« Revista ASLRQ
Ionuţ Caragea - Perechea de rezervă (proză scurtă S.F.)
(premiile Helion, 2009)
 
Missionary Generation, Interbellum Generation, G.I. Ge­neration, Silent Generation, Boom Generation, Generation Jones, Baby Busters, MTV Generation, Echo Boom, Internet Generation, Second Life Generation…
 
Alarma suna deja de cinci minute. Ţinea ochii închişi. Întinse mâna după ochelari. Intră în panică. Nu erau acolo. Unde îi pusese? Inima îi bătea cu putere. Tremura. Reali­tatea nu aştepta decât o mică greşeală. Începu să pipăie obiectele. Ceasul rece. Era un ceas sau o bombă cu ceas? Lângă el, paharul. Oare ce conţinea?… Veioza, ah, nu! Ar însemna sinucidere curată! Atingerea familiară a ochela­rilor îl linişti. Totul reveni la normal.
— Bună dimineaţa, domnule Jones. Este ora 6.07 a.m. Indicele Second Life este de 97%. Temperatura mediului ambiant: 23 grade Celsius. Factorul luminozitate: 5. Facto­rul umiditate: 32%. Nivelul de puritate al aerului: 6. Care este traseul dumneavoastră?
— Acelaşi ca şi ieri. Însă te rog să reduci numărul de voci. Iar când trec pe lângă vânzătorul de hamburgeri, pâinea să fie mai rumenă. M-am săturat de culoarea aia. Şi nu uita domnişoara de la magazinul de dulciuri. Ridică-i un pic fusta. Şi surâsul să fie mai larg…
— Programul a fost încărcat. Vă urez o zi minunată, domnule Jones.
Închise uşa şi făcu primul pas. Holul strălucitor şi curat. Liftul coborî silenţios. Ieşi în stradă. Vântul bătea uşor şi legăna frunzele palmierilor. Maşini de lux. Acum trebuia să apară motocicleta. Blonda avea nişte fese superbe. Tatua­jul de deasupra îl scotea din minţi: Kiss me! Se opri două minute. În fiecare dimineaţă se oprea. În fiecare dimineaţă încerca să se apropie. Însă implantul îl împingea mereu în cealaltă direcţie.
Ajunse la vânzătorul de hamburgeri. De ce nu schimbase un pic şi mirosul? Oricum, pâinea era mai rumenă. Şi gustul parcă era diferit. Ajunse în dreptul magazinului de dulciuri. Roşcata îi zâmbi larg. Apoi se întoarse şi se aplecă după nişte produse. Fusta i se ridică dezvelindu-i coapsele perfecte. Zbrrr!
Ajunse la muncă. Se aşeză pe scaun. Îşi slăbi nodul de la cravată. Intră primul client. Probleme cu nevasta. Pro­grame diferite. El o înşelase. Şi ea pe el. Cu cine? Nu ştia exact. Pur şi simplu schimbaseră programele. Divorţul era iminent. Al doilea client avea probleme de implant. Pro­bleme emoţionale. Era mereu în întârziere. Îi prescrise să rămână în casă şi să aştepte. Câte două pastile de Torex din patru în patru ore. Sună la Second Life Corporation. Îi făcu o programare pentru operaţie.
Îl durea capul. Fusese o zi obositoare. Deschise fereastra. Kilimanjaro. La poalele muntelui nisipurile calde de la Costa Blanca. La doi paşi, Las Vegas. În aer mirosea a ceai chinezesc. Da, era bun un ceai. Pauză. Ajunse acasă. Pauză.
— Bună dimineaţa, domnule Jones. Este ora 6.07 a.m. Indicele Second Life este de 97%. Temperatura mediului ambiant: 23 grade Celsius. Factorul luminozitate: 5. Fac­torul umiditate: 32%. Nivelul de puritate al aerului: 6. Care este traseul dumneavoastră?
— Acelaşi ca şi ieri. Însă azi voi coborî pe scări. Vreau să o văd pe Marleen. Te rog să schimbi mirosul hambur­gerilor. Şi să fie un pic mai picanţi. Nu uita domnişoara de la magazinul de dulciuri. Când se apleacă, să fie cu faţa la mine. Să i se vadă sânii…
— Domnule Jones, articolul 5 din legea dreptului de intimitate prevede că…
— Bine, bine, am înţeles. Să i se vadă sutienul. Să aibă culoarea roşie. Am o poftă nebună de roşu. Să-mi facă cu ochiul.
— Programul a fost încărcat. Vă urez o zi minunată, domnule Jones.
Închise uşa şi făcu primul pas. Holul strălucitor şi curat. Se împiedică şi căzu pe scări. Ochelarii i se făcură praf. Implantul încerca să se adapteze. Avea doar câteva zeci de minute. Panică. Alarma suna undeva. Inspectorii erau deja pe drum. Vaporizatorii erau pregătiţi în caz de urgenţă.
Ieşi grăbit în stradă. Implantul îi juca feste. Imagini suprapuse. Vântul bătea uşor printre construcţiile metalice. Roboţi. Ba nu, maşini de lux. Roboţi. Acum trebuia să apară motocicleta. Blonda avea nişte fese superbe. Roboţi. Fesele metalice îl scoteau din minţi: Looser! Se opri două minute. Îşi frecă ochii. În fiecare dimineaţă se oprea. În fiecare dimineaţă încerca să se trezească la realitate. Însă implantul îl împingea mereu în cealaltă direcţie.
Ajunse la vânzătorul de hamburgeri. Roboţi. O pastă lipicioasă. Un gust oribil. Pâinea era mucegăită. Ajunse în dreptul magazinului de dulciuri. Roboţi. Roşcata. Zâmbetul metalic îi îngheţă sângele. Roşcata se întoarse şi se aplecă după nişte produse. Fusta i se ridică dezvelindu-i coapsele metalice. Looser!
Ajunse la muncă. Se aşeză pe scaun. Îşi slăbi nodul de la cravată. Cravată? Implantul îl strângea de gât. Inima îi bătea cu putere. Tremura. Deschise sertarul. Perechea de rezervă. Intră primul client. Probleme cu nevasta. Programe diferite. El o înşelase. Şi ea pe el. Cu cine? Nu ştia exact. Pur şi simplu schimbaseră programele. Divorţul era imi­nent. Al doilea client avea probleme de implant. Probleme emoţionale. Era mereu în întârziere. Îi prescrise să rămână în casă şi să aştepte. Câte două pastile de Torex din patru în patru ore. Sună la Second Life Corporation. Îi făcu o programare pentru operaţie.
— Bună dimineaţa, domnule Jones. Este ora 6.07 a.m. Indicele Second Life este de 97%. Temperatura mediului ambiant: 23 grade Celsius. Factorul luminozitate: 5. Facto­rul umiditate: 32%. Nivelul de puritate al aerului: 6. Care este traseul dumneavoastră?
— Au reparat scările?

Sursa: Ionuţ Caragea, aprilie, 2015