Adrian Botez - Poezii

Adrian Botez - Poezii

PROMOROACĂ BLÂNDĂ DIN GRĂDINI DE RAI

promoroacă blândă din grădini de rai
stai şi-asculţi pe ramuri de călduri trecute
cin' să-ngâne iarăşi cântecul de nai?
îngeri în bejenii umplu găuri mute

până şi hulubii fug de la fereastra
unde altădată-i hrănea Dumnezeu
a murit bătrână până şi măiastra
în ocnìţa sumbră-a sufletului meu

cântă-ţi stihul ultim – lebădă vădană
a plecat licornul în alte păduri
a rămas în toate doar deschisă rana

pe Hristos degeaba îl storci şi înduri
...o zdreanţă de vreme flutură în zare:
au uitat matrozii şi de lumânare...
***

CÂT FRIG POATE SĂ FIE ÎNTR-O NOAPTE DE MARTIE

cât frig poate să fie într-o
noapte de martie – câte
blesteme-i sufocă pe
copiii unei omeniri abia
ieşite de sub apele
începutului

încerci să opreşti cu
gândul limbile clopotelor – măturând cu
vaierele lor oceane de
stele: din clopotniţa lumii auzi hohotul
disperat al
clopotarului

de nicăieri spre nicăieri nu se mai aprind
focuri: e-o linişte – bolnavă de toate
morţile care-au uitat să
bântuie mii de alte deşerturi
lunare – după ce s-au năruit
piramidele

sfinxul – copleşit de inutilitatea
singurătăţii – s-a
sinucis

la colţul străzii – spart de
ultimul strigăt de moarte – cu
milenii în urmă – felinarul în
noapte – orb – vrea - fără niciun
succes de scenă - să ia locul
sfinxului

strigoii şi-au cusut
buzunarele – nu cumva să li se scurgă – pe
trotuarele prefăcute-n sângeroase
mlaştini – compătimirea – dar nici neagră
făina – pe dârele căreia s-ar putea
întoarce – spre-a reface
statuia de bronz a unei lumi
amintite

sufletul meu stă agăţat de-un cârlig (ca-ntr-o
măcelărie – din care n-a mai rămas decât duhoarea
sângelui pe jos) – deasupra neantului
***

REŢETA NEMURIRII

o dat' – de două ori să tac – ajunge!
sonetu-L pipăie pe Dumnezeu:
îmi scriu pe frunte fulgere de leu
şi scrisul timpu-n inimă-l străpunge

veniţi de luaţi lumină – fraţi de sânge
altare se clădesc între cuvinte
nici Maica de Hristos de-acum nu plânge
sub coastă rana s-a închis – cuminte

sonetul sfânt Îi ia locul pe cruce
şi sângeră pentru-omeniri damnate
izvoarele de mir răsar cuminte

cuvântul îmblânzeşte firi năuce
...am scris aici reţeta nemuririi:
iubiri – de-acum – deschid toţi trandafirii!
***

CHEMĂRI DIN ALTE LUMI

din alte lumi – din margini de alţi zori
semne s-o recunosc îmi face ea – sublima:
jucăuş foc şi raze de splendori
mă cheamă-n vast poem să-i fiu eu rima

din şatra stelelor – înnebunind migrare
chemarea ei de fulger mă opreşte
să mă predau la umbre şi uitare:
otrava scârbei – crin mi-o lămureşte

e vinul tare al iubirii peste fire
şi e prim scapăt tulburei priviri:
cu ea chemare – zeu sunt şi sfânt Mire

văd jarul de-Empireu – în noi zidiri...
...în trupu-mi schilav - Duh s-a limpezit:
ard veşnic dor de ea – şi-s împlinit
***

ÎNCET ŞI CU GRIJĂ

îmi pierd minţile – încet şi cu grijă...
pedestraş singur – pe-un drum necunoscut:
din ce-am iubit – n-a mai rămas nici schijă -
nimic din ce-am tânjit sau am cerut

spre zări pitice – ghemuit de frică
tot plâng – murdar şi hâd – copil bătrân
asud şi gem – lumina-i tot mai mică
adìe bufniţe-n văzduhul spân

am pierdut şirul stihurilor mele
nimic cu rimă nu s-arată-n cale...
...pustiu în noua lume – noua vale:

pierdui nădejdea-n duhuri menestrele...
...degeaba am sperat întru mai bine:
bordei de vise – închinat ruine...
***

CAVALERUL TIMP

între două sorbituri de sânge
între două hăituìri de nori
între-atâtea alte crime şi splendori
niciodată asasinul Timp nu plânge

spada de vreo stâncă nu şi-o frânge:
râgâie-şi voios sièsta – şi atât!
implacabil şi mereu posomorât
hòiturile-n soare şi le strânge

fără număr – fără ordine: un mit
mânuind doar spaima noastră şi-un cuţit...
...cine eşti tu – Val de Verde – Domn uscat

măcelar bonom – senin şi rafinat?
...emfatică slugă-a Marelui Sanchìu
pentru care-orice devreme-i prea târziu!
***

GOSPODĂRIA LUMII

vine vremea-n lume de spălat
ba cu pulberi – ba cu umbre – ba cu rost
cerul rânced nu mai bâjbâie vreun sfat
n-au miracole-etichete cu vreun cost

voi plăti luminii pentru orice nor
sfarogite frunze-mi cad potop pe cap:
toate cad – discurs fierbinte – fără spor:
eu – în lume şi în piele – nu-mi încap

vine vremea să te-agăţi de-o rază
şi să ieşi din sală – fără-emfază -
gânditor şi singur – din economie

ştii penibil: vieţii nu-i se dă simbrie
...ce-ai fi putut să fii e-o teorie -
iar retorica nu ţine de chirie...
***

FRUMUSEŢEA DURERII

nimic nu e frumos dacă nu doare
numai din plâns de Crist se iscă roua:
petalele de vezi deschise-n floare
corola-aprinsă-ascunde-o rană – -a doua!

nu te vesti pe tine în războaie:
spada primeşte-o-n piept ca pe un soare!
...mai bine cântă: fierul se îndoaie
iar Lebăda - ca să învie - moare...

...stele pe cer: atâtea mii piroane!
Hristos se răstigneşte fără tihnă
şi arde-ntr-una – pentru-atâtea toane

ce-au devenit păcatele de-odihnă...
...nu te sfii – şi urcă-te pe Cruce
să vezi arìpile de înger un' te-or duce...
***

PÂNĂ LA URMĂ TOTUL E NORMAL

până la urmă totul e
normal: nu faci nicio senzaţie – nimănui - murind
răstignit – cu un braţ atârnând de
semaforul din colţ – iar cu celălalt
apucând de trompă mastodontul imbecil al unui
block-house

a fost în lumea asta-atâta rău – au forfotit şi
tropotit prin ea – ca la paradă – absolut toate tipurile de
demoni – iar lume asta (culmea! - nu i-a pierit
imaginaţia!) se aşteaptă la mult mai mult
rău – de acum încolo - încât
nimic n-o mai miră – nimic n-o mai
mişcă – pe
undeva

toţi au încremenit pe
dinăuntru: tâmplarul
mişcă ritmic – inerţial – rindeaua – cu
mâinile – dar nu şi cu
sufletul – la fel
fierarul – care amestecă de zor toate fiarele – în
speranţa că una dintre ele
tot îl va înghiţi...cândva...

numai negustorilor le ies
ochii din cap – la vederea
aurului – şi ei cred că le-a ieşit – tot atunci - prin
orbite - Sfântul Duh – ori
cam aşa ceva...

...l-am întrebat pe ceasornicar de ce
nu mai repară ceasurile – şi el a dat – aşa
într-aiurea – din cap: adică – am tradus eu
metaforic – „ce atâta osteneală
degeaba...pentru cine şi
pentru ce?”
***

POPOR ŞI NEAM

poporul – gloată-mpuţită istoric!
doar Neamul e lumină a sfinţirii:
pe primul poţi să-l ierţi – dar doar retoric
l-al doilea – te-nchină nemuririi

popor – e crima-n marşul de pierzanii
Neam: sever aer de piscuri şi de rai
primul se-afundă-n scârnă şi jelanii
dar Neamul sunt statuile de crai

cu mahalaua poţi doar să te-ncaieri
aristocràţii-s sfinte idealuri
în patru labe – scarpin'te de fraieri

Copac Veciei creşte doar pe dealuri
...cu ochii ţintă către Neam te roagă
de gloată fugi – e beznă şi viroagă!
***

VECIA

vezi vecìa? – orişicât ai
roade din miezul-ceas – el tot
neatins - înalt candelabru de aur
rămâne: faci pluta pe
ocean – cămăşi de năvoade
te-mbracă: egal – egal – mereu
depărtat de tine - egal toate se
scriu – egal depărtaţi şi Tată
şi Fiu – îmbrăţişaţi de nespus şi
pururi strânşi – deolaltă: un singur
imn - Sfântul
Duh - toate şi toţi
înflorind - ca-ntr-o
dumbravă sacră
***

NEHODINIT – NĂVĂLESC MONŞTRII – CÂT E LUMEA

nehodinit – năvălesc monştrii – cât e lumea!
să-i strigi Lui Crist: „ajunge - ho! cu crima!
ticăloşia lumii-a stârpit rima:
acum – măcar – vreau să-Ţi ascult Puterea!”

nu - nu-i cinstit – ba-i înşelătorie:
rufă stoarsă – rânjind – scos răul - tot prin noi
se prea revarsă-atlantic – cu strigoi – puhoi:
dracul descarcă-ntreaga-i magazie!

o – suflete orbite de coşmare
în fulger negru ne-mbrăcăm viaţa
nouă ne vindem singuri toată piaţa

ucidem cele ce ne sunt salvare...
...n-urgisiţi Crist – nu-l preamăriţi pe dracul:
cocoaşa-aţi preschimbat în dìtai sacul!
***

MONŞTRII ISTORIEI

nu-i uit – nu-i iert pe monştrii dintre bezne
iar Dumnezeu îi fulgeră-n trezìe:
păşim prin roşii crime pân' la glezne
dar ştim că-n toate este-o terezìe

nepoţi lui Cain – n-ăţi avea mormânt
decât o piramidă-incendiată:
să nu mai uite nimeni pe pământ
că orice crimă-şi cere judecată

nu ştiu cât ţine dreapta cântărire
hidoşi strigoi din labirintu-istoric:
posibil să dureze-o nemurire

iar învierea fie doar al crimei hronic
...o – Doamne – nu ierta-n noi crima oarbă
iar îndurarea-Ţi – monştrii să nu-i soarbă!
***