-
Ana Ruse - Strălucirea
din ambră (II)
- HAIKU
Margine de lac-
cerşetoarea admirând
mătasea broaştei.
Castel ruinat-
pe toate aleile,
condurii doamnei.
Colibă de baci-
pe poteca pietruită,
gura leului.
Vilă de baron-
în stratul cu hortensii
traista ciobanului.
Poarta-ncuiată
către cireşele coapte-
spărtură-n gard.
Pace-n grădină-
tecile de fasole
pocnind succesiv.
Conac părăsit-
bătrânul măr încă
ispitind... luna.
Aniversare-
de ziua republicii
crini imperiali.
Monarhist-
în vizită la preşedinte
cu floarea reginei.
Cod roşu de maci-
combinele amână
secerişul un timp.
Sub tei înflorit
şezlongul unei fete-
pe NET, Eminescu.
Grădinar ateu
smulge buruienile
şi...barba popii.
Seara pe plajă-
un pensionar vinde
ochelari de schi.
Vilă de primar-
ieşind prin gard metalic,
părul porcului.
Ploaie-n grădină-
în privirea bunicii,
tinereţe iarăşi.
Priveghetoarea
prin fereastra deschisă-
naiul lui Zamfir?
Ora de desen-
pescăruşii din vecini
în cercuri strânse.
Ultimul clopoţel-
câinii comunitari
iarăşi pe străzi.
După furtună-
umbra tânărului tei
toată galbenă.
Seară în târg-
pe tarabe, ambalaje şi
coji de seminţe.
Mama plecată-
tocmai când a înflorit
trandafirul ei.
Vacanţa mare-
nici urmă de câine
în curtea şcolii.
Din poartă-n casă
poteca sub buruieni-
plecaţi la căpşuni.
Urcuş la Babe-
culeg floarea reginei
pentru o fată.
Pe şura veche
un nou cuib de berze-
nepoţii la oraş.
Un vânt din senin-
bunica-ngenunchiată,
leagă busuiocul.
Peştele scăpat-
pescarul trezit numără
undele-cercuri.
Tunet puternic-
mi-a pierit ideea
unui nou haiku.
Bătrânul cizmar-
în curtea fără nepoţi
ciuboţica cucului.
Baciul la munte-
acasă băciţa şi...
traista ciobanului.
Puşca la ochi-
iepuraşul răpit sus
de un uliu.
Undiţe-n lac-
omul trage-un pui de somn...
în iarba deasă.
Vârtej pe-nserat-
florile de corcoduş
albind noroiul.
Coţofana-n pom-
în clasă se recită
„Iarna pe uliţă”.
Nunta de aur-
rândunelele din cuib
singurii oaspeţi.
Adiere prin tei-
pe rochia de doliu
pulbere de aur.
Linie moartă-
macazul manevrat de
rugii de mure.
Caprele-n ţarc-
o molie înotând în
ţapul cu bere.
După ploaie-
teiul meu aurise
şi casa duşmanului.
Fulger în noapte-
hoţul scapă cheile
în faţa porţii.
Pietre încinse-
şuierul şarpelui în
umbra bradului.
După praşilă-
rupt de oboseală şi
cămaşa ruptă.
S-a întors vara-
numai coasa bunicului
tot ruginită.
Dudele negre
cad în ploaie deasă-
vrăbii sătule.
Străini uimiţi-
sătenii cântă-n horă
din solzi de peşte.
Pe plajă-n zadar
cântecul copiilor-
melcul lor tot mort.
Bunici şi nepoţi
în parcul piticilor-
câinii la poartă.
O noapte în sat-
de unde atâtea stele
pe acelaşi cer?
Sursa:
Ana Ruse, februarie, 2016