-
-
ŞTEFAN CUCU -
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
-
-
-
-
Motto: „Clasiciştii creatori de statura lui Ştefan Cucu dau şansă
oricărei culturi moderne şi ulterioare. Poate mai mult decât oriunde,
culturii române.”
-
(Liviu
Franga)
-
-
-
Lectura unei cărţi incită la o diversitate de abordări tematice,
determinate de impactul: autor – mesaj – cititor, din nevoia de a
cunoaşte, în mod special, individualitatea şi personalitatea celui
dintâi.
-
Remarcabilă în acest sens este lucrarea Olimpiei Varga – „ŞTEFAN
CUCU, UNIVERSITARUL ŞI SCRIITORUL”, apărută la Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015 (242 pagini), care integrează în circuitul
istorico-literar o personalitate distinctă a culturii române.
-
La
cei şaptezeci de ani de existenţă şi la aproape cincizeci de ani de
activitate profesională:
didactică, ştiinţifică şi literară, conf. univ. dr. şi scriitorul
Ştefan
Cucu
este un nume de referinţă în lumea cărţilor, recomandat de
originalitatea interpretativă şi creativă, de stilul concis şi solemn,
de o imensă bogăţie intelectuală şi afectivă, asemănătoare triumfului
omului asupra tuturor vicisitudinilor vieţii, a omului cu slăbiciuni
(care niciodată nu-l pierd) şi cu virtuţi (care întotdeauna îl mântuie),
de erudiţia care, convertită
într-un protocol imperios, lămureşte probleme neelucidate sau
controversate.
-
Această carte este o (re)scriere a identităţii culturale, pe care doamna
dr. Olimpia Varga o realizează sub semnul receptărilor deosebit de
favorabile, constituite în articole consistente, ce aduc importante
contribuţii în exegeza operei lui Ştefan Cucu.
-
„Muzeul sufletului”-
poemul care deschide cartea, scris în tehnica sonetului, invită
cititorul la meditaţie şi (de ce nu?!) la căutarea şi găsirea propriei
identităţi, a sensului vieţii în Cuvânt: „De vrei să-nnobilezi
umila-mi viaţă,/ Cu inima semnează o postfaţă!”
-
Domeniile pe care le abordează Ştefan Cucu în volumele publicate, în
articole, studii şi eseuri sunt deosebit de variate: arheologia şi
istoria veche a Dobrogei, bibliologia, civilizaţia greco-romană, dreptul
roman, filologia clasică, istoria, limba elină, limba latină,
literatura comparată, literatura latină, literatura română,
paremiologia, teologia.
-
În
domeniul creaţiei literar-artistice a cultivat: poezia, portretul
literar, romanul, teatrul în versuri, memorialistica, aforistica.
-
Dr. Olimpia Varga, Universitatea „Ovidius”din Constanţa, în „Cuvânt
înainte”,
mărturiseşte că a încercat să caute şi să adune în acest volum „cu
sprijinul universitarului şi scriitorului în discuţie, aproape toate
prezentările, portretele, articolele, cronicile, recenziile, paragrafele
din dicţionare consacrate activităţii ştiinţifice, didactice şi literare
a Domniei Sale, dar, în mod deosebit, cărţilor pe care le-a publicat
de-a lungul anilor. A reprodus, cu unele excepţii, materialele «in
extenso», întocmai cum au apărut în diferite cărţi şi periodice. În
foarte puţine cazuri este vorba de scurte referiri, de simple menţionări
ale numelui său într-o ierarhizare valorică şi într-un context mai larg.
A cuprins în prezentul volum şi câteva materiale inedite (prezentări
critice, extrase din referate etc.),
care văd acum pentru prima dată lumina tiparului.”
-
Am
ţinut să reproduc aici cu exactitate precizarea antologatoarei cu
privire la cuprinsul volumului pentru că lucrarea de care ne ocupăm, în
acest context, ceva mai mult, poate fi considerată drept fundamentală,
impunând convingerea că tot ce se va scrie de acum încolo va trebui să
ţină seama şi să pornească de la acest stadiu.
-
În
prefaţa, intitulată Portretul unui clasicist, prof. univ.
dr. Liviu Franga, Decanul Facultăţii de Limbi şi Literaturi
Străine, Universitatea din Bucureşti, oferă cititorilor, după ce fixează
„ramele”, „acele câteva tuşe care conturează portretul schiţat al
unui clasicist din zilele noastre şi din acest – şi nu altul!... – colţ
al Europei.
Voi scrie,
aşadar, despre profesorul, cercetătorul-cărturar şi, nu în ultimul rând,
din contră – poate surprinzător pentru stereotipul clasicistului, forjat
în epoci revolute… – , despre scriitorul Ştefan Cucu. Caz aparte în
raport cu mersul tradiţiei şi, totodată, exemplu ilustrativ, pentru
exact această epocă a noastră, de prezenţă a specialistului în
clasicităţi într-o lume care le priveşte cel mult cu condescendenţă.”
-
Prefaţa este
şi o iniţiere a celor interesaţi în cunoaşterea şi aprofundarea
problematicii propuse, gândită de un specialist în domeniu şi realizată
din unghiul creaţiei.
-
Pe
coordonatele tradiţiei clasiciste româneşti, concentrate sintetic, se
înscrie opera lui Ştefan Cucu, nu numai în ştiinţele antichităţii, căci
este doct în limba
elină şi în limba latină, ci şi în ceea ce înseamnă spaţiul formativ
cultural postantic, de la medievalitate până la postmodernitate. Pe bună
dreptate, Liviu Franga îl defineşte „emblematic filolog clasic român
de azi” şi realizează o clasificare ştiinţifică a cărţilor sale,
„utile instrumente de acces direct şi indirect la fundamentele
Antichităţii”:
Arheologia şi istoria veche a Dobrogei. Bibliografie adnotată
(1985, 338 p.), Manual de erotică. Texte din autori greci şi
latini antologate şi comentate (1992, 90 p.),
Dicţionar explicativ de drept roman. Termeni, principii şi expresii
juridice latineşti (1996, 171 p.), Limba latină
pentru jurişti. Curs practic
(2000, 91 p.), Dicţionar român-latin de citate biblice
(2000, 177 p.), Cogito, ergo sum. Dicţionar de cugetări
latineşti şi greceşti comentate (2002, 465 p.)
-
Dintre contribuţiile istorico-literare, două cărţi reprezentative
consemnează Liviu Franga: Cursul de istoria literaturii latine
Vol. I. De
la origini
până la Caius Valerius Catullus
(1994,
124 p.) şi Literatura latină creştină de la Tertullian la
Fericitul Augustin (2003, 200 p.)
-
De la
începutul carierei sale filologice, subliniază prefaţatorul cărţii, şi
până în prezent, Ştefan Cucu, în fiecare an, a susţinut cel puţin o
comunicare sau a publicat un articol în amintirea lui Ovidiu, pentru
care manifestă un adevărat cult. I-a dedicat şi o carte poetului latin,
Publius Ovidius Naso şi literatura română (1997, 263 p.)
-
În ştiinţa
literelor clasice de la noi, Ştefan Cucu marchează un moment
reprezentativ prin contemporaneizarea Antichităţii. Elocvente în acest
sens sunt volumele: Actualitatea anticilor. Ecouri ale
antichităţii greco-latine în cultura română şi universală (1994,
137 p.) şi Ecouri ale literaturii latine în spaţiul cultural
european (2007, 306 p.)
-
O altă
direcţie fundamentală în opera lui Ştefan Cucu o reprezintă hermeneutica
intertextuală, ilustrată prin două tipuri de cărţi rar întâlnite în
„bibliografia unui erudit clasicist”: Literatura în Dobrogea.
Dicţionar biobibliografic. Vol. I – II (1997 – 1999, în
coautorat) şi Portrete literare. Scriitori şi publicişti
contemporani din spaţiul pontic (2002, 227 p.)
-
„Imaginarul
ficţiunii”
este o altă formă originală prin care Ştefan Cucu
exprimă „trăirea Antichităţii”
şi aici se înscriu cărţile
în
care cultivă poezia, romanul, teatrul în versuri, portretul literar,
memorialistica:
Templul cuvintelor, versuri, Constanţa, Editura Muntenia,
1993, 45 p., Muzeul sufletului, versuri, Craiova, Editura
Reprograph, 2001, 199 p., Ultima zi a unui filosof, roman,
Constanţa, Editura Ex Ponto, 2007, 194 p., Iubire târzie,
roman, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2013, 160 p.
-
Portretul
clasicistului Ştefan Cucu, realizat prin activitatea ştiinţifică şi
literară, este pus faţă în faţă cu portretul reflectat în oglinzile
receptorilor: Constantin Cioroiu, Graţiela Gheorghe, Alina Capelariu,
Enache Puiu, Traian Diaconescu, Radu Bărbulescu, Arthur Porumboiu,
Vasile Sârbu, Gheorghe I. Tohăneanu, Emil Dumitraşcu, George Sorescu,
Marin Mincu, Mihai Duţescu, Valentin Ciorbea, Eugen Vintilă, Marian
Barbu, Livia Buzoianu, Nicolae Rotund, Nechita Runcan, Constantin Daba,
Florentina Nicolae, Alina Spânu, Aurelia Lăpuşan, Ovidiu Ghidirmic, I.
Vieru, Ovidiu Dunăreanu, Constanţa Călinescu, Constantin Miu, Ion
Roşioru, Dan Negrescu, Marina Cuşa, Cristian Stancu, Laura Cojocaru,
Alina Ciufu, Magdalena Vlădilă.
-
Cele trei
anexe cuprind: (1) reproduceri după diplome, distincţii, medalii, premii
literare şi culturale, (2) schiţe de portret şi caricaturi,
(3)
manuscrise în facsimil.
-
Această
antologie îşi dezvăluie utilitatea ca instrument de lucru necesar pentru
cei interesaţi de receptarea culturii clasice, dar şi pentru a readuce
în actualitate forţa modelului antic, încununând o îndelungată
preocupare şi o evidentă pasiune a eruditului Ştefan Cucu faţă de
problema abordată, relevându-ne, în acelaşi timp, evidenta sa vocaţie
ştiinţifică, pedagogică, literar-artistică.
-
O remarcă pe
care o facem în calitate de lectori pasionaţi este aceea că
intelectualul Ştefan Cucu trăieşte cu intensitate în paginile cărţii,
fiind el însuşi în ipostaza de personaj, desăvârşit conturat, ale cărui
întâmplări de viaţă impresionează puternic. Această trăsătură
distinctivă captează interesul cititorului, menţinându-i trează în
permanenţă curiozitatea cunoaşterii clasicistului integrat în zona
filologică a şcolii româneşti.
-
Ne alăturăm
şi noi celor care-i recunosc meritoriile contribuţii sub raportul
importanţei cunoaşterii ştiinţifice, a relaţiei dintre realitate şi
ficţiune, dintre experienţa directă şi procesul creaţiei, dintre sursele
nemijlocite ale oricărei scrieri şi mijloacele de potenţare a
imaginaţiei.
-
Prin
întregul ei, cartea prezentată devine un argument, dintre cele mai
convingătoare, care atestă necesitatea şi importanţa lucrărilor
monografice (şi
considerăm că acest volum este primul pas către o asemenea lucrare),
a cunoaşterii totale a omului de ştiinţă, artă şi cultură.
-
Sentimentul
responsabilităţii scrisului în faţa istoriei culturale şi fermitatea cu
care şi-a asumat această hotărâre l-au călăuzit mereu şi n-au permis
raţiunilor incidentale să-i sugrume credinţa fermă în invincibilitatea
adevărului.
-
Un portret
ştiinţific dinamic, dublat de spiritul literar-artistic în acţiune fac
din opera lui Ştefan Cucu revelaţia cuvântului scris, a cărui
însemnătate poate fi şi mai bine înţeleasă prin raportare la predecesori.
-
Apariţia
acestei cărţi constituie un mare câştig, atât pentru cititorii de
specialitate, cât şi pentru ceilalţi, fiind nu numai o lucrare de
referinţă, dar şi un document de epocă.
-
-
Prof. dr.
Nicoleta MILEA
-
Sursa: Nicoleta Milea, 2016