PĂDURENI - VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ

       Oamenii sunt călători. Oamenii sunt dornici să cunoască. Şi tu îţi doreşti asta! – România - Ţinutul Moldovenesc, tresar! Te aşteaptă să o cunoşti. Voi încerca, pe această cale, să te ajut. Nu ştiu cât de bine voi reuşi, dar, cu siguranţă, îţi voi stârni curiozitatea!
    Viaţa în braţele naturii, viaţa tradiţională, viaţa în sânul satului românesc, acolo unde veşnicia-şi ţine braţele deschise să-şi alăpteze pruncii, poate fi văzută numai aici. Pentru că acolo s-a născut şi ea. La sat. Aşa cum bine a spus Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof român (1895-1961): „Veşnicia s-a născut la sat!”
    Iată-ne porniţi la drum!
    Undeva, în partea de est a ţării şi sud-estul Podişului Central Moldovenesc, în partea de nord-est a judeţului Vaslui, se află Depresiunea Huşi. Părăsind această depresiune prin partea de sud, urcăm printre viile ce sunt parte integrantă din minunatele Podgorii ale Huşului, renumite în întreaga lume pentru vinurile din diferite soiuri (Zghihară, Busuioacă, Aligotte, Cabernet şi altele).
    Pe serpentinele înguste, într-o caldă-mbrăţişare cu adierea uşoară a vântului, înaintăm spre pădurea de stejar şi tei ce se întinde de-a lungul şoselei, pe partea stângă a acesteia, care ne binecuvântează cu răcoare, dar şi cu triluri şi strigăte ce se pierd în ecoul pădurii precum nişte doine de jale sau, dimpotrivă, ode ale bucuriei. Sunt păsări şi animale ce fac parte din fauna bogată a zonei.
    Ferice de cel ce se trezeşte în mijlocul acestor minunăţii!
    Un indicator ne anunţă intrarea pe teritoriul comunei Pădureni.
    Nu departe de aici, drumul se ramifică. Pe acostamentul din dreapta, un panou elegant lucrat, dar cu motive preluate din letopiseţele Moldovei, ne prezintă harta comunei şi ne informează cu privire la toate localităţile ce intră în componenţa acesteia, oferind călătorului date referitoare la vechimea atestată documentar, a fiecăreia dintre ele, precum şi alte informaţii. Astfel, aflăm lucruri foarte importante, precum urmează:
    Cu o suprafaţă de 8872 Ha (87,85 Km²), comuna Pădureni are în componenţă un număr de şapte sate, care sunt răsfirate asemenea unui evantai de dealuri şi văi acoperite cu vii, livezi şi păduri… Sunt sate cu mare vechime istorică, atestate a fi locuite încă din neolitic (mileniul III, înainte de Hristos), fiecare localitate în parte având o aură legendară oglindită în chiar denumirea sa, după cum se poate observa în cele ce urmează:
Pădureni - localitatea reşedinţă de comună, este situat pe un teritoriu cu urme de locuire omenească încă din perioada neoliticului (Cultura Cucuteni), dar abia din Epoca Feudală apar date importante în actele domneşti, cu ajutorul cărora unii intelectuali ai vremii au încercat să schiţeze mici monografii cu caracter istoric. Potrivit acestora, satele care se află astăzi pe teritoriul comunei Pădureni sunt sate vechi, care în mare parte existau încă de la mijlocul secolului XV-lea. În consemnările oficiale ale vremii, încă din perioada domniei lui Ştefan cel Mare, aceste sate apar menţionate cu dese schimbări de nume. Sunt nume împrumutate, fie de la numele sau poreclele unor moşieri importanţi din zonă, fie de la diverse întâmplări cotidiene.
    1. Pădureni - este fostul sat Cîrligaţi, datând din anul 1489, din timpul domniei lui Ştefan cel Mare, geneza numelui provenind de la „cârligătura” (răsturnarea) caleştii Voievodului pe aceste locuri. Schimbarea numelor localităţilor a avut loc prin Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964, măsură prin care s-au schimbat denumirile a numeroase comune şi sate din România, deoarece acestea erau considerate nepotrivite noilor realităţi socio-economice din România comunistă.
    2. Văleni - fostul sat Şchiopeni, este poziţionat geografic la sud-vest de satul Pădureni, pe valea pârâului Şchiopeni, urmele de locuire omenească datând din epoca neoliticului, Cultura Cucuteni. Este atestat sub numele de Făurei în anul 1448. Îşi trage numele de la Ilie Şchiopul fiul lui Berehoi, stăpânul siliştii respective.
    3. Leoşti - cu atestare documentar-istorică în anul 1502, este poziţionat geografic în sud-vestul comunei Pădureni, spre izvoarele pârâului Cotroceni. Geneza numelui său se trage de la Leao, unul din cei doi fraţi ( Leao şi Petru) cumpărători ai moşiei de la Nastea Oană şi nepoata ei Marina Huşului.
    4. Davideşti – atestat documentar ca fiind aşezare umană în 1640, îşi trage numele de la stăpânul locului, David, căsătorit cu nepoata vornicului Oană. Este poziţionat geografic acolo unde pârâul Cotroceni îşi varsă „poveştile” în albia pârâului Cârligaţi, afluent pe dreapta a pârâului Sărata.
    5. Căpoteşti - situat pe valea pârâului Buzeşti - afluent pe dreapta pârâului Sărata, este atestat documentar prin înscrisuri vechi ce-l menţionează la anul 1555. Îşi poartă numele, încă de atunci, după stăpânul locurilor, în acea vreme, Carcalechi Capotescu, logofăt la Curtea domnească din Huşi, pe timpul lui Alexandru Lăpuşneanu.
    6. Ivăneşti - este poziţionat geografic pe valea pârâului Sărata, pe o parte şi cealaltă a acestuia, între două dealuri. Pe coama dealului din dreapta (vest) tronează o clădire mare, impetuoasă, fost conac boieresc ce a aparţinut boierului Jean Atanasiu (azi Mircescu). Clădirea conacului este realizată pe fundaţii şi zidărie din cărămidă, construcţia datând din 1912. Urmează a intra într-un proces de renovare şi restaurare, având valoare de monument istoric, declarat ca atare. Faţada a fost realizată în stil neoromânesc, bogat ornamentată cu solbancuri din piatră, ancadramente la ferestre şi uşi, brâuri ornamentale cu denticuli sub cornişe. Prin construcţie, i s-au asigurat dimensiuni mari pentru acele vremuri: suprafaţa parterului - 565 mp, suprafaţa etajului - 558 mp, beci/cramă din cărămidă - 90 mp, iar curtea având 15.700 mp.
    În consemnările timpului, se menţionează anul 1686, ca vechime a aşezării omeneşti,   iar satul s-ar fi numit Vlădiceni şi apoi Buburuzeni. Actualul nume, Ivăneşti, ar veni de la numele lui Ivan, fiul lui Ştefan Buburuz şi al Dolcăi, nepoata vornicului Oană.
    7. Rusca - este situat la nord-vest de satul Pădureni, sub poalele pădurii, pe un teritoriu cu urme de locuire omenească încă din epoca fierului, perioada Hallstatt. Apar consemnări din anul 1711, în care se face trimitere la mitul creării satului de către grupurile de oşteni ruşi şi moldoveni retraşi după înfrângerile de la Sărata – Stănileşti, în anul 1711.
    Acelaşi panou ne prezintă mari personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti, cunoscuţi şi recunoscuţi atât în ţară cât şi peste hotare, care au răsărit din sufletul acestor plaiuri, a acestei comune, purtându-şi obârşia cu mândrie, dar pe care, călătorule, îţi voi lăsa plăcerea de a-i descoperi la ei acasă, acolo unde, cândva, şi-au avut rădăcinile, acolo unde li se păstrează numele.

    Cu sufletul încărcat de istorie, aluneci spre vatra comunei Pădureni, curios şi plin de emoţii, întâmpinat de două indicatoare de localitate. Unul este tradiţional, sculptat în lemn cu stema localităţii si numele, iar celălalt este modern şi, dedesubt, este însoţit de unul mai mic, pe care citeşti: Comună înfrăţită cu Merdrignac (Franţa). Ce o vrea să spună? Unde ai nimerit?
    Să fie România ţara tuturor posibilităţilor? Te întrebi ce vei mai găsi? „Ai răbdare, călătorule!”..., îţi spun... „Încă nu ai văzut nimic!”
    Intrând în localitate, natura îţi pune stăpânire pe trup. Undeva, pe partea stângă a drumului, o coloană de sălcii pletoase îţi oferă o imagine de basm. Vibrează de vrajă încă nedezlegată. În dosul lor zăreşti un teren de fotbal frumos amenajat, înconjurat de bănci, linişte şi răcoare. Cum o fi oare, atunci, când echipa comunei, ”Autorom”, joacă acasă? Iată, minunile încep să ni se dezvăluie atunci când ajungem la o intersecţie, care ne indică, înscrise pe un indicator, în partea stângă, următoarele locaţii: Primărie, Poliţie, Bibliotecă, Centru cultural, iar ceva mai jos: Piscină, Parcare, Sala Armonia, Grădina Amintirilor.
    Coborând puţin, aproximativ 70-100 m, nu-ţi simţi nici paşii, gesturile nu-ţi mai par ale tale, iar respiraţia ţi se opreşte la jumătatea drumului, neştiind ce se întâmplă...
    Pe partea stângă, te întâmpină Centrul cultural. Aici, intră ori ies tineri îmbrăcaţi frumos, în costume populare cu motive florale, artistice. Ceva mai la vale, pe partea dreaptă, te întâmpină o mică adunare de oameni, ce par a avea ceva pe braţe. Aici, călătorule, îţi va sta în întâmpinare „Sufletul comunei Pădureni” - primarul comunei, domnul Temistocle Diaconu. Este un om între două vârste, cu privire de copil, cu vocea caldă, de o modestie desăvârşită, dar, şi de o hotărâre asemenea. Cum, altfel, ar fi reuşit să conducă destinele acestei comune încă din anul 1990 şi până în prezent?
    Ei bine, domnul Temistocle Diaconu, învăţător de profesie, este fondatorul şi coordonatorul Ansamblului Folcloric „Stejărelul” (despre care vei afla mai multe, ceva mai târziu). Este îmbrăcat în costum popular, având drapelul conferit de funcţia de primar în verticală pe piept, însoţit de două tinere, de asemenea îmbrăcate în costume populare, cu ştergare frumos lucrate, tradiţional, în casă. Te va întâmpina, după cum este obiceiul în partea locului, cu pâine, sare şi băuturi tradiţionale locale. Un vin şi o ţuică bună. Tăria-ţi înmoaie picioarele, dar şi inima, iar vinul..., vinul îţi va aduce lumină în suflet, emoţie, dragoste de pământul pe care-l calci, prietenie şi iubire pentru oamenii locurilor. Vei asculta muzica sufletului lor, generatoare de satisfacţie şi speranţă...
    Şi, uite-aşa, purcedem la drum într-un tur al comunei, trecând prin zona de agrement amenajată în stil rustic numită „Grădina Amintirilor”, rai al vieţii trecute, al părinţilor, al bunicilor, al străbunicilor noştri, amintindu-ne, construind imagini cu acele atelaje şi ei. Da, înaintaşii noştri plecau, fiecare după trebuinţele şi nevoile lor, cu carul pe roţi din obadă şi tras de boi, cu sania trasă tot de boi în ierni viforoase, iar când ajungeau cu greu acasă, mulţumeau lui Dumnezeu că au scăpat neatinşi de foamea şi furia lupilor, care umblau în haite pe dealurile comunei, atacându-le animalele. Mai vedem fântâna cu cumpănă, ce le potolea setea în veri arzătoare, aşezată-n răscruce de drumuri şi despre care s-au creat multe legende, dar... dacă v-aş spune tot..., v-aş răpi toată plăcerea născută din descoperirea altor lucruri, deosebit de interesante, la faţa locului!
    Oricum, nici casa bunicilor să nu vă scape! Aici veţi simţi şi trăi viaţa părinţilor, bunicilor şi a copiilor, în imagini. Veţi lua contact cu multe dintre obiceiurile şi îndeletnicirile lor şi ale noastre, înţelegându-le, veţi descoperi uneltele lor de lucru, astfel că un complet şi bogat evantai de tradiţii vi se va deschide-n faţa ochilor, bucurându-vă sufletul şi privirea.
    Şi, cum de lângă mame ori bunici, din casa părintească, de la gura sobei, aşa şi de aici, nu-ţi vine să mai pleci..., parcă nici ţie, călătorule, nu ţi-ar veni, dacă nu ar ajunge la tine mirosul îmbietor de sarmale fierte-n oală de lut, ce ţi se topesc în gură fără a le vedea măcar, stârnite şi de acea ţuică cu care-ai fost întâmpinat!
    Şi, cum românul, în speţă - moldoveanul, nu se dezminte atunci când este vorba de ospitalitate, nici domnul Temistocle Diaconu, întâiul gospodar al comunei, nu este mai prejos, domnia sa fiind un exemplu de omenie, de bună gazdă şi de foarte bun partener în dialog. Aşezat fi-vei la masă, la loc de cinste, în acordurile „Stejărelului”, ameţit din îndestulare cu feluri de mâncare tradiţională, care mai de care mai îmbietoare, stropite cu vinuri de regiune, îndulcite la urmă cu plăcinte „poale-n brâu” sau cu „învârtita moldovenească”, în gură să se topească. Să-mi spui tu mie, călătorule, de mi te mai poţi ridica de pe scaun ori ba...!
    Eu zic..., că da. Pentru că abia aştepţi să vizitezi şi alte obiective, dar, cel puţin acum, că burta-ţi este plină şi te mişti ceva mai greu, ai vrea sa intri undeva..., unde, doar ochiul mai poate lucra. Aşa că, iubite călător, vom merge la Centrul cultural, în sala de poveste, acolo unde bunul gospodar ne-a pregătit o cameră cu zestre. Şi nu-i cum tu te-ai aştepta, doar din comuna sa. Aici, e zestrea-ntregului popor, pe regiuni cu grijă etalată, de vajnicul rapsod în lume-ntreagă prezentată cu mândrie şi onoare, drag şi dor!
    „Satul cu hore şi viori”- aşa este descrisă comuna Pădureni, în presa naţională.
    În anul 1973, la iniţiativa învăţătorului de atunci - primarul de azi al comunei, domnul Temistocle Diaconu, în dorinţa realizării unui vis, a unei pasiuni din copilărie, când, după cum spune domnia sa, cu glasul sugrumat de emoţie, (în momente de nostalgie şi sinceritate): „Copil sărac, fiind, dorindu-mi, dar nepermiţându-mi luxul de a-mi cumpăra sau învăţa să cânt la anumite instrumente, mă ţineam după muzicanţii vremii prin sate şi mă uitam hipnotizat la aceştia, învăţând astfel de la ei, fiind nevoit a fi auto-didact. Mi-am promis şi încerc şi astăzi să învăţ şi să ajut orice copil care are talent şi dorinţa de a învăţa să cânte”.
    Astfel a luat fiinţă Ansamblul „Stejărelul”.
    Prima participare a micilor artişti la un festival adevărat, în anul 1975, a fost la „Scoica de aur”- Constanţa, unde au câştigat şi primele premii. Doi ani mai târziu, la acelaşi festival, au câştigat marele trofeu. Au urmat turnee în Republica Moldova (1977), la Festivalul de la Liège, Belgia - Marele premiu( 1979), la Festivalul Internaţional de la Nice, Franţa, spectacole susţinute la München, Germania, la Festivalul de la Kielce, Polonia ( 1985), participarea la Festivalul Internaţional de folclor din Instambul, Turcia (1989), deplasări în fiecare an în Belgia şi Franţa (1990/2000), participarea la Festivalul Internaţional de folclor „Hora” de la Muzeul Satului - alături de formaţii din Italia, Thailanda (1997) şi la Festivalul Internaţional de folclor de la Pizen, Cehia (1998). Spectacole de excepţie au avut loc şi la : Bons Villiers, în cadrul Festivalului Mondial de Folclor Saint-Ghislain şi în cadrul Festivalului Internaţional de folclor de la Carignan. Totul a culminat cu participarea, în 1999, în Festivalul „La Fête de Vignerons” Vevey, Elveţia, o sărbătoare care are loc o dată la 25 de ani, cei de la Ansamblul „Stejărelul”, din Pădureni fiind singurii străini invitaţi aici. Prin trudă şi talent, atent îndrumat şi educat, Ansambulul „Stăjerelul” se bucură de un palmares impresionant de premii, trofee, diplome, toate reprezentând rodul muncii a cinci generaţii, vreme de 40 de ani.
    Din camera de zestre, trecând în camera trofeelor, vei putea să te plimbi cu gândul prin toate aceste locuri, pe unde peste două sute dintre fiii comunei, instrumentişti, solişti şi dansatori de-a lungul timpului, au dus în ţară şi peste hotare, cu mândrie, numele, tradiţiile şi folclorul acestor meleaguri, aducând cu ei aceste trofee drept mărturie. Te vei gândi, atunci, dragă călătorule venit de departe, din lumea ta, cât de fericiţi ar fi ai tăi sa vadă şi să cunoască, într-un fel sau altul, la tine acasă, sau aici, la ei acasă, aceste minuni ale timpului, bine conservate şi binecuvântate cu har şi bucurie de la Dumnezeu.
Vei afla, de asemenea, că în comuna Pădureni se găsesc opt biserici. Fiecare dintre acestea poartă o poveste sau pagini încărcate de istorie, unele chiar cutremurătoare. Lăcaşuri de cult pe care, probabil, îţi vei dori să le vizitezi.
    Vei afla că înfrăţirea comunei Pădureni cu cele două comune din Merdrignac - Franţa, LesBons Villers – Belgia precum şi Asociaţia de Solidaritate a viticultorilor "Pădureni-Don Saint Martin" Vevey - Elveţia a deschis locuitorilor noştri orizontul către lumea occidentală, către civilizaţie, către o altă viziune despre viaţă şi un alt mod de a trăi. I-a determinat pe oamenii acestor locuri să îşi dorească un progres real şi, mai mult, să demonstreze că se poate.
    Iată cum ceea ce, cu ani în urmă, la primele vizite în Occident, pentru învăţătorul de numai 23 de ani, care preluase conducerea Centrului Cultural al comunei, era doar un vis îndepărtat, de neatins, astăzi, pentru acelaşi om, Primarul Temistocle Diaconu, dar şi pentru cei pe care-i îndrumă, cu grijă, construindu-le destine, este o stare reală de normalitate. Există o multitudine de proiecte realizate, zi de zi, prin forţe proprii, prin atragere de fonduri, prin sprijin extern de la localităţile cu care sunt în relaţii de înfrăţire şi cu care se vizitează în fiecare an. Cazarea, în tot timpul acestor vizite, are loc în gospodăriile familiilor, ceea ce înseamnă o modalitate extraordinară de consolidare a relaţiilor de prietenie, oaspeţii având astfel posibilitatea, nu doar de a lega prietenii, ci, mai ales, de a cunoaşte cultura, obiceiurile şi deprinderile localnicilor.
    Şi tu vei avea această posibilitate, călătorule, de vei dori să simţi ospitalitatea pădurenilor, pentru că domnul Primar Temistocle Diaconu are o vorbă: „Dragi oaspeţi, aţi venit la Pădureni, nu în pădure, îngăduiţi-ne, vă rog, să vă demonstrăm asta!” De aici..., nu îţi mai povestesc ce urmează..., vei afla singur, de vei fi curios!
    Vei mai putea vizita, de asemenea, parcul din centrul comunei, care este descris de către vizitatori ca fiind inedit şi încântător. Acesta găzduieşte replici ale celebrelor lucrări ale lui Brâncuşi (realizate la scară redusă): „ Coloana infinitului” şi „Masa tăcerii”.
Unul din aspectele importante este buna gospodărire. Tot ce reprezintă element de mobilier în spaţiul public al comunei şi în şcoală, este construit în atelierul primăriei.
    „Vai câte mai sunt de făcut!” - aceasta va fi replica pe care, la orice încercare de a-l felicita pe primarul comunei Pădureni, o vei primi ca răspuns în secunda următoare. Vei afla astfel, printr-o enumerare de proiecte rostite, de această dată cu însufleţire, cu siguranţa unui om care ştie exact ce doreşte, renunţând la modestie şi la timiditatea celui lăudat, ceea ce urmează să facă: Sat de vacanţă în comuna Pădureni; Reabilitarea Bibliotecii Comunale - prin aducerea acesteia la standarde europene, bibliotecă ce deţine aproape 20.000 de exemplare - fond de carte în momentul de faţă; Dotarea şi reabilitarea unităţilor educaţionale de pe raza comunei; Înfiinţarea unui centru pentru persoane vârstnice la Văleni; Infrastructură; Alimentare cu apă, canalizare şi… lista proiectelor continuă. Sunt foarte multe şi, cu siguranţă, de vei reveni la Pădureni, drag călător, vei fi uimit să vezi că în fiecare an o parte din ele, treptat, vor fi realizate. Voinţa deosebită a Primarului Temistocle Diaconu, a cosilierilor comunali şi, fireşte, capacitatea localnicilor de a crede şi de a se mobiliza în jurul acestora, le dă forţa de a răzbi, de a-şi transforma visele în realitate.
    De vei dori, dragă călătorule, vei putea face un popas pentru a te răcori la piscina din centrul comunei. Este o locaţie de agrement modernă, motiv de mândrie în zonă, aici venind, vara, persoane din toată zona, ba chiar de la oraş.
    La Pădureni ai ocazia, de-a lungul anului, să participi în mod direct la diferite evenimente organizate constant, cum ar fi: Festivalul anual „Hora” – prima Duminică din Septembrie; Ziua Înţelepciunii – prima Duminică din Octombrie; Târgul producătorilor agricoli – 15 August; Sărbătoarea satului Rusca, „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” – 29 August, dar şi Ziua Femeii – 8 Martie şi chiar Revelionul – 31 Decembrie, care se organizează în spiritul obiceiurilor tradiţionale, într-un cadru festiv, la sala „Armonia”.
    Seara, participi la un minunat spectacol de muzică populară, la Grădina de vară, în aer liber, având posibilitatea de a simţi pe viu, virtuozitatea Ansamblului „Stejărelul” şi de a înţelege de ce au fost atât de apreciaţi şi iubiţi oriunde au mers. Îţi vei dori să-i vezi şi la tine acasă!
Soarele coboară spre apus strecurându-şi razele, jucăuş printre crengile copacilor, iar liniştea coboară peste comună. Simţi o oboseală plăcută, o moleşeală fizică, însă psihicul tău, extrem de relaxat, hoinăreşte printre amintirile acestei zile petrecută la Pădureni, ordonându-le, clasificându-le de teamă să nu uite, să nu piardă nimic.
    Adormi uşor, cu speranţa şi cu promisiunea că nimeni şi nimic, niciodată, nu te va putea opri să mai trăieşti, măcar odată, această experienţă, o revenire-n locul în care s-a născut Ea - Veşnicia. La Pădureni…

    Iar eu, noi, îţi spunem: Te aşteptăm cu prietenie, călătorule!