Culorile sunt vârste, simboluri si cărări,
Frunzele anii cei repede trecuţi,
O, Doamne ce valuri vin pe Mări,
Iar omenirea fuge de-a Tale îndurări!
Culorile port sânge in frunze aurii,
Ce cad pe un pamânt uscat,
E toamnă aurie peste vii,
Dar fără glasul mandrei Ciocârlii!
Cad frunzele bătute-n vânt,
Frunze de toamnă aurie!
O caprioară vine tremurând,
La un izvor cel vede doar in gând!
Peste păduri un ruginiu covor,
Se lasă ca un cer înnourat,
Păleşte frunza fiecărui pom,
Precum viaţa mea de om!
Când o veni culoarea primăverii,
Eu n-oi mai fi o floare să privesc,
Ci am sa dorm în umbrele tăcerii,
Sub glie regăsindu-mi lumina mângâierii!
Culorile sunt vârste, simboluri şi cărări,
Frunzele anii cei repede trecuţi,
O, Doamne ce valuri vin pe Mări,
Iar omenirea fuge de-a Tale îndurari!
IOAN MICLAU – 08.11.2010
STEAUA BUCOVINEI
Dedicatie pt.
Adrian Botez
Steaua Bucovinei răsare pentru îngeri,
Pentru cei ce încă din Ceruri ne privesc,
Pentru cei ce nenăscuţi sunt încă,
Şi pentru cei ce gângurind la pieptul mamei cresc!
Steaua Bucovinei dezvele spectru nou,
Lumină peste vârfure de brazi,
Străpunge epiderma cea şerpească,
In care lâncezeşte reptilianul din veacuri până azi!
Steaua Bucovinei se-nalţă sus…pe Munte,
Răsare din eternul unde crescu Aminul*,
Cu ochi de foc si o zeească frunte,
Priveşte, înţelege, durerea si suspinul
Românului creştin. Doar pentru el se-nalţă,
O lume să trezească din somnurile morţii,
Arată calea, visul, şi Cerul cel deschis,
Unde c-o Mână Sfântă se scrie drama sorţii!
Ea, Steaua, mă cuprinde şi parcă mă răpeşte;
E steaua Bucovinei ce tot mai mare creşte,
Sub raza ei sublimă Romanul Neam uneşte,
Cu pana razei scrie cum din veşnicii Hristosul ne iubeşte!
* Mihai Eminescu
Ioan Miclau
Scrisa la ora 3 dimineata, 10 Martie, 2011.