-
Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou între magic şi spirit
-
-
-
Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou
(prin volumul La granița-ntre vise), reprezintă ca poetă,
parafrazându-l pe Aristotel în Poetica, ,,arta care imită slujindu-se
numai de cuvinte, simple ori versificate” .
-
Poeta, își pune în mișcare sufletul, răspândind un ton și un spirit de
unitate, printr-o forță magică și unificatoare -
imaginația, printr-un
limbaj prin care își explorează propria sa uimire. Drum lung
prin viaţa mea am făcut/ Şi pe pământ, în genuni şi printre stele.../
Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,/ Să nu mă prind în dans
înşelător cu ele!... Am colindat ani şi ani, ce-mi par un veac,/ Căutând
prin neant, pe cineva... ceva.../ Voiam să strig, dar nu puteam decât să
tac,/ În vis, himere să nu mă bântuie cumva! (La granița-ntre
vise)
-
Gândurile poetei au prins culoare, ne transpune în bucuria visului și
chiar ironia subtilă este de remarcat.
„Poezia nu se
învață de la alții, nu e un
act mimetic.
Poetul e un Narcis, își asumă existența lumii prin propria-i trăire; are
centrul creației în el însuși” (Friedrich Schlegel).
-
Volumul ,,La granița-ntre vise” ne arată complexitatea dintre poet -
pictor, menirea medicului de a salva suflete și a omului de a aduce un
balsam prin vers celor apropiați. Anna- Nora
Rotaru-Papadimitriou, o iubitoare de oameni și frumos, mocnește ca
un rug pe altarul poeziei.
-
Poezia Annei-Nora Rotaru-Papadimitriou se așează cuminte
între pagini, păstrând o linie clasică, având tendința să compare poezia
cu un tablou, construind astfel o metaforă, în timp ce, făcând
diferențierea dintre poezie și tablou, poeta afirmă un adevăr literal.
-
Strigătul către divinitate este ca o chemare; Mi s-a stins în mine
farul,/ Ca o flacără ce moare,/ Parcă Domnul mi-a luat harul,/ De-a găsi
calea spre soare! (Dincolo de granițe)
-
Putem vorbi despre o remarcabilă
ars poetica a
expresionismului, lirismul poetei fiind plin de culoare pentru persoana
iubită: Te-am așezat pe-un plai, sub un stejar, Iubire.../ Să-mi stai
la umbra lui, să mi te odihnești,/ Căci vor veni în valuri, clipe-n
rătăcire/ Să mi te smulgă, de să nu știi cum să le-oprești!/…Vor încerca
să tragă de pe tine, rufe-sentimente,/ Să te dezgolească, de ce mai de
preț ai adunat,/ Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente/ Ale
obscenității, ce-ți vrea veșmântul destrămat! (Secretul
unei iubiri adevărate)
-
Frământată de întrebări existențiale, se situează adesea, ancestral,
într-un dialog direct. Anotimpurile, sentimentele, tăcerile albite de
mersul lucrurilor, o întăresc prin vers găsindu-și aleanul. Şi... e
septembrie, azi parcă e ziua mea.../ Din frunze ruginii mi-am pus o
stemă... A mai trecut un an, a mai căzut o stea,/ S-au scuturat petalele
din crizantemă.../ Gândurile-mi plutesc, ca valurile de nori,/ Unii-s
mai pufoşi, alţi-s mai grei şi cenuşii.../ Îmi cântă-n cor zefirii, cu
glasuri de viori,/ Un adagio, de bun rămas, că n-o să-mi vii...
(E septembrie...)
-
Este greu departe de țară, și totuși inima este acolo unde îi sunt cei
dragi. Contopindu-se cu sentimentele celor din jur, reușește să
surprindă realitățile dureroase ale vieții. Poeta Anna- Nora
Rotaru-Papadimitriou scrie din iubire, fiecare poezie având rolul
unui dar mistic, ca un pocal dăruit în noapte de îngeri veghetori.
Chemările și tristețile sunt apele reci ce le întâlnește în noapte.
Dorul de părinți, este mistuitor. Uneori și tăcerea o doare…
-
Anna Nora Rotaru-Papadimitriou
este într-o căutare asiduă a descoperirii eului său poetic. Pioșenia
versului religios, tematica filozofică, cuprinsă de acel fior liric
unic, îi dau noblețe și statornicie. Ea scrie din iubire față de
cuvânt, așternând în brațele noastre ca pe niște flori, poemele ce
alcătuiesc acest volum.
-
Sper, ca poeta Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, prinsă în vârtejul
existențial,
să ne dăruiască noi volume, ca ofrandă iubirii sale pentru semeni.
-
-
Mariana Gurza
-
(Prefață la volumul de versuri La granița-ntre vise de Anna Nora
Rotaru-Papadimitriou, Editura SINGUR, 2017 – Colecția SCRISUL DE AZI)
Sursa: Mariana Gurza, 2017