Adrian Botez - Poezii

ARGUMENTATUL REFUZ

nu – n-am nevoie de
şerpii grădinii palatului: minunea
luminii e-n crâng – aici e
rază de sfinţi şi-ostoire-a agheasmelor
rugii

dincolo – doar
podoaba otrăvii – liniştea
vântului şi osteneala-arzătoare a
valurilor

mâinile morţii – gălbui şi bătrâne
s-aşază-ostenite pe
catifeaua mincinoasă-a
coroanei: eu nu
vreau decât a sorbire adânc
visul păsărilor

o singură săgeată
slobod – şi ea – cuminte
se-nfige în
mintea de preţ a
cobolzilor: hodina gândului
aşterne-n lume sărbătoare-a-nţelepţilor
crai

magii mei – cu mânurile spălate-n
văzduhuri – sunt pregătiţi pentru
stea


TĂCERE

bat clopotele pe sub
noapte: e-atâta zarvă în
toiul tăcerii
cineva tocmai a terminat de spus fascinanta
poveste


SONETUL AŞTEPTĂRII

trecând din viaţă înapoi în vânt
îmi pritoceşte luna ultimul cuvânt
îngenunchez pe-o rază şi suspin
aştept cămilele să-mi spună când să vin

atâta linişte vuieşte printre spini
drumeţule – aici te speli de vini
luceşte gândul drept şi zori se-ngână
din loc în loc îmi cântă câte-o zână

lumină din lumină rai cu rai
cerşind mereu pentru oglindă strai
pe cavalerii negri i-am gonit

şi peste lumi de stele-am stăpânit
...nu mă trezi nu-mi spune c-am ajuns:
din mirul lămpii mi s-a dat răspuns...