-
Lia Ruse - Poeme
- PENTRU
MIHAI EMINESCU
Opera ta, Mihai, e-o măreţie!
Parcă-i o pictură desăvârşită
Şi din culoarea ei neliniştită
Ar susura -suav- o simfonie…
În versul tău pluteşte veşnicie,
-Aşa- ca-n,.. iubirile mari. Pitită,
Prin strofe, trece-o undă răzvrătită,
Fiorul-vânt porneşte să adie...
Rima prinde iute să ne-nfioare,
Emoţii cresc în clipa următoare!
În poezie, doina prinde viaţă…
Scrierea ta, Mihai, vibrant-sonoră
În stihuri geniale se răsfaţă
Şi,.. sufletele noastre le adoră…
UNIREA 1859
Ne bucurăm sărbătorind ``Unirea``
Cum bucuratu-s-au şi străbunicii!
Noi, iar, simţim în suflete iubirea
Pentru cei ce-au învins fulgerul fricii…
Munteni şi moldoveni cu-acelaşi cuget
Au pus pe Cuza -Domn- în fruntea ţării
Mărind o hartă-n lume şi în suflet
Cum am putea noi da ``asta`` uitării?!
Patria noastră, plină de istorii,
De ani şi ani şi-a tot schimbat bătrânii
(Străbuni cu lăncii şi atâtea glorii)
Ce-au luminat şi definit românii.
Pământul nostru, să s-adune,-a-nceput
De-atunci. Cu grijă alungând duşmanul
Peste pragurile suse, -ţinut cu ţinut-
Patria a-ntregit-o suveranul…
………………………………………………
Azi, o soră, cu sufletul de rouă,
E tristă pest-un hotar ce s-amână.
Lângă surori ar vrea o viaţă nouă…
……………………………………………………..
Suntem români ! Să dăm mână cu mână.
IANUARIE GRI
Miros de gheaţă…ianuarie gri…
Aştept, în timp, sub dulcele zăvor…
Neaua râde spre cerul plin de nor,
Picură frig din orgile argintii.
Sub pas, albul plesneşte tăcere,
Dorul rătăceşte-n dimineaţă,
Lunecă o insulă de ceaţă
(Cupă-a nostalgiei efemere),
Arde câmpia inimii mele,
Zăpezile aleargă, iar, năluci
Iarnă frumoasă -cu visele dulci-
Geru,-n zigzag, fuge clipind stele!
Reveria şi realitatea,
În amestec, cântă o poveste…
Timpul ne pândeşte după creste,
Clipa sprijină eternitatea...
………………………………………..
Mi-e dor de visul nostru din trecut…
Dorul, din suflet, fuge sub gene!
Te-aştept sa vii!.. ziua trece-alene,
Aş vrea să stăm la focul de-nceput!
ALERG LA-NTÂMPLARE
Se tânguie văzduhu-ntr-un flaut nebun…
Din iubiri, amintiri se -tot- duc şi revin,
Prin tristeţi de omăt. Mă pătrund şi adun
Ochi aprinşi de scântei (gerul gri e senin).
Sunt sclipiri reflectând întâmplări de demult!
Un băiat derutat trece strada grăbit...
Fuge cântec de dor, peste lumi, şi-l ascult.
Gesturi de plumb duc norii pe timp rătăcit.
Prin albul strecurat pe cadranul zilei,
Chipuri, cu speranţele-n vis, împletesc fum
Peste imprevizibila clipă-a milei.
Sufletu-mi intră-n acest imperiu, acum!
Ţâşnesc nemaipomenite situaţii
Proiectate alb pe un ecran aburos
Cuvintele curg speriate-n creaţii
Spre capătul văzduhului miraculos…
-Zeii nebuni, printre colţi înfipţi de lumini,
Rotesc, un schimb de secunde, în esenţe,
Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini,
Vântul răbufneşte cu luminiscenţe…
Târăsc neliniştea peste presimţire,
Sunt prea uimită, sunt prea înfricoşată!
Alerg la-ntâmplare, alerg în neştire,
Alerg cu teamă, cu lacrima-ngheţată…
…………………………………………………………..
O, cum ţâşneşte o nouă frenezie!
Un abur sentimental leagăn-o clipă,
Topeşte spaima într-o euforie,
M-acoperă umbra ta ca o aripă…
REGALĂ FLOARE
Spre basme curge liniştea -acum-
La foc! Albul începe să se cearnă…
Vremea tiveşte lumina cu fum,
Lin, lunecând priveliştea în iarnă.
E ca şi cum aş trece printr-un vis!
Ascult fluturii rotindu-se uşor…
Gingaşul gând -nebănuit- e scris
Ducând pe aripi neobositul zbor.
Clipa de taină e-a norului plecat
Să învelească rodul pe pământ
În zile reci, când gerul-împărat
Sărbătoreşte nunta-iernii baletând.
Ceru-i deschis. În jur e gol crescut…
Un dans de-amintiri se bănuie-n timp,
Prin viori vechi trec doine din trecut!
Razele, greu, pătrund în anotimp…
Totul e alb,..pană la alb orbitor,
E-o-ncătuşare de regală floare,
Trec clipe uitate în sănii de dor
Cu clinchete ducându-mă-n ninsoare
LACRIMI DE FRIG
Februarie, fluturi albi de cristale,
Ai amorţit în visul de-omăt aprins!
Străveziului timp îi dau târcoale,
Grele de dor, umbrele cu chipul nins.
Pretutindeni, aeru,-ntâmplări, paşte!
Acum când norii-nfloresc suav argint,
Pe omăt, gerul -diamante- naşte,
Lacrimi de frig…Clipele-s triste! Se simt.
La crucea iernii-ngenunchează vântul
Trecând dorul şi sufletul prin boală,
Tristeţea răspândeşt-uşor cuvântul,
Tăceri, priviri, pe-orbita lumii goală…
Şi împrejur, o presimţire oarbă
Mi-aprinde faţa, inima mi-o strânge,
Îngăduind iubirii să o soarbă
Şi-ascult fiorul alergând prin sânge.
……………………………………………………
Neaua-n dantelă se-aşază pe pleoape,
De mână prinşi, noi răscolim cărarea,
Şi frigul ne aduce -mai aproape-!
Pe buze se topeşte răsuflarea….
SCLIPIRI ROMANTICE
Luminile au înnoptat încet
Ţâşnesc, din boltă, izvoare de ger,
Peste omăt un amnar violet
Aprinde diamantele ce pier.
Pârtiile fug desperecheate
Pe roata ceasului cu clipe pale,
Sub paşi pocnesc pietre-ngheţate
Ce pot luci -deşi- sunt ireale.
În rugă smerite frunţi se-nclină…
Dorul scânteind aprinde-o stea
Sclipind de frumuseţe şi lumină
Pe-o rază furată din privirea mea…
Vâslesc prin timp şi,..suntem împreună.
Clipa mă ţine-n braţe-n acest vis
O, fuge sângele şi se adună
Într-un ritm nebănuit de nedescris.
Extatic străluceşte, peste iarnă,
Luna-n dulci lumini de reverie.
Năluci, pe pârtie, răstoarnă
Candoarea noastră…E o beţie!
MURMURĂ IUBIREA
Murmură, dulce, întâlnirea-n taina firii!
Mătasea visului uşor mă luminează,
Vesel îmi alină clipa presimţirii,
Cu speranţe colorate mă îmbrăţişează…
Dinspre tăceri, urechea şi-adună vaier moale,
Sunt umbra peste care se scutură tot cerul,
Stă suflul meu uimit în raze muzicale,
E-o-aprindere-n sânge -deşi- stăruie gerul.
Un sentiment, cu puls haotic, mi-e rânduit
Vorbele fug speriate iar gândul e confuz…
Se deschide-o nişă-n regatul neasemuit…
……………………………………………………………..
-Stăpâneşte-te!-mi zice clipa vuind în auz…
Sursa:
Lia Ruse,
23 februarie, 2016