Sigurătatea
Cât am trăit printre străini, vreo 9 ani de zile, am experimentat şi
singurătatea. Departe de familie, departe de cei dragi, departe de
limba română, la etajul 22, între patru pereţi. Singur şi bolnav,
mi-am găsit cei mai importanţi aliaţii: Dumnezeu şi cuvântul. Şi
astfel, singurătatea, care de multe ori fusese apăsătoare, grea,
maladivă, a început să-mi placă. Mi-am dat seama că singurătatea e
ocazia unică a unui om de a se descoperi cu adevărat, de a-şi
înfrunta tenebrele, de a-şi descoperi credinţa şi capacitatea
creatoare. De multe ori, când am nevoie de singurătate, mă izolez,
îmi închid ochii şi călătoresc cu gândul departe, departe...
Descopăr lumi extraordinare şi mă descopăr, prin toate locurile, pe
mine. Timpul, în această călătorie, nu există. O închidere de ochi
de câteva ore, poate părea o clipă. Uneori, în această călătorie,
folosesc şi muzica. Iar atunci când deschid ochii, pun mâna pe
creion sau pe pix şi scriu tot ce am văzut acolo, în călătoria mea.
Sunt un pescar al cuvintelor pe care le pescuiesc din singurătatea
din spatele pleoapelor. Iată, aşadar, ce minunată oportunitate poate
fi singurătatea. Nu vă temeţi de ea, ci faceţi din ea prietenul
vostru cel mai bun. Veţi descoperi apoi că telefonul acela pe care
l-aţi ţinut cu disperare în mâini, din cauza fricii de a rămâne
singuri, va deveni inutil. Îl veţi folosi rar, doar pentru a vă
împărtăşi călătoriile interioare, pentru a-i face pe oameni să
înţeleagă că nu trebuie să se teamă de singurătate. Mai jos, vă
prezint câteva aforisme despre singurătate, care vă pot ajuta să
înţelegeţi că ea poate avea şi un rol pozitiv în viaţa omului.
*
Adesea, adevărul vieţii e ascuns în lacrima omului singur.
*
Poţi fi superior în lumea în care te naşti, zeu eşti numai în lumea
pe care o creezi singur.
*
Numai cine cunoaşte singurătatea va stăpâni cuvântul.
*
Adevărata iubire începe cu lacrimi vărsate pe altarul singurătăţii.
*
Limba singurătăţii este cea mai familiară limbă pentru sine şi cea
mai străină pentru ceilalţi. Când un poet traduce perfect această
limbă, el devine unul cu ceilalţi.
*
Cel care învinge singurătatea prin iubire este cu un zâmbet mai
aproape de chipul înţelept al Mântuitorului...
*
M-am îndrăgostit de singurătate, cea mai fidelă dintre concubine.
*
Când rămâi în pană de idei, să te alimentezi cu singurătate.
*
Singurătatea se măsoară în grame de aur. Poleieşte cuvântul.
*
Singurătatea este un univers de intimă infinitate.
*
Cât de generoasă a fost singurătatea cu mine. Am mângâiat-o cu
gânduri şi mi-a oferit trupul cuvintelor.
*
Nu trebuie să-ţi impui singurătatea pentru a deveni un geniu.
Trebuie să fii apropiat oamenilor pentru că ei îţi vor oferi,
întotdeauna şi când te aştepţi mai puţin, şansa de a rămâne singur…
*
Poate că n-avem suficient timp pentru a fi înţelepţi, dar avem
suficientă singurătate pentru a ne elibera de povara gesturilor
inutile...
*
Singurătatea este arhitectul celor mai trainice vise. Când se
împlinesc aceste vise, îi poţi chema şi pe ceilalţi să le admire,
chiar dacă mulţi vor încerca să le dărâme cu pietrele propriei lor
neputinţe. Există şi vise frumoase care se împlinesc în doi, acolo
unde n-a existat niciodată minciună şi trădare.
*
Dacă faci alergie la prostie, de ce tratezi cu sudoarea celor pe
care îi dispreţuieşti? Fii bun şi tratează-te cu singurătate!
*
Singurătatea e un mic stat independent aflat la graniţa dintre
tărâmul frumoaselor iluzii şi cel al viselor deşarte.
*
Singurătatea este ziua de duminică a sufletelor care trudesc la
construirea casei lui Dumnezeu în oameni.
*
Singurătatea este singura oglindă care îţi permite să treci de
suprafaţa chipului, dar şi singura în care te poţi îneca din pricina
fricii de a te descoperi altfel precum eşti.
*
Oricât de mult ne înşelăm singurătatea cu oameni sau cu amintiri
despre oameni, tot la ea ne întoarcem. Nici măcar visele unde suntem
mereu cu cineva nu ţin o eternitate. Chiar şi viaţa este un vis din
care suntem ispitiţi să ne trezim atunci când întunericul ne întinde
fructul otrăvitor al cunoaşterii.
*
Nu mai blamaţi singurătatea! Nu ea ne mănâncă zilele, nu ea ne face
nopţile albe!
*
Cuvintele sunt ca nişte sirene ce-şi limpezesc părul în lacrimi de
singurătate, visând să fie privite atinse, iubite, înţelese.
*
Pentru ochii lui Dumnezeu, e bine să fim împreună. Pentru gândurile
sale, e bine să fim singuri.
*
Cel care a inventat cuvântul "singurătate" a fost, cu siguranţă, un
ateu.
*
Speranţă, pozitivism, determinare
Am promis că voi lua o pauză de net, dar nu mă pot abține, ținând
cont de lucrurile care deja se întâmplă. Nici nu știu ce să mai
postez, ca să nu se interpreteze greșit intențiile mele. Pot scrie
simplu, încurajându-vă să luptați, să fiți puternici și să nu vă
pierdeți speranța. Din ce am scris mai demult, pot alege câteva
aforisme, care sper să ajute cumva. Menționez că acele cuvinte le-am
scris în momente de inspirație și cred că mi-au fost dăruite pentru
a fi de folos mie și celorlalți în situațiile grele. Altfel, la ce
ar fi folositor scrisul? Scrisul nu e un act egoist, cuvintele le
primești, prin inspirație, pentru a le da mai departe. Scriitorul
este o unealtă a celui de Sus. Cuvântul poate face miracole în
situațile grele, disperate. Așadar, să vă ofer acele cuvinte e tot
ce pot face, e singurul lucru la care mă pricep. Recitindu-le, îmi
dau seama că nu au fost întâmplătoare. Multă sănătate tuturor și
aveți grijă de voi!
*
Nu e niciodată prea devreme pentru a fi prudent şi nici prea târziu
pentru a fi curajos.
*
Dacă vrei să lupţi împotriva nimicniciei, fii pozitivist. Gândurile
tale vor deveni o stea strălucitoare într-un univers lugubru.
*
Viaţa este o luptă în care timpul înmulţeşte şi adânceşte rănile,
dragostea încearcă să le vindece, iar amintirile le bandajează.
Începem să murim când nu mai avem suficientă dragoste şi amintiri
pentru rănile noastre.
*
În lupta cu timpul trebuie să trimitem pe linia I ceea ce nu poate
muri niciodată: iubirea.
*
Lacrimile cu un conţinut ridicat de speranţă pot construi turnuri
către cer.
*
Poezia este aurul negru din candela inimii care ne ţine aprinsă
flacăra speranţei.
*
Dacă ai speranţă, îţi prelungeşti viaţa cu o posibilitate.
*
De dureri nu ne plictisim niciodată. Ele ne sunt şi blestemul, ele
ne sunt şi salvarea...
*
Mă agăţ de un gând ca de un colac de salvare, atunci când creşte apa
tuturor suferinţelor şi cerul are culoarea înecului.
*
Sufletul nu se poate vindeca, aşa cum nici nu se poate îmbolnăvi.
Dar se poate salva.
*
Conversaţiile în spaţiul divinului din noi ne pot salva sufletul,
dar nu sunt un alibi pentru judecata superficială a oamenilor.
*
Puternicul simţ al intuiţiei nu este suficient pentru a ajunge
departe. Mai trebuie să-ţi pui şi întreaga fiinţă în mişcare.
*
Haosul din jur este datorat celor care nu şi-au găsit liniştea
interioară. Dacă vrei să schimbi lumea în bine, găseşte-ţi această
linişte şi ajută-i şi pe alţii să o găsească.
*
Dumnezeu
Se apropie vremuri foarte grele. În aceste vremuri, un singur lucru
ne mai poate salva. Credinţa în Dumnezeu. Garanţia supravieţuirii nu
ne-o oferă nimeni. Tot ce putem face este să luptăm, să ne ajutăm,
să ne salvăm sufletele. Fiindcă am darul scrierii, voi face ce ştiu
eu cel mai bine. Voi posta câteva dintre aforismele mele care invocă
divinitatea. Sper să ne ajute cumva. Sănătate tuturor! Dumnezeu să
fie cu noi!
*
Oamenii aleşi de Dumnezeu nu se opresc niciodată. Şi, la un moment
dat, atât de mare este suferinţa lor, încât totul pare să se
sfârşească. Dar ce îi împinge, totuşi, dincolo de limitele lor? Este
credinţa că există CEVA, CINEVA, dincolo de suferinţă şi temeri...
*
Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin.
Pentru că acolo unde nu iubeşte omul iubeşte Dumnezeu şi, dacă nu
renunţi niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi
va da într-un final ceea ce meriţi.
*
Tot ce-i adânc până-n suflet este resimţit şi de Dumnezeu: durerea,
dragostea, chiar şi abisul din noi.
*
Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt
râdea. Plângea ştiind cât vom suferi, râdea ştiind că îi vom ţine
totuşi de urât.
*
Gândul lui Dumnezeu se întâlneşte cu gândul omului într-o lacrimă.
*
Dumnezeu e perla după care te scufunzi în propria lacrimă. Uneori e
cuvânt, alteori e tăcere.
*
Între om şi Dumnezeu e distanţă de-o lacrimă. Pe malul lacrimii, o
barcă fără rame aşteaptă adierea sufletului.
*
Pentru ochii lui Dumnezeu, e bine să fim împreună. Pentru gândurile
sale, e bine să fim singuri.
*
Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am
spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune speranţă. Dacă l-am
şti dinainte, i-am spune destin. Dacă l-am uita, i-am spune moarte.
Dacă ar fi revelaţie, i-am spune Dumnezeu.
*
Când eşti înconjurat de străini, Dumnezeu este mai aproape de tine.
*
Dumnezeu nu-şi trage niciodată sufletul, îl oferă necontenit.
*
De dragul liberului arbitru, Dumnezeu ne-a tăiat sforile. Acum doar
speră să ne facem leagăn din ele.
*
Orice durere e dovada că Dumnezeu ne strânge tare atunci când
alunecăm în prăpastie.
*
Câinele, chiar dacă este lovit, îşi iubeşte stăpânul. Omul, chiar
dacă este iubit, îl ignoră pe Dumnezeu.
*
Dacă mi se poticneşte gândul în drum spre Dumnezeu, cer ajutorul
muzicii.
*
Când loveşti cu pumnii în aer, doar îngerii şi Dumnezeu suspină.
*
Ştiţi de ce plouă atât de mult? Pentru că nimeni nu-i oferă lui
Dumnezeu o batistă...
*
Numai sufletul copiilor are imunitate dumnezeiască.
*