Emil Glyf - X Factor

- Ai văzut? E nemaipomenit! Medicul era extaziat şi se tot învârtea fluturând rezultatele analizelor. - Hai, calmează-te că-ţi pierzi controlul antropomorfic. Barbatul cărunt afişa un aer calm, dar mâna încleştată pe braţul fotoliului spunea altceva. - Dă-l încolo de aspect că nu ne vede nimeni, eu vorbesc de scopul expediţiei noastre şi ţie îţi arde de aparenţe. - Bine, ai dreptate, după analize se pare că am găsit, dar îţi dai seama că e vorba de un caz izolat. Mâna încleştată începea să-şi schimbe culoarea spre vineţiu, iar venele păreau că se transformă în tentacule încolăcite. - Vom căuta un tipar... Ceva comun... Continua să se învârtă extaziat prin cabinet, iar oasele feţei păreau că se mişcă animate de o voinţă proprie pe sub pielea pe care apăruseră solzi mărunţi. - Ştii bine că nu există aşa ceva. Câte analize ai făcut până acum? O mie? Două? Vorbea în continuare calm, dar ce se vedea acum pe braţul fotoliului nu mai avea nimic omenesc. - Vom mai face alte mii şi vom găsi factorul comun. Deja faţa avea aspect reptilian si mainile care fluturau foile de analize aveau tentacule în loc de degete. - Trebuie să trecem la alt nivel al căutarilor, să mărim numărul celor analizaţi... - Da, da, să trecem la nivelul unui oraş întreg... - De ce nu la nivelul unei ţări? Medicul, sau fiinţa care-i luase locul, înţepeni pe tentaculele răsărite de sub halat şi-l fixa pe interlocutor cu toţi cei patru ochi ce până atunci se învartiseră independent în orbite. - Crezi că e posibil? Vocea sâsâită încă reuşea să transmită emoţia anticipativă. - Nimic mai simplu. E timpul să-i activăm pe cei infiltraţi în guvern. Le vom cere să decreteze obligativitatea analizelor medicale...