« Revista ASLRQ
 
Florentin Smarandache - Pazvante Chioru și Gheorghe Dracu (versuri paradoxiste)


Pazvante Chioru

Omul se găsește la strâmtoare:
între Marea Neagră și Marea Mediterană –
vinde la negru un pardesiu alb.
– Bă, boule, nu fi măgar!, i-am zis.

Trăiește mort de slab.
Are o boală sănătoasă.
De când și-a pierdut un ochi: a rămas numai
cu vederi de dreapta,
dar merge înainte cu spatele.
Picioarele îi dau bătaie de cap.

– Unde te duci mă?, l-am întrebat.
– Mă duc, mă duc – mi-a spus –
mai am de spart lemne, de mestecat mămăliga
și de bătut nevasta.


Educația fizică a nervilor

Marcel s-a tuns. S-a făcut Gigel/Marcel.
Deși major, ca poet este minor –
compune poeme mici – nu în „metru”,
ci în centimetru antic,
sau kilometru pătrat
Spiritul i se stinge ca o țigară...
Azi i-a cerut un foc/ lui Prometeu.
Examenul de LIMBĂ l-a luat căzând
pe subiect.

În general, studiază în particular:
învață după multe cărți și nu știe după nici una!


Gheorghe Dracu?

Toți au venit cu soția, doar el fiind
un om fără pereche.
Unii sunt înalți, ca niște zgârie-nori, alții –
ca niște zgârie-brânză.
Nea Vasile Gheorghe este dintr-o bucată,
și fratele dintr-o altă bucată.
Mereu are și el două vorbe de spus:
Nu știu!,
deși este deștept când face pe prostul.

Dar, ce tot crede Gheorghe că e Gheorghe
Dracul?


La serviciu – femei fără serviciu

Ele stau ce stau, apoi mai iau
câte o pauză.
Ele stau ce stau, apoi mai iau
câte o pauză.

– Prea Înălțate Doamne
Pe vârful tocurilor d-voastră
– intervine directorul –,
aruncați-vă la coș
ochii/ și observați dezordinea.

(De emoție, unele căzură pe podea,
altele căzură pe gânduri)

– Să se aleagă praful și pulberea
de pe mobiliere!, șuieră directorul.
(Știa el că nu termină cu una cu două,
și cu trei sau patru cucoane.
Dar ele stăteau ce stăteau,
și iar mai luau câte o pauză.)

Sursa: Florentin Smarandache, 2021