Mihai Merticaru -
Sonete
SONETUL COPILĂRIEI
Copilule naiv, frumos,unde ești?
Te văd prin ceață statuie de sare,
Din raiul dulce, chipul îți răsare.
Vino mai aproape ca să-mi povestești!
Ieși iar în lumină, pe cea cărare
Din acel tărâm de pace și povești,
De visări și întâmplări împărătești,
Viscolit de culoare și mirare!
Primara stare, fă-o să învie,
Satul Bețești și casa părintească,
Pădurea și Bistrița aurie,
Minunile ce veneau să te-mbie!
Cine-ar putea – întrebare firească –
Pierdutul paradis să-l mai găsească?
SONETUL FERICIRII
Anotimp cu soare-i orice iubire,
Dansează sufletu-ţi cu pasărea-n zbor,
Răsar noi stele pe cer strălucitor,
Planetele toate îşi ies din fire.
Galaxiile cântă în do major,
Clipa se lățește-n nemărginire,
Nu contenesc astre să se mire,
Horă largă-i bucuria tuturor.
Trăieşte-ţi dragostea cu-nverşunare,
Fii onorat de sacralitatea ei,
Împodobeşte-o cu mărgăritare,
N-o lăsa să îngheţe în tipare,
Învaţă și-otrava iubirii s-o bei,
Dacă-i nevoie, intră-n cuşca cu lei!
SONETUL SATULUI NATAL
Pe vechi țărmuri inundate cu povești,
Cu doruri și visuri pavimentate,
Puzderii, se răsfață, de sate,
Dar numai unu se numește Bețești.
Pace-ți oferă și seninătate,
Numai aici, veșnicie dobândești
Și salbe cu amintiri copilărești;
Nu-l dau nici pe o mie de palate.
Căsuțe-acoperite cu șindrilă,
Livezi întinse în vecinătate,
În orice cerdac se toarce o idilă,
Istoriei completându-i o filă.
Pe culme, ii și bundițe-nflorate,
Colo se joacă polca pe furate.
SONET CU PARFUM
Iubito cu gleznele de chihlimbar,
Torsul, armonie beethoveniană
Cu dulce mireasmă de havaiană,
Exult, că nu te-am aşteptat în zadar!
De unde-ai luat părul de castană,
Gâtul de egretă, zâmbetu-ţi hoinar,
Ochii, două boabe de mărgăritar,
Piosul cuget fără de prihană?
Din ce nouă galaxie mi-ai venit
Învăluită-n parfum de trandafiri,
Prin sângele cald să-mi curgi necontenit?
Cum de-ai aflat că eu îţi sunt cel menit?
Tu, născătoare a unei mari iubiri,
Ce farmece-ai combinat să mă inspiri?
Sursa: Mihai Merticaru, 2017