Baki Ymeri - Poeme pufoase (II)

DRUMUL SPRE RAI

CÂNTEC UITAT

Dacă femeia nu e frumoasă,
Ea mai că vrea
Şi mai că îi pasă
Să fie un pic mai frumoasă.

Dacă femeia este frumoasă,
Ea mai nu vrea
Şi mai se lasă
Să fie şi mai frumoasă.

CÂNTEC DE DRAGOSTE

Zilnic mă uit cum mă uiţi.
Zilnic te caut ca să mă cauţi.
Uneori înţeleg:
Tăcerea tace.

Vino mâine spre seară,
Te aştept de cu zori!

DIALOG

El:
Ce ai vrea mai întâi
Să mâncăm
Sau să ne iubim?

Ea:
Cum vrei tu
Iar apoi vom mânca!

PREGĂTIRI PENTRU UN DISCURS

Ce vrei să fac mai întâi?
Să scriu despre tine
Sau să-mi pregătesc
Cu vinovăţie discursul
Despre importanţa
Aşternutului meu
Prin care
Mi-am îmbogăţit

MONOLOGUL BERBECULUI

Curg cuvinte de dragoste
Prin degetele mele spre tine
Când buzele tale de miere
Mă descifrează suindu-mă în cer
Când privirea mea se umple
de tine
Când braţele mele te cuprind
În aripi de îngeri transformându-te
Când ascult muzica sferelor

Când dansez în jurul tău,
Fascinându-te
Marea, cerul şi pădurea
Oglindă îşi găsesc
În ochii femeiii mele

MINCIUNI DE DRAGOSTE

Mai ţii minte când ne-am întălnit?
- Da!
Mai ţii minte cum ne-am iubit?
- Da!
Mai ţii minte când te-am întrebat
De ce eşti atât de fierbinte?
- Da!
Mai ţii minte
Dacă ai fost vreodată cu minte?
- Da: pe când nu mă născusem
Şi chiar mai înainte!

RĂMAS BUN, LENEŞ TIMP!

Cât oare voi mai alerga
După frumuseţea aceasta
De cireaşă amară
Ce tace îmbiindu-te
Şi apoi
Pe sine se părăseşte?!

ÎN SFERA UMBRELOR LUMINOASE

A ruginit şi frunza respiraţiei
Şi sfera umbrelor luminoase
Uite cum se clatină stelele
În pomul celest
Buzele mele pe sânii tăi
Pun peceţi
Ei au gustul de strugure copt
Pe o colină dumnezeiască
Un foşnet de frunze
Alunecă împreună cu noi
În uriaşul extaz
Al planetei
Ce priveşte spre cer

NEMURIRE

Aş vrea să ştiu c-ai să taci
Şi n-ai să dezvălui cum te prefaci
Într-o ciută prin crâng de cuvinte
Lunecând printre poftele sfinte.

Du-mă, de poţi, prin livezi
Pe care în ochii mei tu le vezi
Şi-acolo pe-o pală de fân
Eu voi fi un tânăr bătrân.

TERŢINE DE DRAGOSTE

Cununi de săruturi
Azi noapte ne-am pus.
Greul lor aur ne-a îmbătat.

Aşternutul dorinţei
A-nflorit în extaz.
În alba lui iasomie-am plutit.

Fragi daţi în pârgă,
Ca-n miezul de vară
De pe buzele tale am cules.

Sânii tăi
Mi-au rotunjit palmele
Aidoma gutuilor, toamna.

Gura ta
Strivea o mireasmă
De busuioc înfocat.

Dragostea ta
Mă făcuse să uit
Cât de fidelă e moartea.

FEMEI ÎMPODOBITE ÎN MĂTĂSURI ŞI AER

Caut chipul tău prin mulţime.
Cu o privire îl strig,
Văd numai mătăsuri şi aer,
Femei purtând ca povară:
Podoabe, surâsuri, îmbraţişări.
Îţi văd doar absenţa.
Numele tău spulberat ca un colb
Se întoarce spre buzele mele.
Spun: Te iubesc!
Şi aud numai prafuri
Cum se aşează pe sunete.
Văd numai mătăsuri şi aer.
Puterea iubirii mă-ndeamnă
Să trec totuşi strada.

ATLANTIDA

Hai să trăim,
Mă rugai
Şi buzele tale
Asemenea văzduhului mării
Veneau, strigau,
Cotropeau
Când plecai,
Străzile în urma ta
Deveneau
Atlantidă
Scufundată
Cu mine cu tot.

GUSTUL PRIVIRII

Crezi că a avea suflet
Înseamnă a avea durere
Iar a avea durere
Înseamnă a avea gust
Rari sunt oamenii
Care simt
Aroma privirii

AGRAFA

Fluviile sângelui nostru
Flutură-n zori
Din munţii somnului pleacă
Grăbind înspre deltele
Străzilor

Străzile
Îşi deschid înstelatele guri
Pentru a înghiţi
Vieţile noastre
În vreme ce agrafa părului tău
Rămâne ca decoraţie uitată
Pe pernă

SENSIBILITATE

Am venit
Ca o lumină de prânz
În preajma ta
Erai
Atât de-nsetată
De dragoste încât
Mi-ai hărăzit
Viclenia
De a te uita
Şarpe şarpe şarpe
De unde
De unde ai prins
Atâta rece putere
De a mă preface
În piatra arsă de lună

FRUCTUL OPRIT

Cine este acest înger
Ce stă aşteptând la fereastră
Şi la urma urmelor
De unde oare
Întrebarea aceasta
Peste stolul răspunsurilor tăcute
În timp ce oraşele putrezesc
Sub gunoaie
Fructul oprit se clatină
Pe creangă la Câmpia Mierlei
Cine este acest înger
Am întrebat luna
Şi ea a răspuns
Mai bine să nu ştii

ATELIER DE BOIER

Lumea răsare din haos,
Umbrele prind să se joace cu noi,
Faptele se spală între ele
Iar eu
Trăiesc într-o casă plină de carii
Unde numai rumeguşul amintirilor
Străluceşte ca-n filme.

PORTOCALĂ

Lumea nebună cere plăcere
Noaptea e darul cel dulce –
Ziua rămâne pentru leneşi
O coajă de portocală
Purtând
O nevăzută mireasmă.

PĂCATUL

Pentru demoni
Înşelăciunea este artă
În temniţa păcatului tău
Se stinge orice divinitate
Viaţa rămâne tristă şi lungă
Lucrurile nu se împacă-ntre ele
Şi tot ce rămâne nu-i altceva
Decât sfânta mare neruşinare
Care ne soarbe.

MICUL PARIS

Un trifoi cu patru foi
Şi-o trăsură cu trei cai,
Cârciuma, şi-n ea doar noi
Călărind din Iad spre Rai.
Mic Paris
De noi ucis
Fără verde-de-Paris.

VIS

Eu visez
Insule pline de lumină.
Pe vârf de munte
Desfăşor steagul
Neamului meu
Şi visez:
Rafturi cu cărţi
Sub cer înstelat,
Şi în toate aceste contururi
Eşti tu, ca o lumină
Înmiresmată de tot.

DE LA PRIMA VEDERE

Înainte de toate
Şedeam între cărţi,
Într-un punct prin excelenţă
Al aşteptării şi-al dragostei.
Te chemasem în această cetate
De foşnete şi cu greu
Îmi venea să cred
Că trupul tău înflorea
Lângă mine,
Şi, o, cum se pârguiau
Şi cum culegeam printre
Foşnetele cărţilor
Pădureţele fructe ale buzelor tale!
Ce toamnă, înainte de toate
Şi noi, printre cărţi,
De la prima vedere!

ARGUMENT

Pentru nevinovăţie
Nu găsesc argumente.
Sunt doar un maestru
Care te-a ales
Ca un dar divin
Devorându-te
Într-o noapte.
Doar zorii zilei
Pot să aducã
La picioarele tale
Argumentul luminii.

JOCURI DE CUVINTE

Mă vei căuta
Şi te voi căuta.
Eu am să spun:
Te tot caut.
Tu ai să zici:
Eşti căutat.
Eu te întreb:
Tu te joci?
Tu mă-ntrebi:
Nu ştii de joacă?
Diferenţa
Între mine şi tine
E diferenţa dintre
Sensul iubirii
Şi sensibilul sens
Al căutării de sens.

DRUMUL SPRE RAI

Ca Ovidiu am venit
Pe Marea cea Dulce
Spre ţărmul înflorit
Al trupului tău.

Nopţi şi zile-am venit
Plutind pe sub pânzele albe
Ce mă legănau ca pe un prunc
Ameţit de miresme de fragi.

Ca Ovidiu am venit
Drept spre Pontul Euxin: şi
Când să mă leg de catarg,
Când să-mi pun ceara-n urechi,
Când s-o iau pe drumul spre Rai,
O, Doamne!
Sirenele tocmai atunci
Uitară să cânte.

LIED

Nu vezi iubito
Că ne-am rănit
De aceasta sfântă
Lumină
De a fi din nou acolo
Unde muream
Când tu înfloreai?

PSALM

Cine eşti tu,
Frumuseţe amară?
De unde vii
Şi te grăbeşti, încotro?
O, Doamne,
Strămoşii mei,
Vecinii mei,
Prietenii mei,
Duşmanii mei
Şi eu printre ei
Tot alergam după tine
Orbi şi goi,
Muţi şi surzi.
De mii de ani,
Ne târâm în genunchi,
Ne-nchinăm cu evlavie,
Ne jertfim pentru tine,
Şi tu ne naşti
Şi te sperii de noi.

ALERGÂND DUPĂ FRUMUSEŢE

Îţi place poezia?
M-ai întrebat.
Vai, ce răspuns
Defilează pe malul cel stâng
Al râului tău prefăcut!
Cum să nu-mi placă mirosul amar
Al acestui amoral trandafir?!

PSIHI MU!

Doamne,
Ce bărbaţi sunt aceia
Care găsesc mângâiere mai sfântă
În vâltoarea paharului
Decât între buzele unei femei?

O, psihi mu!
Sufleţelul meu!,
Inimioară,
Îngeraşule,
Viaţa devine o gară
În care Venus din Milo
(Cea fără braţe!)
Nu poate să-ţi care
Bagajele.

O, Doamne!
Ce bărbaţi sunt aceia
Care nu dau
O mână de ajutor?

ELEGANŢA

Din viitor
Vine alt viitor,
Altul şi altul
Şi taie-n felii
Această fustă plisată;
O pune pe tava
Unui nour obraznic
Care ne udă
Până la piele.
Eleganţa se şterge la ochi
Cu o batistă de aur -
Razele ei
Sunt chiar acest zâmbet
Care ne îndepărtează
De adevăr.

NOTĂ DE PLATĂ

Prietenii mei
Aveau o mulţime
De lipsuri.
Lipsa de apă,
Lipsa de aer,
Lipsa de foc,
Lipsa de pâine,
Lipsa de dragoste,
Lipsa de viaţă...

Lista de bucate
Mai poate suporta încă
O abundenţă de lipsuri.
Dar, aşa cum se-ntâmplă
Prin restaurante de lux,
Totul a fost plătit
Până la ultimul şfanţ.

MEDITAŢIE

Cine oare a zis
Că rugăciunea nu-i
Sfântă cântare a Logosului,
Linişte a amurgului
Şi a clarităţii mentale?
Cine oare a zis
Că trecutul este un cadavru,
Prezentul o mare minciună
Iar viitorul o-nchipuire?
Cine oare a zis
Că timpul nu există
Şi că el totuşi
Ne va înghiţi?

Cine oare a zis
Că forma e goală
Şi golul e forma
Iar cel mai bun viitor
E prezentul?

Alături de Floarea însângerată
Eu cresc arzând.

GÂNDURI

Vrăjit pare totul
În turnul acesta:
Odăi fermecate,
Cuvinte fermecate,
Fermecătoare fete
Pe care încă nu
Le cunosc.

Cred că ele sunt
Ca şi florile vrăjite,
Muşcate de iubire
Şi gustul nerăbdării
De a se alinta.

Totul pare vrăjit
În turnul acesta:
Până şi havuzul din curte
Şuşoteşte
În versuri de dragoste.

Vrăjit pare totul
În turnul acesta:
Până şi eu, care
Nu ştiam prea bine
De unde
Poate să-nceapă dezastrul,
Mă lăcomesc să rămân.

FIDELITATE

De ce creşte oare
Valul peste peşti?
O fidelitate fluidă
Totdeaună vine şi le acoperă
Alunecarea
Între speranţă şi teamă.

La urma urmelor
Şi peştii ancorează-n
Vreun port
Ca orice băştinaşi
O prefac
În lemne de foc.

De ce creşte oare
Valul peste peşti?
Această e-ntrebarea.
Răspunsul –
E şi el doar un val.