« Revista ASLRQ
 
Constantin Sârghiuță - Cartea mea pe buzele ceștii (volum în lucru)


Pasărea-cuvânt pe buzele ceștii

pasărea cuvântului arde
peste țipătul din mine

așteaptă de-un veac
s-o zidesc într-o carte

ochii îmi înfloresc pe coala de scris
când cuvântul surâde
izvor de apă vie

spre mirarea târgului
cotropit de molii,
clopotul își strigă
iarba de-acasă

semințele, încă mă dor!


• • •

parcă sunt condamnatul de pe strada
cu geamurile fumurii

șarpele zilei
trage păsări pe roată
alergând
prin pleoapa pustie
a continentului meu

abia mai ajunge
prin arborii de sticlă
raza de cântec
din pletele tale

până la mine


• • •

în fiecare dimineață
vin din războiul cu cele o mie de cărți
rătăcite prin mine

parcă și sângele mi s-a preschimbat
în cartea
care respiră cu cerul
pe buze

un prieten mi-a zis
că-s o pasăre buimacă

și iată-mă-s
preschimbat
în cuvânt


„Live”-seara

S-au rătăcit în hamuri pagodele de crini
Corăbiile lumii spre seară cum ne pleacă
Marmura nopții îngropată în cai
mitraliază brazii, pupila lor săracă

Orașul închis într-un semn de-ntrebare
își caută-n plete un minut de visare


• • •

vine o vreme când privirile
am să le iau cu mine

tu, o să-ți cauți rochia aceea albastră
și vei limpezi strada
măcar câteva ore

eu, mă voi pierde în dorul amiezii

 

Sursa: Constantin Sârghiuță, 2021