Să ştii
să ştii iubita mea că te anunţ
când voi intra în visul tău desculţ
să
ştii că-ntr-un poem o să te strig
când de singurătate-mi este frig
să
ştii iubita mea că o să plâng
într-un amurg sălbatic şi nătâng
să
ştii că-ntr-un târziu o să te rog
îngenuncheat precum un inorog
să
ştii că într-un vers vreau să m-ascund
cum
mă ascund sub sânul tău rotund...
Dragoste
când voi muri va ninge cu petale
de
trandafiri peste iubirea mea
şi
va ploua cu lacrimile tale
peste ţărâna umedă şi grea
eu
voi păşi pe un covor de stele
tu
vei rămâne-n urmă tot mai tristă
şi
mă voi pierde-n nopţile rebele
cum
dorul se ascunde-ntr-o batistă
când voi muri va bate-n catedrală
un
clopot spânzurat de-o amintire
şi
va rămâne casa noastră goală
ca
un poem de dragoste subţire...
Curcubeu
atâţia nori
dansând
în
jurul
meu
şi
tu
râzând
precum un
curcubeu...
Singur
singur
într-o gară
tristă
ca
un
ceferist
manevrant
fluturând
o
batistă...
Tăcere
atâta tăcere
încât
pe
bolta
înstelată
se
aud
îngerii
furându-şi
unii altora
câte un
sărut...
Prin noaptea beată
aleargă fluturii prin noaptea mută
când stelele cu luna se sărută
aleargă insomniile prin oase
şi
curg încet poemele frumoase
aleargă supărarea despletită
şi
se ascunde-n scorburi de răchită
aleargă totu-n jurul meu deodată
când cântă greierii prin noaptea beată...
Sfat părintesc
-copiilor mei-
când numele-mi va fi
doar amintire
când peste poezia mea
vor
creşte flori
această carte
răsfoiţi-o uneori
lăsând ca visul meu
prin voi
să
mai respire...
Cu tine-n gând
m-am răsfăţat cu tine-n gând o noapte
m-am tulburat cu tine-n gând o zi
aveai pe buze iz de pere coapte
şi
în priviri nori reci şi cenuşii
m-am bucurat cu tine-n gând o vară
m-am întristat cu tine-n gând un an
ascunsă într-un stup cu miere-amară
tu
mă chemai cu râsu-ţi diafan
La Orăştie
undeva pe deal la Orăştie
viaţa curge ca o poezie
undeva pe străzi la Orăştie
vântul amintiri mai adie
undeva prin munţi la Orăştie
îngerii ne cheamă şi ne-mbie
undeva sub pod la Orăştie
se
ascunde toamna cea zglobie
undeva în gară-n Orăştie
trenul că zapadă întârzie...
Sursa:
Ioan Vasiu, iunie 2015