Şi la Buzău există „mari poeţi români” : Dumitru Ion Dincă…

 

     În prezent, Buzăul are, categoric, cel puţin doi poeţi de nivel naţional: Dumitru Ion Dincă şi Dumitru Pană. Mă refer doar la municipiul Buzău, altfel, fără ezitate, pe această listă ultrascurtă ar trebui adăugat şi numele lui Nicolae Gâlmeanu din Cislău. Având în vedere că Buzăul nu e nici măcar un oraş semi-universitar, înseamnă că proporţionalitatea literară este egală cu posibilităţile reale ale târgului nostru. Mi se pare firesc. Ce e curios, Dumitru Ion Dincă scrie o poezie inspirată din marea istorie literară shakespeareană (v. „Hamlet”), iar Dumitru Pană este preocupat de aceleaşi aspecte ale trecutului, energiile sale venind dinspre fabuloasa Grecie (Elada, cu Ilion-Troia cu tot). Despre cea mai recentă carte a lui Dumitru Pană, am scris. Acum am în faţă bioenergeticul volum „Prinţul captiv”, cu subtitlul „epistole de la Elsinore”, poate cea mai bună carte de versuri semnată până acum de Dumitru Ion Dincă. Un volum care te duce automat cu gândul la „Sonetele închipuite” ale lui Vasile Voiculescu. Drumul e bun, e pavat cu repere durabile. Dumitru Ion Dincă ştie acest lucru şi profită din plin de acumulările sale culturale, el fiind, de fapt, cel mai vechi membru al Uniunii Scriitorilor din România, destul de respectat de majoritatea colegilor de breaslă. Poemele dedicate personajului shakespearean sunt adevărate bijuterii lirice, au plasmă, sunt nişte holograme culturale cu o densitate aproape palpabilă. Aici intervine ştiinţa poetului, (p)artizanatul spectacular, focul de artificii: „Prinţul captiv într-o veşnicie/străbate sala tronului/nimic spectaculos poate doar spada/care tace deasupra capului/Yorik spiriduşul lui Frederic III/se răzvrăteşte/ce caută oglinda Ofeliei/în cercul strâns al lanţului/de ce e nevoie de batalioane de îngeri/ei sunt doar răzbunarea Ofeliei/creanga de aur a tuturor/într-un visător imperiu” („Tăcerea Ofeliei”, pag. 26). Cam la acest nivel semantic sunt calibrate toate poemele din „Prinţul captiv”. E un omagiu adus culturii, un semn de respect pentru marea literatură universală. O credinţă. Fapt pentru care, dincolo de orice subiectivism, firesc şi acesta, cred că poetul Dumitru Ion Dincă reprezintă încă un apogeu al poeziei buzoiene, alături de mărcile tradiţionale: Vasile Voiculescu, Ion Gheorghe şi Gheorghe Istrate. Cartea lui Dumitru Ion Dincă a apărut la foarte sobra Editură „Tracus Arte” din  Bucureşti.

                                                                                                                       Marin Ifrim

 

Sursa: Marin Ifrim, 2016