De la nocivul Malthus, la imbatabilul Covid-19

sau Trecutul amânat !   

 

 

     Motto : Moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică ! (Afirmaţie făcută de Marele Stalin, Părintele Popoarelor, la Conferinţa de la Ialta, din 4-11 februarie 1945).

 

    În perioada Dictaturii Proletare şi a stalinizării României m-am aflat în ipostaza de elev silitor şi disciplinat. Au fost ani în care eram obligat să accept necesitatea imperioasă a exterminării ultimelor stârvuri ale regimului burghezo-moşieresc, inclusiv masacrarea cremei intelectualităţii, fără a se pune nimic în locul acestor frâne sabotoare, aflate în calea progresului revoluţionar (am respectat terminologia vremii).

    În urma săvârşirii acelor furibunde crime fără vinovaţi au rezultat 400.000 de asasinaţi, toţi consideraţi contaminaţi de virusul anticomunist şi antisovietic, ce bântuia în epocă şi care trebuia eradicat urgent, indiferent de mijloacele aplicate sau de vaccinul din glonţ.

    La orele de Socialism Ştiinţific, profesorul Filip Paţac, devenit ulterior un reputat profesor universitar, căuta să ne lămurească, în mod repetat, că filosoful britanic, Malthus, a fost un cărturar reacţionar şi nociv. Demograful invocat trebuia combătut cu multă scârbă şi mânie proletară, datorită calculelor sale mizerabile, pretextate la cumpăna secolelor 18 şi 19.

                                      Repere biografice şi combaterea teoriei

    Thomas Robert Malthus a trăit 68 de ani, în perioada, 13 februarie 1766-23 decembrie 1834. Ca pregătire a fost pastor anglican, filosof, economist, demograf şi sociolog britanic, acuzat pentru teoria numită-Malthusianism. În cercetările sale a făcut un calcul prin care demonstra că populaţia globului creşte vertiginos, în progresie geometrică (ex. 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64...), în timp ce mijloacele de subzistenţă cresc lent, în progresie aritmetică (ex. 1,2,3,4,5,6...).

   Referitor la acest aspect, în anul 1798 a publicat un eseu psihologic de 50.000 de cuvinte, cercetare anterior completată şi republicată de patru ori începând cu anul 1803. Cu această ocazie a produs un şir de nemulţumiri datorită teoriei sale, care preciza că epidemiile şi războaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, deoarece asigură echilibrul între numărul populaţiei şi cantitatea mijloacelor de subzistenţă. Cu alte cuvinte, epidemiile şi războaiele sunt o necesitate, pentru asigurarea balanţei dintre evoluţia rapidă a numărului populaţiei, în raport cu lentoarea creşterii producţiei alimentare, rezultând numeroşi muritori de foame, cu perspectiva de a deveni infractori, pentru a putea supravieţui (The Encyclopaedia Britanică, 1910, vol. XVII, pag.515).

   După cum menţionam mai sus, teoria respectivă a provocat un imens scandal, concepţia fiind combătută energic de adepţii marxismului care, la rândul lor promovau excesiv revoluţiile agresive asupra capitalismului aflat pe marginea prăpastiei (citat memorat). Malthus, filosoful retrograd şi avertizor a murit la 23 decembrie 1834. Dar iată, câteva decenii mai târziu au apărut epidemiile şi războaiele intuite, care au înghiţit milioane de vieţi.

                       Trista cronologie a apariţiilor epidemiilor şi a războaielor

   Făcând o comparaţie în timp şi spaţiu, în acel interval de timp, pe plaiul mioritic, în timpul domnitorului fanariot, Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818) a bântuit o mare epidemie de ciumă bubonică (1813-1814). O perioadă cumplită în care, pe străzile Bucureştiului au murit în medie 300 de oameni pe zi, totalul victimelor din Valahia fiind între 90.000 şi 100.000 de suflete. Pentru tratamentul acestora medicina era prea săracă. Existau numai Spitalele Colţea şi Pantelimon, după care, în 1813 s-a construit Spitalul Filantropia (surse, revista Historia, Emilia Savu şi Cătălin Slujitoru).

    O altă pandemie înfiorătoare a însemnat tifosul exantematic. În numai doi ani, 1847-1848, teribila boală  a ucis 20.000 de canadieni. Despre luptele desfăşurate în acea perioadă pe teritoriul Canadei, istoricii ne oferă o multitudine de amănunte, dar numărul precis al victimelor este ocolit sau cifrele se contrazic.

    A urmat Războiul Ruso-Turc din anii 1877-1878, care a secerat în lupte 167.000 de soldaţi, pierderi suplimentate cu 66.000 de morţi din cauza tifosului exantematic. În acest conflict armat, 4.500 de români au fost reduşi la tăcere în lupte şi 20.000 au murit de tifos. Victime nevinovate, care nu trebuiau să participe la acele dispute ale orgoliilor marilor puteri. Încă din luna mai, 1877, otomanii ne acordaseră independenţa, cu o clauză precisă: România să nu accepte traversarea teritoriului de către trupele ţariste ! Acesta era numai începutul expansiunii tifosului, care va toca multe vieţi.

    În perioada, 1914-1922, în Europa de Est s-au înregistrat trei milioane de morţi contaminaţi de tifos. În paralel cu acel dezastru s-a desfăşurat Primul Război Mondial, care a făcut 17 milioane de victime în lupte, dintre care, 535.706 de tineri militari români. Din efectivele canadiene au pierit peste 66.000 de soldaţi, care se întrebau ce caută  pe un front aşa de îndepărtat ! Se distrusese principalul factor biologic, ce putea genera necesarul echilibru demografic.

    Ca şi când nu fuseseră destule decese, după această primă conflagraţie mondială a apărut în perioada, 1918-1919, gripa spaniolă, pandemie violentă, care, la scară planetară a măcinat timp de doi ani peste 75 de milioane de vieţi.  Alte surse urcă totalul la 100 de milioane de nefericiţi (Andrei Crăciun şi Vlad Stoicescu, Evenimentul Zilei, 3.06.2009).

   După o perioadă de două decenii a izbucnit Al Doilea Război Mondial, după ce crescuseră copiii necesari cărnii de tun. Totalul victimelor s-a ridicat la 73 de milioane de morţi, dintre care 24 de milioane tineri militari şi 49 de milioane de civili nevinovaţi. În Campania din Est, spre Stalingrad, au murit 624.740 de militari români, dintre care, 25.000 au pierit pentru eliberarea Basarabiei, sacrificiu suprem şi preţ de sânge neapreciat de actualii unionişti ridicoli. În Campania din Vest, spre Berlin, au murit 79.478 de militari români, dintre care, 10.708 la cucerirea Budapestei.

                                     Creşterea numărului populaţiei planetei

                 (conform calculelor lui J.N. Biraben, C-tin Vert şi Vladimir Trebici).

   Anul 1850/1,175 miliarde de locuitori; 1900/1,600; 1950/2,556; 1980/4,458; 2020/6.500. Din alte surse rezultă că în anul 2020 sunt 7,578 de miliarde de locuitori pe planetă, iar în 2030 vor fi peste 8 miliarde de supravieţuitori.

              Apariţia invincibilului Covid-19 şi prăbuşirea economiilor planetei.

     Într-un liniştit noiembrie 2019, o vagă adiere ne anunţa o previzibilă criză economică mondială. Parcă nu a fost de ajuns această lovitură, conform proverbului, Niciodată un necaz nu vine singur! Dar, iată că într-un oraş din China, a doua forţă economică a lumii a apărut un virus ucigaş, o boală infecţioasă, cu mare putere de extindere şi uriaş nivel de contaminare. În câteva săptămâni pandemia a cuprins întreaga planetă, fără ca moderna medicină să posede leacul eradicării. Medicii epidemiologi, profesori şi savanţi se perindă pe ecranul televizoarelor cu promisiuni şi iluzii, fără să poată domina imensa lovitură dată popoarelor nepregătite pentru acest dezastru.

    Auzim în mod obositor şi amăgitor, că se fac tratamente reuşite celor aflaţi la necaz, dar nu spune nimeni în ce constă acel tratament. Suntem torturaţi cu ample analize televizate, care produc panică. Sunt alerte menite să ne inoculeze scepticul sentiment că cifrele sunt false, nu sunt la dimensiunea reală. Prin scăderea moralului, gândurile noastre ne duc spre o suită de întrebări retorice, la convingerea că adevărul nu se va afla niciodată. Oare câte milioane de nevinovaţi vom muri? Oare cine a avut interesul ca planeta să devină pustie, cu ogoarele pârjolite şi fântânile otrăvite? Cine aplică teoria lui Malthus după 217 ani? Nimeni nu caută să ne ridice moralul, pentru a visa frumos, înainte de a fi transportaţi cu izoleta pe un drum fără întoarcere !

    Cândva, aşteptata Primăvară avea un farmec aparte. Fiinţa se descătuşa din stresul temperaturilor joase privind cu bucurie spre natura care prindea viaţă. Pomii înfloreau şi frunzele ne ofereau vernilul odihnitor. Străzile clocoteau de voioşie. Oferta divertismentelor era generoasă. Acum ce constatăm ? Primăvara poposeşte pe străzile pustii, Sărbătorile Pascale sunt interzise, bisericile închise, şcolile zăvorâte, stadioanele părăsite şi speranţa îngrădită !

    Apocalipsa este aproape. Firmele îşi dau duhul. Globalizarea îşi arată adevărata capacitate. Uniunea Europeană, care ne promitea laptele şi mierea va avea în bătătură 25 de milioane de şomeri, majoritatea cu importante credite bancare. Fără plata ratelor, evident, că băncile vor sucomba. Deocamdată nimeni nu ne arată concretul sau un minuscul vârf de speranţă palidă. Politicienii rostesc discursuri vagi şi ne îndeamnă la solidaritate. Cu multă seninătate suntem calmaţi că actualul virus ucigaş va acţiona numai...doi ani ! Deci, exact ca ciuma bubonică (1813-1814) şi gripa spaniolă (1918-1919). Frumoasă consolare şi asemănare ! Un groaznic reper istoric unde ne-am întors...

   Toţi încoronaţii lumii aruncă sume astronomice pentru achiziţionarea de arme sofisticate, în loc să direcţioneze banii spre cercetările urgente. Oare, când vom fi salvaţi de la decimarea provocată de necunoscutul Coronavirus şi de alte contaminări, care vor urma? Poate ne răspunde cineva! Deocamdată este numai începutul. Constatăm cu stupoare, că în secolul 21 medicina super-dotată, modernă, cu profesori de notorietate dovedeşte eficienţa medicinii din 1918. În faţa unei pandemii anunţate, este total depăşită, indiferent de perimetrul geografic!

    Moartea a milioane de oameni este statistică...(citatul de la debut).

 

                                                  Ion Tad, analist în statistici comparate, martie 2020.

         Note: 

      Prezenta analiză este departe de finalizare deci, nu figurează ca bătută în cuie. Pe parcurs, cercetarea va fi continuată şi reactualizată în funcţie de evoluţia evenimentelor şi de numărul deceselor viitoare. Reputatul profesor universitar, Corneliu Berbente (n.08.08.1938) ne avertiza cândva : Istoria, se ştie, / Se poate repeta, / Dar cei ce o vor scrie / Vor scrie altceva...Am adăuga noi : Istoria se poate rescrie, dar nu se prescrie!

Un vechi proverb oltenesc invocă o bineţe inedită : Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim !