« Revista ASLRQ
Adrian Erbiceanu - Sonete

 

Altarul tău

Altarul rugăciunilor de seară
E rătăcit în spaţii siderale;
Din ruga mea, o rugă solitară,
N-a mai rămas nimic să-i stea în cale.

Din tot ce-a fost să fie vorbă clară,
- Supremă simfonie de vocale,
Cu rezonanţe ample, de fecioară -
Născutu-s-au arpegii abisale;

Şi-aceeaşi prelungire congruentă
- De val săltat de forţa captivantă,
Ascunsă, dar, pervers de inocentă -
Mă ţine prins în stare aberantă.

Altundeva, în lumea coerentă,
Altarul tău e forţa culminantă.


Dar toate râurile

Păstrez, adânc în mine, o trăire,
Un basm ce începea cu -„ A fost odată,
Pe ţărmuri de nespusă fericire,
Un împărat şi-o prea-frumoasă fată…”

Ce vrăji se împleteau, ce plăsmuire
Mă îndemna s-o cred adevărată,
Când în privirea ei citeam Pieire -
Un Început şi un Sfârşit deodată ?!...

Mai fulgeră, sub timp, o întrebare,
- Pe care mintea cearcă s-o reţină -
Încarcerată-adânc în sanctuare
De întuneric, căutând lumină…

Dar toate râurile curg spre mare,
Şi Marea nu e niciodată plină!


Pe unde treci

Fă-ţi pasul rar să sune cadenţat,
Reverberat, amplificat în spaţii,
Certificarea că – fiind bărbat –
Eşti demn de drumul tău prin generaţii.

Nu-nchide ochii când, dezghiocat,
Să te ghideze vor alienaţii.
Prin spaţiul lor, profund hipertrofiat,
Lansează-te în largi reverberaţii.

Pe unde treci, să nu te încovoi!
E dreptul tău să schimbi ce nu-ţi convine.
Iar dacă lumii îi declari război,

Declară-i, dacă vrei să-i fie bine!
Viaţa-i în faţă. Ceasul înapoi
Chiar dacă-l dai, timpul din viaţă vine.


Nelinişti

Neliniştit, mă-nvălui în tăcere,
(Aripa-i frântă, gându-i auster!)
Să prind eternul – veşnic efemer,
În lumea străjuită de mistere.

Jertfite, dorm pe scut de templier,
Atâtea vremi scăldate în durere,
Că, timorată, clipa-n sine piere !...
M-aş prinde-n joc şi eu, dar ce să-i cer?

Atras în focul sacru, pe nevrute,
Poftirile mă strâng, neomeneşti,
Să uit de tânguire şi virtute,
De drumul rătăcirilor lumeşti.

Ci-ntemniţată-n umbrele trecute,
Tăcerea doare… spre a şti că eşti!...
 


Sursa: Adrian Erbiceanu, februarie 2016