« Revista ASLRQ
Baki Ymeri - Poeme pufoase (III)
ARS POETICA
 
ARS POETICA
 
Mă-ntrec pe mine însumi mergând.
Respirând aud
O sonoritate astrală
Bătându-mi în tâmple.
Mă trezesc murmurând:
Suntem fraţi
Încă din antice vremuri:
Mereu atacaţi,
Mereu înşelaţi,
Mereu jefuiţi şi răniţi
Mamele noastre-ntocmesc
Zi de zi un dicţionar traco-tragic
Cu ierburi de leac,
În vreme ce eu
Cu mine însumi vorbesc
Despre democraţia miresmelor
Şi cetăţi scufundate.
 
PARADIS
 
Din bogăţiile de odinioară,
După trei mii de ani
Ţi-au rămas
Numai arta iubirii,
Poetica sufletului.
Din manufacturile zilelor
Acum şi ochiul şi gura
Ţi-s doar un fragment
Rătăcit
Într-un colţ de muzeu -
Epitaf împietrit.
 
DOR
 
Dorul tău îl aud
Pe perna mea repirând,
De mână cu mine scriind,
Scrisă în zori răsărind:
Te gust şi rămân nesătul
Şi dorul numeşte-l nebun,
Fiindcă noi doi am aflat
Cum se întâlneşte un rai
Cu alt rai
Fără să fie în lume păcat
 
CUTREMUR
 
Sărutul e arta
Care aprinde focul sub piele
Mândra mea e floarea care aduce bucurie
Gustul fericirii
Sfântă mare neruşinare
Cu marea în inimă
Dumnezeule
Cum ai făcut-o pe femeie
Atât de frumoasă şi dulce
Pentru a o săruta cu mierea sufletului
 
EŞTI CÂNTEC
 
Spicul cântecului
Între sânii tăi
Cu mireasmă de trandafir
Se ascunde.
Împodobită de frumuseţe
Stai precum un boboc
În mijlocul grădinii
Te gândeşti
La un sfârşit înflorit.
Eşti cântec
Sau moarte
După un cântec?
 
SÂNII
 
Mi-e ruşine un pic
Să mă uit la cuvintele
Care vorbesc despre ei.
Le înţeleg acel farmec
Care mă obligă să tac.
Dar vine iar toamna
Şi mi-e ruşine
Să mă uit la cuvintele
Care vorbesc despre noi.
Dar nu le mai înţeleg
Acel farmec
Care mă obligă să tac.
 
VERSURI DE DRAGOSTE
 
Vara eu scriu numai versuri de dragoste
Pe care le public
Cu litere enorme, de aur,
Pe papirusul trupului tău.
Vara, când laptele grâului fierbe
Eu sciu numai versuri de dragoste
Şi amurgul nu mai are amurg.
Doamne, vara fulgerul are
Aripă de înger -
Cu fulgerul sciu
Aceste poeme.
Aripa de înger mi le fură
Ducându-le imediat la tipar.
 
FRAGILITATE
 
Toată lumea vorbeşte
Despre iubire -
Numai eu vorbesc despre
Trădarea sufletelor.
Sărutul - sunet divin,
Aşteaptă să fie rostit:
Te iubesc! Ti amo!
Ich liebe Dich!
Dragostea mea!
Amore mio!
Lumină a inimii,
Fragilitate
Care a fost şi va fi.
 
Toată lumea vorbeşte
Despre iubire -
Numai eu vorbesc
Despre mierea trădării.
 
COLIND DE DRAGOSTE
 
Laura: laur, apoi laur din nou:
Aur, ură şi laur în floare;
Darul de durere al laurului;
Durerea de durată
Al unui diamant înflorit;
Dovedire de dragoste
Date neştiinţei;
Săruturi dulci
Dintr-un mileniu urât.
 
Am comandat
Toate stelele să strălucească,
Să lumineze;
De aceea îţi sciu despre dragoste
Ca şi cum lumea şi-ar pune pe creştet
Numai cunună de laur-mireasă;
Apoi, laur din nou.
Grota de diamante
E darul iubirii în floare.
 
FANTEZIA MAGNETULUI
 
Învaţă arta de a fugi!
Adoptă tactica fulgerului!
Ia de la nori supleţea insinuării!
Învaţă să spargi literele
Ca pe nişte alune,
Ca să alcătuieşti miezul cuvintelor!
Răsfaţă-te precum un tezaur
Până pătrunzi taina răsfăţului!
 
Învaţă Tao şi alte milenare secrete
Ale longevităţii!
Învaţă să-nfloreşti
Folosind fantezia magnetului!
Dă cele trei mii de săruturi
Pe milimetru pătrat
Până când trupul e al sărutării.
 
Învaţă cum să te dezveţi de păcat!
Îmbătrâneşte ca şi când ai întineri!
Ascunde ceea ce nu e de ascuns!
Arată ceea ce alţii ascund!
Apoi îţi va fi cu mult mai uşor.
 
ATÂT DE DULCE ŞI FRUMOASĂ
 
Ritmuri alunecoase ale cărării
Ce se zbat să nu cadă-n prăpastie.
Mâini care susţin aerul.
Multiplicări ale unui suspin.
Aşternutul dorinţei înflorit în extaz.
Strivita lui iasomie sub gutuile sânilor.
Mireasmă de busuioc înfocat.
 
Nicăieri nu există pe lume
Nopţi mai mici şi clipe mai mari
Şi mai adânci ca în Cetatea Bucuriei.
Chiar şi acum îmi sună-n urechi
Vorbele doamnei care se confesa
Ca unui văzduh în zadar :
Te rog, vino încă odată
Cu femeia aceea !
E atât de dulce şi frumoasă
De parcă în suflet ar avea un izvor
Pe care trebuie să-l bei.
 
RANA
 
Ai coborât dintr-un tren
Frumuseţe,
Cu mână goală
Şi-ai luat-o spre casa
În care trăiam
Şi-ai  bătut la fereastră
Atâta de tare
Încât ai spart geamul
Acelor mângâieri aprige
Care mi-au săpat pe faţă
O rană
Să mă poţi recunoaşte.
 
DESPRE IUBIRE, IERTARE ŞI PĂCAT
 
Când vorbim despre femei,
Parcă-am mâna
O turmă de cuvinte suspecte :
Fidelitate, trădare,
Iubire şi ură, vorbe
Pe care gustându-le
Rămâi cu gura amară
Ca-n urma unei înjurături
De care eşti vinovat.
 
Doamne, ce s-a-ntâmplat
De-mi trimiţi mesaje divine
Să nu pot să mă-mpac
Cu aceste vorbe-aruncate în van,
Despre acele fiinţe care ne frâng
Mersul nostru spre Tine?
 
Şi totuşi, Doamne, ce s-a întâmplat
Când pe buzele mele ai mai săpat
Trei cuvinte : Iubire, Iertare, Păcat?
 
NEVINOVĂŢIE
 
Dă-mi puterea să-nnod
Acel şarpe al luminii
Ce se zvârcoleşte în noapte!
Dă-mi puterea să cred
Că se va înfuria
Mielul cel blând
Care suge nevinovat !
Viaţa lui e atât de curată
Încât se va umple
De tremurul soarelui
Sau, voi putea oare
Să prefac acel şarpe al luminii
În otrava care trece în leac
Pentru îndrăgostiţi ?
 
Dă-mi puterea să mă joc
Cu puterea aceea
Care zilnic mă jefuieşte
Şi macină,
Întrebându-mă :
-Eşti ?
 
SUFLET
 
Trezia este sufletul ochiului,
Ochiul este sufletul somnului -
Orgoliu a celor ce
Sting şi aprind
Focul cuvintelor.
 
MOTIV CU FLOAREA SOARELUI ŞI SPADĂ
 
Moare floarea soarelui după soare
Si luna după mierla câmpiei
Şi mor şi eu după tine,
Ocrotito
Ca o spadă tăioasă
De teacă-nflorată.
 
Moare soarele după sora lui
Şi mierla câmpiei după luna cea nouă
Şi mor şi eu după tine,
O, femeie care veghezi
Ca o spadă tăioasă
Pe o pernă-nflorată.
 
SĂGEATĂ
 
Dulce lumină de pământ,
Buzele tale mai sunt,
Zmeuri de munte
Şi de câmpie ?
Ochii tăi de copil
Mai sfredelesc un tril
Prin lucerne şi trifoiuri de munte ?
Mai eşti înmiresmată punte
Peste râul umil ?
Ne vom duce tot mai departe,
Buni ca sarea-n bucate
Sau vom trage cu arcul de vânt
Până când se va-nfige-n pământ
Săgeata ce-aleargă spre moarte ?
 
OARE CE VÂRSTĂ
AU GÂNDURILE MELE ?
 
Dacă trec pe colina durerii
Văzul mi-e limpezit
Precum miezul
Din bobul de grâu
Care arde în crezul
Secerişului din vipia verii?
 
Astfel aflu că viaţa nu-e decât
Clipa în care noi am pierdut
Legătura cu lacrima
Ce din noi a fost smulsă
Şi am uitat cum s-a înalţat Iisus,
Sus, cât poate El să ne suie.
 
LUME PIERDUTĂ
 
Jar nestins
Al Divinului Foc
Din lumea pierdută
Între lumina
Pe care poți s-o atingi
Şi sufletul
Totdeauna ascuns.
 
OCHIUL ŞI SÂNUL
 
1.
Ce poate
Străluci mai mult
Şi mai mult
Decât ochiul
Unei femei
Când se-aprinde?
 
2.
Dezvelirea
Sânului unei femei,
Hrană mai bună
Decât alăptarea.
 
DE DRAGOSTE
 
Iubirea
Are mâini şi picioare.
Cu mâinile-ntinse
Aleargă spre mine
Până se împiedică
În smocul de iarbă
Crescut pe cărare.
 
2.
Lasă-mă
Aşa cum a dat Dumnezeu!
Mie şi pomilor
Ne place
Să ne dezbrăcăm
pe-ntuneric.
 
3.
Vino, iubito,
Noi suntem învăţăceii luiminii.
Vom intra în biblioteci neguroase
Şi vom deschide tomul
Care-ţi descrie trufia.
 
4.
Somn
Gustat cu lingura pleoapelor.
Trezeşte-te,
Vis de furat!
 
TALMUDIENE
 
Fi foarte atent
Să nu faci o femei să plângă
Pentru că Dumnezeu
Îi numără lacrimile
Ca pe nişte perne
Rostogolindu-se
Dincolo şi dincoace
De viaţă şi moarte
Acum şi pururea
Printre copacii înfrunzind
În numele Tatălui
Şi al Duhului Sfânt
Poetul e nedus la biserică
În zi de sărbătoare
 
HOŢIE SENTIMENTALĂ
 
Femeile
Ne au făcut să pierdem Raiul
Pe care atât de des
Îl găsim în braţele lor...
Doar un hoţ sentimental
Poate găsi cine a spus acest adevăr
Despre care bardul Basarabiei spune:
Ochii femeii iubite sunt marginile lumii.
 
Uneori
Mi se pare că nu eşti femeie
Ci lumină care cade pe flori...
 
DINCOLO DE MINE
 
Mulţumesc că m-ai făcut
Într-un asemenea tumult, Sfinte,
Înainte să-mi dau seamă,
Că dincolo de vamă,
Cineva te cheamă în numele meu,
Cât în preajma minciunii, eu nu sunt eu,
Ci doar ea defilând pe linia de centură,
Cu vorbele-ntre timp şi sufletul la gură.
 
MICROPOEME
 
1.
Muntele sfânt
E muntele desfrunzit
Cu statui sfinte
 
2.
Între mine şi tine
Stă un potop de cuvinte
Care revitalizează starea de a fi
 
3.
Iubirea
Este ochiul sfânt
Al copilului ce plânge,
Căldură şi lumină revărsându-se
Peste castelul cuvintelor mele
 
4.
Baloane lăptoase
Curg din peştele care pluteşte
 
PLUTIND
 
Oglinzile ce cad din soare
Răsfrâng profunzimi înalte,
Femeia il face pe omul Om
Si il invata cu păcate.
 
Mi s-a topit în fugă viaţa
În insula păcatelor plăcute,
Oare cu-adevărat să fie
Un strop de Rai şi nebunie?
 
S-au spart secundele în două
Pe carnea ei sclipind de rouă,
Pierdut în pajistea străbună,
Mă latră câinii de pe Lună,
În timp ce caut trupul sfant
Ascuns între cuvânt si gând.
 
SENSUL
 
Femeie, fulger şi foc:
Când ai venit,
Atât de mult
M-ai aprins
Încât dorinţa s-a ridicat ca o rachetă
Peste o ţară
Caldă şi primitoare.
 
Apoi ai venit şi ai revenit:
Lasă totul la o parte
Fiindcă avem ceva mai important
De făcut.
Nici nu-am luat seama
Cât de mult a durat!
 
HARABABURĂ
 
Vino in vino veritas
Mierea buzelor tale
M-a ameţit
Vino
Să mă salvezi din păcatul
Femeilor altor bărbaţi
Pe cap, criza îmi cade belea
Merg pe urma cuvintelor nerostite
Care devin o răzbunare
Şi te întreb
Ce faci cu o pensie de 4 lei pe lună
Iau patru pâini şi plâng
 
ZANA ZÂNELOR
 
Pe urmele copilăriei tale
Ajung la margini de har  şi hotar
În Valea Zânelor
 
O singură dată a fost început
Apoi cine ştie de câte ori.
 
PANORAMĂ
 
Covoare aşternute
Pe munţii amintirii pierdute
Biografii pe cărări călărite în zori -
Dar, unde se ascunde
Umbra trecutului nostru?
Acoperită cu zoaie în colb.

Sursa: Baki Ymeri, 17 mai 2015