« Revista ASLRQ
 
Vasile Fluturel - Între azi şi mâine

LA POARTA NOULUI MILENIU

Arborând
cu o fadă sinceritate
crezul în heavy metal,
facebook şi whatsapp,
în viaţa trăită play-back
şi în ... şi în...,
veacul s-a descălţat
destul de timid,
lăsându-şi sandalele
la uşa noului mileniu,
în sunete bizare
de concert audio-video
şi al paradei groteşti
cu zale de aur
vinovate
de sărăcirea
celor deja prea săraci
şi de îmbogăţirea
celor destul de bogaţi...
Prin arterele otrăvite
ale societăţii de consum
gonflată până la nepăsare
rătăceşte destinul omenirii,
tatonând terenul,
inconştient,
în încercarea de a depista
(chiar şi numai de dragul statisticii)
câţiva neuroni responsabili
de paralizarea gândului bun
undeva
pe rampa de lansare
a speranţei…


VITRINA CU AMINTIRI

... şi sufletele noastre,
microscopiate grijuliu
de îngerul de serviciu,
nu mai corespundeau
întru totul
tiparelor originare...

Venise vremea
ieşirii din noi
pe poarta primului sărut
şi a dilatării dorinţelor
la o scară aproape cosmică...

De fapt,
nu mai eram decât
nişte banali drumeţi
prin Univers,
poposind din când în când
în seva grea de statornicie
a stejarilor seculari
ajunşi,
fără voia lor,
nişte maratonişti închipuiţi
îndepărtându-se
cu fiece secundă
de propriile regrete,
la gândul plin de invidie
că doar poeţii
pot ţine în loc timpul…


ÎN SENS GIRATORIU

Curios, veţi spune,
dar am reuşit
marea contraperformanţă
de a ne plasa vieţile
într-un sens giratoriu,
acolo unde
frânturi de destine
fac autostopul
în speranţa regăsirii
drumului spre normalitate...
Intrăm benevol
şi ne conformăm sensului
uitând de noi.
Totul devine rutină,
ecranul ne umple
cu generozitate
pupilele
cu ce vrea el,
în cămările sufletului
cresc
munţi de indiferenţă,
în timp ce Planeta
e internată deja
la Terapie Intensivă...
Iar noi...
noi ne rotim mulţumiţi
în sensul giratoriu,
spre deplina satisfacţie
a operatorilor de serviciu
de la pupitrul de comandă …


ÎNTRE AZI ŞI MÂINE...

Între azi şi mâine
încap
(un fel de a spune)
atâtea elemente
din infrastructura destinului,
încât
visătorului îi vine uşor
să-şi pavoazeze
curcubeul intenţiilor,
punând la uscat
pe raze de lună
proiectele sale
mustind de lumină
într-un necesar spaţiu
în care cresc
florile gândului
logodite prematur
cu axiome ascunse dibaci
în zbor de fluturi
şi tril de privighetori virtuale...

Numai aşa reuşesc
să valseze peste orizonturi
sirenele,
prefăcute în pescăruşi,
din dorinţa sinceră de înălţare…


ASUL DIN MÂNECĂ

Şi ce mai disertaţii făceam
pe baza echilibrului precar
dintre zi şi noapte,
întuneric şi lumină,
a fi şi a nu fi,
până acceptai să înnoptezi
sub umbrela gândului,
iar eu teleportam poeme
scrise pe aripi de pescăruşi
sub privirea cuminte
a zeului Neptun....

Simţeam atunci
că meridianul zero
al sentimentelor
trece prin inima mea,
şi un zâmbet
devenea pe dată
asul din mânecă…


* * *

Copilăria -
aripă de pasăre rănită
la o margine
de mirişte
transcedentală...

* * *

Sursa: Vasile Fluturel, 15 dec. 2021