« Revista ASLRQ
100 de aforisme de Ionuţ Caragea
Selecţie din antologia „În aşteptarea păsării”, ed. eLiteratura, 2015
şi noi aforisme
 
 
Oamenii caută în cărţi alinarea durerii care le-a stins glasul şi le-a prefăcut inima în cenuşă.
*
Sufletul călătoreşte spre inima oamenilor, trupul călătoreşte spre inima pământului.
*
Crucile nu sunt decât nişte pansamente puse pe faţa pământului.
*
Fructele din pomul cunoaşterii mai au şi viermi. De aceea este mai bine să fii prudent decât să fii lacom.
*
Dumnezeu este arhitectul bolţii mele palatine, dar mi-a lăsat cuvintele să decorez teatrul acestei vieţi.
*
Adevăratul pictor al cuvintelor este acela care îşi face autoportretul cu ochii închişi pe pânza imaculată a sufletului.
*
Chiar dacă naufragiezi sentimental, nu trebuie să te îneci în oceanul propriilor lacrimi. Destinul favorabil înfloreşte şi pe ţărmurile îndepărtate ale speranţei. Sufletul tău, o pală de vânt, te va purta acolo...
*
Uneori, dragostea te loveşte ca un bumerang în moalele capului, exact atunci când speri să prinzi pasărea-n zbor.
*
Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi.
*
Dragostea nu are nevoie de cuvinte însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.
*
Dacă aş putea să te ascund în palmă sau într-un buzunar la piept, n-aş mai rămâne niciodată corigent la capitolul dragoste.
*
În faţa dragostei… până şi cerul cade în genunchi.
*
Iubirea – miracolul ce trece dintr-un trup într-altul, rememorând infinitul.
*
Chiar şi două inimi de piatră pot produce, prin ciocnire, scânteia dragostei.
*
Iubirea este râul de fluturi din care beau toţi oamenii însetaţi de zbor.
*
Când iubeşti, îţi strângi speranţele în cămăruţele inimii. Când nu eşti iubit, îţi strângi tristeţea în podul palmelor.
*
Dragostea este un glonte cu parfum de flori nemuritoare.
*
Iubirea este precum puiul de pasăre care părăseşte cuibul inimii, încercând să zboare peste orice prăpastie cu aripile imaginare ale sufletului.
*
De multe ori, iubirea este iluzia unei flori căreia i-am smuls toate petalele, cu propriile noastre gânduri negative, când ea, de fapt, nici măcar nu îmbobocise.
*
Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubeşte omul iubeşte Dumnezeu şi, dacă nu renunţi niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi va da într-un final ceea ce meriţi.
*
ADN-ul lui Dumnezeu este compus din spiralele galaxiilor.
*
Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu bănuiam cât de greu este să rămâi Om atunci când eşti singur.
*
Dumnezeu nu-şi trage niciodată sufletul, îl oferă necontenit.
*
Dumnezeu – ceasul deşteptător care ne trezeşte, prin revelaţie, din somnul letargic al existenţei.
*
Dumnezeu răspunde la orice întrebare, dar cine acceptă tăcerea ca fiind cel mai folositor răspuns?
*
Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea ştiind cât vom suferi, râdea ştiind că îi vom ţine totuşi de urât.
*
Chiar şi diferiţi, suntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într-un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.
*
Enigma – corabia care se scufundă în lacrima infinitului.
*
Nu putem privi niciodată în universul interior al unei femei, acolo unde iubirea se joacă mereu de-a v-aţi ascunselea.
*
Ca să ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta trupului ei, ci de harta viselor pe care să le împlineşti împreună cu ea.
*
Fericirea – gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge.
*
Câteodată mă rog la Dumnezeu să primesc un e-mail cu locurile în care pot descoperi Fericirea.
*
Fericirea ţine cât luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineaţă, dar n-apucă să facă doi paşi fără să se murdărească.
*
Fericirea nu este nici albă, nici neagră. Este multicoloră, asemenea curcubeului, şi durează la fel de puţin.
*
După zeci de secole şi sute de războaie, oamenii încearcă să perfecţioneze o armă mai rece, mai dureroasă şi mai silenţioasă decât cea care l-a răpus pe Hristos: indiferenţa.
*
Linia infinitului începe cu linia palmelor noastre.
*
Oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul, tăcerea şi tot universul?
*
Dacă oamenii s-ar fi născut cu aripi, ar fi devenit păsări de pradă. În niciun caz îngeri.
*
Cine se trezeşte conştient în zorii suferinţei, ajunge înţelept în amurgul gândurilor.
*
Cât de comode ne sunt vorbele unui înţelept, dar cât de incomod e scaunul pe care el a stat.
*
Lacrima este testamentul unui îndrăgostit.
*
Lacrimile sunt roua infinitului.
*
Prin lacrimi ne plătim cele mai scumpe datorii. Lipsa lacrimilor e falimentul sufletului.
*
Când eşti dat afară din inima cuiva, doar cerul este suficient de încăpător pentru rătăcirea ta. Dar pentru că-ţi lipsesc aripile, lacrima este singurul cer care încearcă forma inimii.
*
Lacrimile sunt oceane în miniatură în care sunt vii doar amintirile.
*
Lacrimile sunt păsări de foc care şi-au pierdut aripile.
*
Lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori.
*
Mintea mea este o scoică în care adevărul intră precum un bob de nisip. Cuvintele mele înfrumuseţează adevărul pe care îl dăruiesc oamenilor sub formă de metafore.
*
Tot ce ne ţine în viaţă este misterul. Misterului nu-i pui întrebări, pentru că el nu are răspunsuri. Misterul se află pe fundul unui ocean de întrebări şi deasupra unui cer de răspunsuri...
*
Oasele mele sunt aliniate într-un instrument muzical în care suflă doar moartea.
*
Moartea este pisica neagră ce împinge ghemul de lână albastră prin univers.
*
Zilele negre, nopţile albe – clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanităţii.
*
Există două tipuri de morminte: unele pe care le purtăm în noi toată viaţa şi altele care ne poartă în ele toată viaţa de apoi.
*
Nebunia este rana profundă a lucidităţii, ajunsă la lipsa de coagulare a gândurilor.
*
Nemurirea nu se află într-o anumită direcţie, ci într-un anumit sentiment.
*
Am descoperit secretul nemuririi înghiţindu-mi lacrimile.
*
La poarta nemuririi se sinucide blând iluzia vieţii.
*
Nimicnicia este locul unde speranţele îşi strâng aripile la piept.
*
Cel mai greu pentru omul care vrea să ajungă foarte sus nu este să înveţe zborul, ci să se desprindă de cei care îl trag mereu în jos.
*
Oamenii sunt paginile necitite care ajung în biblioteca pământului, fiind devorate de viermii atotştiutori.
*
Omul este un pumn de pământ cu care viaţa şi moartea se lovesc reciproc.
*
Omul este o scânteie prinsă între două umbre: umbra celui ce este şi umbra celui care-a fost cândva.
*
Omul caută toată viaţa chei pentru porţi care se pot deschide cu glasul inimii.
*
Poetul – pasărea oarbă cu ciocul încovoiat spre propria inimă.
*
Poezia – crucea de pe linia destinului unde s-a săvârşit o iubire de la care au fugit toţi martorii cu excepţia poetului.
*
Nu în biblioteci trebuie căutată istoria poeziei, ci în arhivele sufletului.
*
Poezia este trecerea de pietoni dintre viaţă şi moarte.
*
Poezia este cea mai bună porţie de fericire pe stomacul gol.
*
Poezia este îngerul care îşi caută aripile printre cuvintele mele!
*
În viaţă trebuie să fii lucid şi prevăzător. Prietenia unora este mare cât un cal troian. Abia aşteaptă să le primeşti darul ca mai apoi să-ţi intre sub piele şi să devii victima lor.
*
Fiţi prudenţi când ieşiţi afară din casă, să nu cădeţi în gropile obrajilor unor criminali zâmbitori.
*
Respiraţiile sunt repetiţii pentru ultima scenă în care-ţi vei da sufletul.
*
Sângele este un şarpe înţelept căruia îi place căldura sufletească.
*
Degeaba scrii lucruri frumoase dacă nu arăţi nimănui ceea ce te defineşte. Să fii sincer şi apreciat pentru sinceritatea ta este mai important decât să fii înconjurat de numeroşi adulatori pe care i-ai minţit constant, înşirând cuvinte goale.
*
Singurătatea leneveşte ca un şarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.
*
Nu trebuie să-ţi impui singurătatea pentru a deveni un geniu. Trebuie să fii apropiat oamenilor pentru că ei îţi vor oferi, întotdeauna şi când te aştepţi mai puţin, şansa de a rămâne singur…
*
Dacă Soarele mi-ar dezlega umbra de picioare, probabil că aş rătăci printre stele...
*
Suferinţa este singurul chirurg care poate înlătura cataracta ochiului lăuntric.
*
Sufletul este orga de lumini a trupului.
*
Câteodată sufletele oamenilor se iubesc dincolo de dorinţele minţii şi ale cărnii. Atunci apare inexplicabilul iubirii şi tragedia destinului.
*
Sufletul este chipul nevăzut al lui Dumnezeu.
*
Sufletul se oglindeşte în fântâna propriilor noastre lacrimi.
*
Sufletul este firul invizibil dintre oameni şi stele.
*
Sufletului nu îi este somn niciodată. De aceea zburdă prin vise şi ne învaţă nemurirea.
*
Sufletul este cârpa curată cu care ne ştergem în fiecare dimineaţă pantofii.
*
Timpului nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.
*
Timpul nu-i decât un angajat al nimicniciei care ridică resturile de pe strada speranţelor deşarte şi le depozitează în spaţiul insalubru al morţii.
*
Nimic nu ţine o veşnicie, nici veşnicia însăşi.
*
Păsările îşi ascund veşnicia sub aripi.
*
Viaţa este spitalul în care oamenii ne tratează cu pastile de sictir, în timp ce moartea inventariază suflete.
*
Viaţa este muzeul cu oameni de ceară care fug speriaţi de umbre, topindu-se.
*
Viaţa – magazinul de cumpărături în care unii oameni pot proba orice suflet în faţa oglinzii, până se plictisesc.
*
Viaţa – haina scumpă cusută cu firul amintirilor.
*
Viaţa omului este o floare ruptă din veşnicie şi pusă într-un vas plin cu sânge.
*
Dacă-ţi cresc aripi, cei mai mulţi dintre oameni nu te vor învăţa să zbori cu ele. Unii ţi le vor rupe, alţii îţi vor spune să le ascunzi. Astfel le vei semăna mai bine, astfel vei deveni solidar cu neputinţa lor.
*
Viaţa – arborele amintirilor în care înfloresc morminte.
*
Adevărata iubire începe cu lacrimi vărsate pe altarul singurătăţii.
*
Viaţa noastră este doar un oftat care răscoleşte praful uitării.
*
Visul e o rană întunecată care supurează iluzii.
*
Suntem statuile pe care timpul le lasă în paragină pe aleile subterane ale existenţei.
*
 
Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec etc. A publicat peste 30 de cărţi (poezie, aforisme, science-fiction, eseuri critice, memorialistică, antologii). Este considerat de critica literară unul dintre liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici scriitori de care dispune în prezent România. A fost publicat în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). În iunie 2012 câştigă Premiul de creativitate la Concursul Internaţional „Naji Naaman” cu aforisme din volumul Dicţionarul suferinţei, traduse în limba franceză de Prof.univ.dr. Constantin Frosin. Biografia detaliată poate fi citită pe site-ul oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro


Sursa: ionutcaragea.ro, 2017