Florin Dragu - Esenţa existenţei umane

Cunoaşterea-un cuvânt de o frumuseţe rară care trece prea uşor pe lângă urechile noastre poate şi pentru că nu intră la capitolul activităţi umane care ne acaparează atenţia cu mai mare uşurinţă.

Cunoaşterea înseamnă să ai cutezanţa să pătrunzi tainele existenţei şi ale universului din care facem parte.

Dacă vom reuşi vreodată să înţelegem cât de cât energia divină vie probabil vom încerca să mergem cu cunoaşterea şi mai departe tot mereu.

Şi ca să ne întoarcem puţin cu picioarele pe pământ atunci când ne naştem apărem imaculaţi în ceea ce priveşte mintea noastră şi de atunci începe procesul de învăţare dar şi cel al cunoaşterii.

În cei şapte ani de acasă însămânţăm ceea ce vom culege toată viaţa şi dacă avem un sol fertil adică o structură genetică sănătoasă creem premizele unei vieţi împlinite în care culegem bunătate şi frumuseţe altfel ducem fără să ne dăm seama diverse traume care lasă urme de-alungul existenţei noastre.

Ar fi bine să ne studiem cu înţelegere şi realism arborele nostru genetic ca să ne putem cunoaşte atât părţile bune cât şi pe cele mai puţin bune şi să conştientizăm ce putem face ca să evităm apariţia a diverse probleme nedorite mai departe.

Este nevoie să tindem către perfecţiune cât de mult posibil ca să putem atinge un nivel de existenţă mulţumitor dar cu uşurinţă şi normalitate.

Nici un om nu râde când se naşte, cu toţii ne măsurăm plânsul poate pentru că ne aşteaptă o viaţă pe care nu o înţelegem şi deşi vedem lumina ajungem să trăim în întuneric prea mulţi dintre noi.

Deschideţi-vă mintea permanent şi veţi descoperi profunzimea acestor termeni care ne vor trezi din existenţa noastră întâmplătoare sau pentru început ne vor aduce pe drumul bun al unei vieţi cu un nivel de conştienţă din ce în ce mai ridicat şi o fericire interioară divină reală.

Atunci când vom ajunge să ne simţim sufletul, mintea şi corpul separat vom reuşi să le înţelegem şi le vom putea face să existe, abia după aceea, în armonie deplină.

Este cel mai greu să ne putem vedea pe noi înşine aşa cum suntem şi-s puţini pe acest pământ cei care au îndrăzneala să se studieze cu mare acurateţe, realism şi profunzime însă este de o importanţă capitală să putem face asta şi abia după aceea vom începe să privim altfel tot ceea ce ne înconjoară.

În suflet nu putem vedea când vrem, este totuşi suficient să simţim cât de mult se poate energia care vine de acolo.

La mine a fost o întâmplare fericită a acestei vieţi şi mi-am revenit cu greu realizând ce s-a întâmplat şi de unde au început să-mi vină toate cunoştintele care se vor ştiute de către noi oamenii şi energia ce o simt în mine altfel decât până acum.

Am avut mereu imboldul divin din interior de a transmite totul mai departe ca să pot primi la rândul meu alte cunoştinţe şi să pot merge tot înainte cu cunoaşterea chiar dacă prin asta mi s-a creat suferinţă cât cuprinde şi mi s-a făcut rău dus de multe ori la extreme de către cei care judecă şi nu pot înţelege viaţa cu adevărat.

A judeca înseamnă a face cuiva rău cu faptele, în rest vorbele sunt doar vorbe-n vânt, putem învăţa din ele sau nu.

Ca să parafrazez puţin pot spune că nu m-ar deranja absolut deloc dacă toţi în jur m-ar vorbi de rău dar să-mi facă bine cu faptele şi atunci în mod sigur pot trăi fără griji.

Mi-a luat destul timp ca să conştientizez eu însămi cu adevărat ce-mi vine din suflet şi ceea ce mintea mea culege atunci când am o legătură strânsă acolo.

La mine sufletul simte cu o putere greu de imaginat orice este legat de dragoste şi suferinţă, deşi este greu să ajungi să treci un anumit prag începi să culegi roadele a ceea ce se cheamă existenţă împlinită pe o treaptă superioară cu un grad ridicat de conştienţă.

Îmi face plăcere să văd oameni frumoşi şi superiori mie în oricare domeniu ar fi pentru că am de la cine învăţa ceva bun în viaţă şi nu mă simt complexat sau inferior faţă de nimeni.

Sunt aşa cum am ajuns acum şi mă voi strădui mereu să învăţ ce este viaţa cât mai bine şi să pot trăi împăcat cu mine şi cu tot ce mă înconjoară ceea ce vă recomand din tot sufletul.

Dacă spuneţi că sunt idealist înseamnă că ne luptăm cu morile de vânt şi ne complacem într-o existenţă relativă.

Dar acest aşa-zis secret este făcut să fie cunoscut de către noi toţi pentru că nu este de folos decât acelora care vor trăi cu sufletul şi numai în dragoste, credinţă şi bunătate deplină, altfel este în zadar totul.

Cu cât eşti în armonie mai mare cu sufletul cu atât poţi căpăta mai multe cunoştinţe şi poţi fi lăsat să ai beneficii de pe urma energiei vii cu puteri fără limită dar aici nu merge ca în viaţa noastră de zi cu zi, nu merge cu păcăleli şi şiretlicuri specifice acestei specii care am ajuns să fim.

Ne putem vindeca de orice boală, putem vindeca alţi oameni, simţi alte gânduri, transmite gânduri cât de departe, să ne creştem activitatea cerebrală, putem face ceea ce nici nu ne imaginăm cu beneficii enorme pentru noi oamenii.

Reducerea activităţii cerebrale şi modificarea stărilor este un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă şi în organism a ajuns o substanţă străină care afectează funcţionarea bună a creierului şi toate funcţiile organismului sunt încetinite aşa că studiaţi-vă cu foarte mare atenţie stările ca să nu devină permanente pentru că veţi fi distruşi definitiv.

De aceea spuneam că doar energia divină vie ne poate da ceea ce merităm şi în final ne poate face viaţa cu adevărat împlinită.

În rest noi oamenii facem mult rău cu mintea noastră fără perfecţiune şi ne afundăm tot mai mult în întunericul în care existăm încă neputincioşi.

Totul se poate face prin energia divină vie care umple infinitul ce ne înconjoară din care şi sufletele noastre fac parte iar mintea noastră nu face decât legătura însă nimic nu se face la întâmplare în divinitate, este uşor de înţeles dar extrem de greu de realizat câte ceva în acest sens pentru că este greu să ai credinţă pură în suflet, este greu să nu ai răutate în minte şi să poţi trăi fără minciună şi fals şi este extrem de greu de dat dragoste fără limite.

Totuşi suntem răsplătiţi pentru orice efort conştient atunci când lăsăm dragostea din suflet să izvorască şi facem fapte bune.

Începutul unei vieţi împlinite înseamnă să începem a merge singuri pe acest drum, să lăsăm în urmă tot ce a fost rău şi nedemn de o fiinţă superioară, să uităm minciuna pentru că înnoadă mintea şi o deformează şi să ne asumăm cu curaj şi demnitate viaţa, altfel nu ne putem desprinde din capcana unde existăm neputincioşi.

Mintea noastră este liberul arbitru şi hotărăşte ce face, dacă vrea o viaţă împlinită în armonie cu sufletul sau o viaţă falsă şi trăită într-un fel de întuneric şi compromis doar cu mintea.

Răutatea şi nebunia are nevoie de tovarăşi de drum luaţi mai mult cu forţa în schimb dragostea, credinţa şi bunătatea nu se vor impune niciodată nimănui.

Cine vrea dragoste şi împlinire în viaţă este nevoie să trudească din greu şi să trăiască la vedere nu în compromis, să lupte pentru fericirea şi împlinirea lui cu orice preţ ceea ce într-adevăr nu este tocmai uşor.

Nu este bine să ne facem prejudecăţi şi să ne condamnăm singuri, să fim fără speranţă pentru că am făcut cu toţii greşeli în viaţă mai multe sau mai puţine dar dacă reuşim să ne redescoperim şi să trăim aşa cum ne este dat încercând să reparăm ce am făcut rău şi să nu mai repetăm greşeli în mod conştient vom căpăta răsplata care ni se cuvine.

În energia divină vie care ne guvernează existenţa putem avea încredere deplină, este judecătorul suprem al nostru numai că fiind doar dragoste şi bunătate are alte metode greu de înţeles pentru noi oamenii de a face dreptate.

Unii dintre noi sunt lăsaţi să trăiască în întuneric mulţi ani aceasta fiind poate cea mai grea de dus povară.

Tot infinitul este plin cu energia divină densă, vie şi plină cu toate cunoştinţele infinitului, fără timp şi fără început şi sfârşit iar ceea ce creează prin universuri ca al nostru nu este decât o formă de existenţă vizibilă pentru noi a energiei divine vii în timpul ei fără sfârşit.

Trăieşte prin ceea ce creează şi se împlineşte prin ceea ce se întâmplă în aceste universuri iar noi suntem trecători prin timpul fără sfârşit având sarcina de a împlini sufletul pe care-l purtăm în noi prin dragoste şi bunătate ceea ce nu prea reuşim din păcate majoritatea dintre noi.

Nu suntem veşnici aşa cum este energia divină vie unde ne întoarcem în final prin sufletul nostru iar această combinaţie de corp, minte şi suflet este de un farmec deosebit şi încântător prin însăşi existenţa plină de suspans şi întâmplări de tot felul care ne marchează viaţa.

Învăţaţi să vă duceţi în profunzimea gândurilor cât mai mult posibil deoarece gândurile fac legătura cu divinitatea şi ne aduc adevăratele cunoştinţe venite din suflet şi daţi tot ce aveţi bun fără frică că veţi seca, cei care cred că ascund secrete se înşeală amarnic.

Îşi pun singuri lacăt la suflet şi adună doar cunoştinţe luate de pe la alţii neavând nici măcar puterea de înţelegere divină pentru că odată cu cunoaşterea merge şi înţelegerea, nici nu se poate altfel.

Luaţi câte un gând, mergeţi în profunzimea lui şi o să vedeţi că nu are sfârşit însă ţine de fiecare cât de departe poate ajunge şi fiţi cât se poate de atenţi în interior pentru că sufletul vă va da răspuns la toate, în interiorul nostru este totul.

Să aveţi curajul să vorbiţi orice cu oricine fără frică pentru că aşa merge cunoaşterea şi când o să aveţi puterea să trăiţi viaţa cu curaj încercând să învăţaţi şi pe alţii din puţinul pe care-l ştim o să vedeţi că sufletul vă răsplăteşte şi vă trimite din ce în ce mai multe cunoştinţe deosebite şi veţi începe să vă ridicaţi în viaţă.

Altfel se creează viaţă falsă, cei care ne tot ascultă şi se bagă în vieţile oamenilor îşi fac rău singuri nu numai celor din jur iar ceilalţi din cauza sentimentului de frică, care este distrugător pentru fiinţa umană, nu au curajul să pătrundă cunoaşterea şi aşa suntem ţinuţi cu forţa pe o treaptă de evoluţie inferioară care de fapt duce la involuţie şi în final la dispariţie, totul din cauza câtorva minţi bolnave care vor să stăpânească pământul prin manipulare grotească şi răutate, cu orice preţ.

Sistemul acesta diabolic ne ascultă şi ne urmăreşte permanent judecându-ne după vorbe, dacă ne-ar judeca după fapte s-ar schimba totul în bine iar în final ni se face rău la toţi oricum iar cei care se trezesc şi încep să vadă mai bine ce este în jur sunt atacaţi şi mai mult.

Prin tăcerea aceasta impusă cu forţa nu se opreşte numai cunoaşterea, se creează viaţă falsă şi suntem traşi pe un drum complet greşit.

Oare este nevoie să ajungem în ultimile clipe de viaţă ca să ne dăm seama că nu am trăit aşa cum era normal şi să încheiem plini de regrete o existenţă mizerabilă?

Dumnezeu nu judecă, nu dă pedepse şi nu face rău niciodată fiind numai dragoste şi bunătate fără margini însă omul cu mintea bolnavă ajunge să judece şi să facă rău semenilor neavând acest drept.

Ca să judeci trebuie să fii perfect iar noi oamenii facem cu toţii greşeli mai mici sau mai mari, mai multe sau mai puţine şi niciodată oamenii nu vor reuşi să împartă dreptatea pe acest pământ, dimpotrivă cu cât vor exista mai multe legi, tribunale, judecători şi avocaţi cu atât ne pierdem în hăţişuri şi cărărui întortocheate care ne fac viaţa din ce în ce mai complicată.

Legile sunt create din neputinţa noastră de a înţelege viaţa iar singura regulă după care ar trebui să trăim este aceea de a nu face rău vreodată cu bună ştiinţă.

Cine nu ştie să deosebească binele de rău este deja pe un drum greşit şi are nevoie de ajutor şi efort propriu ca să revină spre o viaţă normală.

Dumnezeu este perfect şi face dreptate în acest infinit care ne înconjoară într-un mod greu de înţeles pentru noi deocamdată.

Când simte că o fiinţă are răutate în minte se închide cât un punct şi aşteaptă ca acea fiinţă să revină la normal dându-i semne destule mai departe că poate trăi frumos, în dragoste şi bunătate deplină, având răbdare fără limite.

Când ai un copil rău te doare şi faci totul ca să fie şi el fericit şi împlinit iar dacă reuşeşti în final răsplata se simte înzecit.

Cine are sufletul închis de fapt se pedepseşte singur şi ajunge să trăiască viaţa ca un fel de semirobot şi se poate compara cu un mărăcine uscat iar dacă nu are puterea să revină încheie viaţa ca o umbră pe pământ şi nu cred că-şi doreşte aşa ceva nimeni.

Orice faptă rea pe care o facem în viaţă se întoarce împotriva noastră şi nu scapă nimeni de răul făcut, asta numai pentru că ne depărtăm de Dumnezeu şi-l facem să-şi ia mâna de pe noi.

Dumnezeu ţine la fiecare dintre noi mai mult decât la El şi trăieşte viaţa prin noi aşa cum o putem duce fiecare iar pe cei care nu ştiu să trăiască o viaţă împlinită îi ţine cât mai mult cu putinţă pentru că toţi avem o şansă şi suntem în final copiii lui, cu toţii.

După ce o să citiţi de câteva ori această carte şi o să începeţi să faceţi paşi importanţi pe calea cunoaşterii vă recomand să încercaţi un exerciţiu de cunoaştere ceva mai aparte şi să vă imaginaţi că sunteţi în locul Lui: perfect, infinit şi cu puteri fără limită şi aveţi în interior un infinit de planete cu viaţă, ca nişte puncte în care viaţa se dezvoltă şi evoluează diferit şi atunci poate vă veţi putea da seama ce simte El când pe unele planete viaţa este pe un drum greşit şi i se creează suferinţă din ce în ce mai multă.

Cunoaşterea are două componente: una interioară care înseamnă a merge în profunzimea gândurilor şi una externă care înseamnă a discuta liber cu oricine orice problemă legată de viaţă şi a încerca să transmitem mai departe cunoştinţele câştigate.