiste din graale!
...Cuvântul hristic se-opinteşte-n Navă
matrozii-nalţă foc de Arcă – din epavă!
***

SONET CĂTRE IMPOSTOR

n-am „har” ca fùrii aprigi de poşete
lui Dumnezeu îi sunt destinatar:
mi-s scrise-n hrană flăcări şi versete
deci n-am dietă lutul - strâmb tâlhar

ce-mi dă Hristos nu-mi poate răpi dracul
nici cu mănuşi de-şi bogăţeşte palme:
prefac în rai suflare cum şi sacul
când impostoru-asudă doar sudalme

nu poţi tu – mut şi orb schilav al firii
să te înalţi pe aripă de înger:
tu aur vezi – metalul nimicirii

când eu petale-astrale-n cruce sânger
...nu mai chemaţi pustia spre-nviere:
altfel schimbaţi nectarul lumii-n fiere!
***

DISCURS DESPRE IMPOSTURĂ

apa naşte-ntr-una monştri cu laringe-n buzunare
farisei cu glas de popă – şuşuind ca şerpi de mare:
pe o stâncă de se caţăr' – ei de modă sunt flămânzi:
se călugăresc în grabă: moda-i „Cristul celor blânzi”...

afli-n străzi apoi cadavre – ei îţi spun: „ne-mpărtăşim
şi din sânge şi din carne – numa-aşa pe Crist îl ştim!”
trec vampirii cu tarafuri – spume roşii-atârn' din boturi
lumea asta-nmlăştinată îi adoptă fără mofturi!

ba mai mult: le zic „maeştri” şi pe loc li se închină
clefăit de hoituri e doar doza noastră de morfină:
ritmul lor de salivare se traduce în lopeţi
groparilor toţi le strigă – în extaz: „sublimi poeţi!”

de vreţi artă pentru artă – crima-aveţi spre adorare
impostura este sosul: el transcende-orice mâncare
din putori şi putrejune – în tămâi de bazilìcă!
...a trecut atâta vreme: adevăr să zici – ţi-e frică...

şi-astfel monştrii sunt „elită” – în cetatea cea de ciumă
refuzăm nu doar lumina – ci căutarea de vreo urmă
din ce-a fost cândva normalul: nici aminte-ţi – nici nu vrei...
la comenzile de „zombies”-i gâtuim pe vechii zei!

dacă strigi şi dai alarma într-o lume părăsită
umbre pe pereţi ţi-or zice să te-mpaci cu-a lor ursită
şi de-insişti cu disperare să scoli din coşmare-o babă
te trezeşti scuipat în faţă: „vezi-ţi prostule de treabă!”

...care-i treaba cea de jurnă celui ne-adormit pe plită
ci luptând nebun cu monştrii şi cu şerpii din ispită?
nefericele nu poate nici să strige: „oameni buni!”:
c-a ajuns majoritate – STRIGOIMEA DIN ALUNI!
*
...aşa că...borfaşi de junglă – faceţi treaba pân' la capăt!
lumea noastră cea cuminte a ajuns de-acum în scapăt...
...treaba voastră – nu a mea! – golănimi de mahala!
nu-i concurs pe post: Hristosul va decide cum va vrea!

dar strămoşi din munţi de vremuri îmi încoardă iar arcuşul
re-nvăţându-mă-n răbdare cum e cu deplin urcuşul...
voi – krakeni spumiţi de-adâncuri – adăstaţi întru belşug
până Crist-Ţăranul - iarăşi – scoate-va din şopron PLUG!
***

GÂNDURI DE TOAMNĂ

e frig şi plouă – despletesc coroane...
am uitat vară: se răsteşte vântul
caut luminări mai multe şi cotloane
rănile mele-şi spun pe rând cuvântul

nu opri drumul florii către fructe
chiar dacă moartea poartă-le făclie:
e-un vis de împlinit – şi orice lupte
se-mpacă în odihnă şi-n mândrie!

desăvârşire – o – desăvârşire
cale-i cu tot cu Dumnezeu – vecie:
nici munţi şi nici arhangheli nu se mire

sublimul fi-va-n nouri terezìe:
Vultùrul mai presus de orice minte
e singur în Cuvânt – uitând cuvinte!
***

OSÂNDĂ

sunt bătrân – bolnav – trădat de toţi şi
părăsit: pentru mine nu există
dreptate: din naştere – port pe ochi
cagula de osândit

mi-e greaţă
şi să mai lupt – şi de
viaţă

cât am trăit – am spus
adevărul – şi m-au scuipat
când am vrut să tac – m-a
luat Dumnezeu de guler – ca
vinovat

între Skylla şi
Charibda – nedumerit de toate – am
vomat: nu-i lumină destulă – să
văd pe cine – din
ceruri – au aruncat

singur şi mort – înainte de a
trece pe la mine
moartea: nu-s împăcat
nici cu funebra linişte – nici
cu întregul şi nici cu
partea

îmi lipsesc toate clipele de care
voi v-aţi lepădat: mă simt
în locul vostru
condamnat
***

IMPRESIONISM MONTAN

torente de ape – torente de
vânturi – torente de cer: pe toate
cu infinită răbdare – le
îndură – poporul suitor spre
Dumnezeu – al
brazilor

numai limba astrală a
nevăzutelor păsări le
deschide secrete porţi şi
hogeacuri vrăjite le
vădeşte - către
lumină
***
clomburi de lumină
în brazi de Crăciun
a fost vară lungă
pentru omul bun

norii-şi cinstesc sfinţii
migrând spre apus
pădurea s-ascunde
sub ceţuri de sus
câinii bat la stână
noii stâlpi de lume:
iar păsări măiestre
îmblânzesc minune

...tălăngile firii
brumă-au scuturat:
omenirea-i pusă
de mult la iernat...
***

fiecare brad în parte: o
biserică - preotul dintr-însa
un duh străvechi

liturghia învăluieşte-n
lumină întreagă pădurea – şi
suie vocile îngereşti ale
catedralelor-brazi – deodată cu
munţii – spre
cer
***

STRIVITOR

simt că mă duc şi
sper să mă duc – spre tărâmuri lunare: în
lumea mea – nimic nu se mai leagă – nimeni
nu-mi mai răspunde: nu mai
apar punţi între gând şi
ochi – între mâna rămasă în
aer – şi imaginea
uitată – de veacuri – în
luciul prăfuit al
oglinzii

...atât de ostenit – încât
nu mai încap în
cuvinte

tot mai neclar
aburos – apoi conteneşte până şi
fumul: când va veni să mă
ia – să ducă ceva – şi Ea – în
tărâmuri – teamă mi-e că descumpănită
dezamăgită cumplit va rămâne - în faţa
strivitorului vid din
odaie
***

S-A CAM TERMINAT

s-a cam terminat cu mine:
las' – o să vă fie bine!
...mâna-i tot mai slăbănoagă
mintea-mi paşte la stănoagă...

phii! – cât se va lumina
pe fereastră de-oi zbura!
bot în bot veţi lăcrima
când minciuna veţi umfla

veţi putea străbuni uita
veţi da binele-n vopsea:
cioara-ţi face-o porumbel
rege – orice jagardel...

n-oi mai scrie – n-oi crâcni:
singuri vă veţi osândi...
sus - tocmit ca secretar
nume-oi tot spăla sub jar
calendar cu calendar...
***

MÂNA-MI SE RISIPEŞTE

mâna-mi se risipeşte în nisip
tremură-n deşte ultimul miraj:
doar buruieni păroase înfirip
să aibă moartea oarece furaj...

pagini se-albesc din nou – uitând cuvânt
culori dezbin chiar din articulaţii:
din jurământ n-a mai rămas nici vânt
sub geam – strigoii-şi pregătesc oraţii...

tot ce-am strigat – declină în uitare
tot ce-am durut – e adormit sub glie:
lumini dispar – felie cu felie

căci roade rădăcini eclipsa mare...
...n-a mai rămas măcar de-o lumânare
să pot răzbi – din neguri – pe-o cărare...
***

CARNAVAL LA FINAL

carnaval la final:
ce-a fost bal – acum e
val...

beţivii se beţivesc de
dimineaţă: în toate chiuie o
minte creaţă

nu mai râvnesc – nici ispitesc
se stinge-n ochii-mi dorul de
firesc

e prea târziu să-mi mai clădesc
altare – gaura-n ceas e mare – tot mai
mare

strig după sfinţi – ca scos din
minţi: doi bani nu face
a geniului crispare

în craiul nou stârpesc orice
seminţi – planeţii-şi pun ciocul sub
aripă – cuminţi...

...când ai trecut şi
unde-ai dispărut? – păreai
zi bună – atât de
mare...

...întind pe dinţi – dor de
părinţi: din partea nevăzută-a lumii – câinii
urlă: vestesc
chemare...
***

LUMI MÂNTUITE...

mii noetice arce
de cristal: peste
toate – Dumnezeu
amiral
***

RĂZBOI METAFIZIC

păcatele noastre râioase rânjesc
şi din broaşte se isc' brontozauri
o dată în viaţă aş vrea s-aţipesc
dar mă-nghit în cuptoare balauri

nu aflu un ceas de murit liniştit
demoni şi norii-şi răstesc fulgerarea
sfinţii tac reaveni – precum sfincşi de ghicit:
deşi ars – mi se-amână-ntrebarea

nu cerşì – Cavaler al Sfântului Gral
lege n-ai umilinţa din gloate:
şi chiar de-ai ajunge în iadul banal

cu Hristos şi război – tot se poate!
...sub clocotul mării rechinii divini
foame-şi asmut cu ai cântului spini...
***

CÂTĂ TRISTEŢE ŞI SINGURĂTATE

câtă tristeţe şi singurătate
oriunde baţi – îţi spune: „nu se poate”...
marea izbeşte-n inimi şi-n ţărmuri:
din aur şi-ospeţe rămas-au arămuri...

o - valuri şi voi stele arestate
s-a prăbuşit şi cerul – şi Cetate:
„zadar” îşi zice Crist – picioarele-I spălăm
din rădăcini nu vrem să ne uscăm

...mai plânge Iuda – oglinda din fântână –
nu e departe Moartea – şi nici până:
mai cred în munţi şi-n fir de păpădie

iar Mirele din bezne stă să-nvie...
...descântă dracii-asupra-acestor semne
dar luminarea-a-aprins noi ceruri demne...
***

VARĂ DUMNEZEIASCĂ

cu franciscan dispreţ de marafeţi
trec pe aleea râiei statuare:
am buzunarul plin de-idei stelare
fluier printre minuni – rai de sticleţi!

îngeri zburătăcesc prin catedrala
castanilor slăviţi în candelabre
stoluri de verde – cântece calabre
îmi chiuie în dans viaţa – astrala...

Hristoase Doamne – vino să sfinţeşti
acest ospăţ de ramuri aripate –
căci nu degeaba-asuzi şi te trudeşti

de-o-eternitate – la-arboreşti palate!
...Doamne-ostenit în roiuri de lumine
vino-n hodină-aicea – lângă mine!
***

CÂNTEC ANDROGINIC

lunatice lunatice
molatice monastice
verbe astrale
cristale penale
vii muieratice
apollo-fanatice
...curgere curgere
sfântă mirungere
cântece talgere
catarg şi spargere
cântece clopote
cai mii şi ropote
tipsìi şi cântece
stelare pântece
liră de rană
angèlică pană
liră şi rună
s-a rupt o strună
bastilică bazilică
mânie idilică
...treci cărturare
pe-altă cărare
spre zăpezi clare
...în rai lupanare
serafo-bazare:
s-a stârnit un val
în Potir Graal...
...Crist şi un fluture
ales mie scuture
război şi uimire
de zâne răpire
inorog e mire
ciuperci nu au ştire
...zimbri şi zimbre
umbre şi zâmbre
păduri chei şi ambre
la curţile-alhambre...
stol fără ştire
stihuri oştire
vine şi Crist
trist ametist
de stele turmă
vine pe urmă
arcade menade
suite-ntre spade
vocale cascade
...Cristul de verde
pe toţi el ne crede
iertare şi mare
vulturi şi zare
vuiet cântare
cântare-amare -
terezìi în soare
mătrăguni lunare...
...de tigru fulger
grotă şi uger
lujer de cai
floare de crai:
Crist din cupole
vine-n corole
lumea se-nşală
fă rânduială...
...grădină şi toamnă
vine şi-o doamnă...
...singur cu el
Crist menestrel...
***

BALADA MUNŢILOR BUCOVINEI

turme albe pe pământ
stele-n cer cu legământ:
rază ţintuită
turma-i iar sfinţită

munţii – lei căzuţi pe gând
luminează-se de vânt:
noatenă lângă leu
şi fecioară lângă zeu

munţii mei – părinţii mei
adormiţi cu-aripi de zmei
cu gingiile în cer
spăimântaţi şi rai şi ger

duhuri fără de zăvoare
toate-n straie de izvoare
coboară de prin păduri
şopotind din oarbe guri

prorocesc ce prorocesc
luminile le stelesc
iar stelele se-nlumină
liturghie la stupină

candele şi lumânări
şi agheasmă-n loc de zări...
turme şi păduri şi munţi
duhuri stele spini cărunţi

miri mirese preoţi crunţi
îşi trec mirul peste frunţi
şi la gurile de ape
aşteaptă noaptea să sape

şi să iasă-n răsărit
Hristosul nerăstignit:
l-or primi şi l-or privi
şi-unde-i locul lor vor şti...

apoi iarăşi vor sui
slava-I vor împărtăşi
vor sui şi vor uita
de lumea strâmbă şi rea...

...veniţi câţi vi-amară gura
primiţi cuminecătura
veniţi toţi în vârf de munte
unde se întâmplă multe

luaţi cu gura din minune
miez de noapte – miez de strune
şi în focul luminat
vedeţi zei ce v-au vegheat...

floare albă de răsură
până-n rai – doar o trăsură
floare de sfânt trandafir
ţi-oi spune tot – fir cu fir

şi floare de mărgărint
tot vă spun şi nu vă mint
mărturie de Hristos
îngerie de frumos...
***

DESCÂNTĂTORILOR ŢĂRII...

nu mă-ncălziţi sub patrafir de vorbe
nu simt nevoia şerpilor în sân:
n-amestecaţi mărgăritare-n ciorbe
căci eu la masa voastră nu rămân

tot ce-i mocirlă oarbă şi osânză
aţi cultivat – cultură intensivă
ca să schimbaţi o patrie-ofensivă
în râgâiala putredă din rânză

iar din tărâmul zânelor luminii
şi-al zeilor iscaţi din epopee
ne-aţi scufundat în pântecul jivinii

pe post de flatulaţii-melopee
...nu prăpădirăm însă steagul lui Hristos:
ce-aţi plănuit – vă va ieşi pe dos!
***