Biografie


Doina Guriţă s-a născut în 21 august 1964 în satul Gura-Bohotin, județul Iași, fiind al optulea copil al familiei Moşneguţu Aurel și Zoița.
Este Doctor în științe economice, specializarea marketing, cu teza: „Turismul religios în zona de Nord-Est a României”-Le tourisme religieux dans la zone Nord-Est de la Roumanie . la universitatea ”Al. I. CUZA” Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor (FEAA), Iași, Stagiu de cercetare (DOCTORAT) , Lyon- Franţa.
Diplomă de Master în economie, specializarea Managementul Comerţului, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor (F.E.A.A), şef de promoţie.
Economist licenţiat în specialitatea Management, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor (F.E.A.A), Universitatea de Stat din Craiova, şef de promoţie.
Curs Postuniversitar de Profesionalizare Didactică în cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi.
Diplomă de absolvire a Cursului „Financial Markets în the World Economy”(Robert M. SOLOW), I.S.E.O Instituto Di Studi Economici E Per l’Ocupazione, Brescia, Italy .
Diplomă de Formator etc.
A efectuat stagii de perfecţionare în Franța, Italia şi Elveția.
A publicat mai multe cărți și un număr impresionant de articole de specialitate în reviste (acreditate CNCS/ CNCSIS, ISI).
În prezent, este lector universitar doctor la Universitatea „Petre Andrei” din Iași și profesor dr. asociat la universitatea ”Al. I. CUZA” Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor (FEAA), Iași.
A debutat în cadrul Cenaclului literar iniţiat şi coordonat de poetul Cezar Ivănescu.
A lansat un volum de poezii în cadrul acțiunii „Toamnă româno-italiană”, Roma, 4 octombrie 2018.

Cărți:
Teza de doctorat cu tema: „TURISMUL RELIGIOS ÎN ZONA DE NORD-EST A ROMÂNIEI”, Le tourisme religieux dans la zone Nord-Est de la Roumanie, universitatea „Jean Moulin”, Lyon III, Franța, Centrul de cercetare”Magellan”, coordonator: prof. univ. Dr. Yves NEGRO, 2010), 12 cărţi de specialitate în domeniu (ultimile doua in decembrie 2019 ) colectiv internaţional), ultima în 2020.

Volume publicate:
- Gânduri din abis– prefaţat de criticul literar Livia Ciupercă, Mihai Batog-Bujeniţă, Mihai Pastraguş (Editura StudIS, Iaşi, 2018),
- Lacrimi de sticlă (Editura „Timpul”, Iaşi, 2019) ) - prefaţat de criticul literar Ioan Holban şi Horia Zilieru,
- Poem Alb (Editura ”24:Ore”, Iaşi, 2019) - prefaţat de criticul literar Ioan Holban
- Farmecul iubirii, (Editura, ”Amanda Edit Verlag, 2020”, volum bilingv româno-albanez, prefaţat de poetul, Baki Ymeri.
- Închisă în cuvinte, (Editura ”24:Ore”, Iaşi, 2020) - prefaţat de Poetul şi Publicistul Adi Cristi.
- Larmes de verre, (Editura StudIS, Iaşi, 2021), Iaşi, prefaţat de criticul literar Ioan Holban şi poetul Amirul Arham ( în lb. franceză)

Premii sau distincţii pentru activitate literară:
-Premiul pentru ”Cartea Zilelor Recoltei Editoriale”, pentru volumul ”Poem Alb”, Editura 24ORE, 10-12 Septembrie, 2020, ediţia a VIII-a 2020, premiu acordat de Primăria Municipiului Iaşi şi Casa de Cultură ”Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi.
Premiul special al juriului în cadrul ”Concursul- Campionatul Internaţional de poezie- European poezie championship”, 2020, cu poezia « Dorul »
- Premiul 1 la Festivalul Concurs internaţional de creaţie Literară « Grigore Vieru -Sunt iarbă, Mai simplu nu pot fi ! », Academia Internaţională de Literatură si Artă –Societatea Culturală Apollon-România »
- Premiul 2 la Festivalul Concurs internaţional de creaţie Literară «Metafore Ana Podaru » , Cervantes, secţíunea- poezie modernă, 5 aprilie 2020
- Premiul concursul Universul Poeziei, ediția a III-a editurii Ştef, Iaşi, IUNIE, 2020
- Premiul săptămânii a revistei literare “Mugur şi Floare”, poezia câștigătoare a ediției a-II-a (10.04.2020 – 16.04.2020) cu poezia"Colțul de cub".

Diplome:
- Diplomă de onoare cu prilejul a 170 ani de la naşterea Marelui poet Mihai Eminescu ; 20 ani de la fondarea Centrului Academic Internaţional Eminescu ; ”Podul de înfrăţire spirituală”,Centru Academic Internaţional Eminescu, CHIŞINĂU, 2020;
-Diplomă de Excelență din partea ”Uniunii culturale Albaneze” din România, pentru merite deosebite literare, 2 aprilie, 2020, Bucureşti.
- Certificate World Literature Academy-World Poets Association pentru promovarea culturii în lume “To promote Literature in the World”, GRAI NROMÎNESC, 1 Martie, 2020.
- Diplomă de merit pentru Poezia câștigătoare a ediției a-II-a (10.04.2020 – 16.04.2020) e"Colțul de cub" al revistei ”Mugur şi Floare”.
- Diplomă în semn de prețuire pentru promovarea culturii USR-Iași:”Simpozinul național”IOAN PETRU CULIANU”, Ediția XVII-a28 martie, 2019, Omagiu adus poetului MIHAI URSACHI(1941-2004)
- Diplomă de onoare-Secțiunea ARTĂ ȘI CULTURĂ, Gala PREMIILOR ” BLESSING HEARTS”, în semn de recunoștință pentru implicarea și contribuția adusă comunității locale prin activitatea desfășurată, Iaşi, 20 aprilie, 2019
- Diplomă de Excelență, în semn de prețuire pentru participarea și implicarea în activitățile desfășurate pe parcusul anului 2019, diplomă acordată în cadrul Galei Laureaţílor la Cercul Militar, Iaşi, decembrie, 2019
- Diplomă de Excelență la Ediţia aIII-a a manifestării culturale „ Sfântul Grai Românesc”,dedicată aniversării Zilei Limbii Române şi Centenarul Marii Uniri, organizată de către Asociaţia ”Clubul EXPRESIA IDEII”, Oneşti, România şi partenerii săi în data de 1 septembrie, 2018 la Clubul Old FRIENDS din Oneşti, judeţul Bacău.
- Diplomă de Excelență din partea ASOCIAȚIA UNIVERSUL PRIETENIEI, în semn de prețuire pentru participarea și implicarea în activitățile desfășurate în cadrul proiectului ”Toamnă româno-italiană”-Ediția a III-a, 2018.
- Diplomă în semn de prețuire pentru promovarea culturii USR-Iași:”Simpozinul național”IOAN PETRU CULIANU”, Ediția XVI-a 14 noiembrie, 2018 -Centenar 1918-2018.
- Diplomă de participare la Festivalul Internațional al Cărții ”Axis Libri”, ediţia a XI-A,7 IUNIE, 2019, Galați, pentru lansarea cărții ”Lacrimi de sticlă”
- Diplomă de onoare pentru contribuția substanțială în promovarea limbii române, din partea Revistei Internaționale ROMÂNO –CANADO-AMERICANĂ ”STARPRESS”,Olănești-31august 2019.
- Diplomă de onoare pentru recenzii la 6 volume de poezii din 17 februarie 2019, de la Casa Armatei,, contribuind prin aceasta la promovarea culturii ieșene( Uniunea creatorilor de artă).
- Diplomă de Excelență pentru promovarea activității culturii Namului Românesc și pentru activități literare deosebite, din partea Cenaclului literar” IA ȘI SCRIE”, Iași România.
- Diplomă Jubiliară, pentru participarea activă la manifestările cultural-artistice „Continuitate” dedicate Centenarului Unirii 1918-2018, organizate în cadrul Cenaclului de pictură şi literatură „Octav Băncilă” al Cercului Militar Iaşi, contribuind la promovarea culturii româneşti, Iaşi, 9 decembrie, 2018.
- Diplomă de onoare pentru implicarea şi susţinerea activităţii: « Întâlnirea literară cu prezentarea cărţilor autumnale » , decernată de Cercul Militar, Iaşi şi Asociaţía «Păstorel »(ALPI), 7 decembrie, 2017.
- Diplomă de Excelență din partea Societatea Culturală Apollon-România, cultură-artă-civilizaţie, preşedinte, Ambasador George Călin, Urziceni- Lecţia de Poezie, 8 februarie, 2018

A publicat versuri în reviste literare: Convorbiri literare, Poezia, e-Creator, Expresia ideii, Melidonium, Boema, Moldova literară,,iunie, 2018, nr.2(35), pag 21-23, Surâsul Bucovinei, Alternanțe, revista literară, Moldova literară,,iunie, 2018, nr.1(38), pag 18-19, Citadela, Appolon, Cenaclul ”Schenk”(online), Jurnalul sportiv-”SPORT FAN CLUB”, Revista literară, Destine literare, Revista literară, Expres cultural, Pumb, Claviaturi-Brasov, Revista „:Albanezul” revista Mugur şi floare, Revista internaţonală literară: International Writers' Journal No. 2/2020 (aprilie-iunie) , Row of Masks, editura Editgraph, Buzău, 2020, un experiment on.line, concretiyat intr-un volum sub conducerea lui Adrian Mondea. Parnas XXI, 2020, etc.

Aprecieri critice:
Ioan Holban, Adi Cristi, Constantin Dram, Horia Zilieru, Marius Chelaru, Andrei Petruș, Livia Ciupercă, Emilian Marcu, Baki YMERI, Constantin Mănuţă, Mihai Batog Bujeniță,Corina Matei Gherman, Mihai Păstrăguș, Petronela Angheluță, Vitalie Răileanu, Livia Gonţu Grosu, Maria Trandafir, Vasile Larco, Cassian Maria Spiridon, Florentin Palaghia, Dan Teodorescu, Adrian Mondea, Mugurel Sasu, Ion Roşianu, George Călin, Viorica Şerban, Robert Solow,M. Sharp, Munir Meyzet,Nurul Horque, Thomas Csinta, Amirul Arham, prof. univ.dr. Al. Husar; prof. univ, dr. Petru Ioan, precum și academicienii: Constantin Ciopraga, Valeriu Cotea, Constantin Toma etc.
Referințe critice au fost formulate şi în volumul „Școala literară de la Huși” (album prosopografic coordonat de Petru Ioan, editura Stefan Lupașcu ”, pag, 154-155, 2019, vol. 1 și 2) , Jurnalul sportiv” SportFun-Club” și în revista culturală „Alternanțe”, Rossalmweg, Germania, Baki YMERI, în Revista ALBANEZUL, aprilie, 2020, Editura, Amanda Edit Verlag.etc.

Afilieri:
Este membru în Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iaşi.
Este ambasador Cultural al orașului Lyon – Franța.
Este membru în Asociația „Kiac”, Universitatea Konstanz – Germania, „Alumni Club”.
Este membru în Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România (A.J.S.T.R.).
Este membru în Uniunea Creatorilor de Artă, Iași.
Este membru în Asociația Literară „Păstorel”, Iași (ALPI).
Este membru în Asociația Literară „Universul Prieteniei”, Iași
A fost nominalizată la gala „Artă și cultură”, Blessing Hearts, 2018.
Este membru în Cenaclul literar Schenk* online
Este membru corespondenţă internă la Jurnalul Bucureştiului, 2020, Revista Cervantes, etc.

Coordonate :
e-maill : doinagurita@yahoo.com
telefon mobil: +40745485568
+40787603601
 

Fotografii reprezentative:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Doina Guriţă - Poezii

 
LUI NICHITA …

L-am văzut pe Nichita aievea, în vis
Un înger blond cu ochi cum e cerul
Arunca zăpadă în focul încins
Să iasă din aburi, în clocote, dorul.

Zăpada fierbea în fum de tămâie
Puternic zidea un cub ferecat
Un colţ se zbătea să mai rămâie
Dar Nichita îl voia spulberat...

L-am pierdut la o strajă din noapte
Printre lacrimi de patimi şi zbor
Dar l-am regăsit şoptind, printr-o carte:
„Ca să fiu viu, a trebuit să mor”.

Am aşezat visul pe noptieră
Sub lumina lunii, pătrunzând printr-un tub
Lângă cartea cu poeme, stingheră
Nichita îmi puse colţul de cub...


LACRIMI DE STICLĂ

Pe trepte
Visează amurgul
În lacrimi
De sticlă.
Gând
Izvorât curând
Din ultima noapte
A vieţii tăcerii.
Pe şoapte
Amare
Se suie groparii
Scuturând lumina.
Iar eu
În smirna genunii
Îmi arunc inima
În sus
Şi se sparge
De fierul
Groparilor.
Sângele meu
În lacrimi de sticlă
Adoarme-n cununa
Căii Lactee.


Cu lacrimi se țes

Cu lacrimi se ţes, zi de zi, destrămările
Oamenii nu-şi mai sunt, unul altuia, cărările
Speranţa îi iartă pe cei prea devreme uitaţi.

Rugi se înalţă, tardiv, către ceruri
Printre mii de cuvinte, o mulţime de „EU-ri”...
Îngeri întreabă: unde sunt „noi”? Dar „ei”? Doar voi?

Ne-am izolat mai devreme în caste
Prin ferestre oarbe mai priveam spre năpaste
Cu iubire bolnavă ne-am iuţit să iubim.

Dar lumina coboară dea-ntregul pe lume
Peste dor, peste vis, peste gânduri postume
Speranţa ne iartă, de-om iubi fără timp...


Călca-vom păcate

Se-ntinde pe ape
Văzduh de poveste
Păduri de luceferi
Se scutur' pe creste

În Calea Lactee
Mă nasc eu în tine
În mii de-anotimpuri
Cu vin și cu pâine

Stropi-se-vor zorii
Cu lapte de zeie
Să-nmugure teiul
Și-a raiului cheie

Pe cărarea azură
Cu trepte de sânge
Călca-vom păcate
Cu suflet ce-o plânge..


Semănătorului de stele

Pe margini de nuferi,
Din lacuri albastre,
Se plimbă luceferi.

În codrul de-aramă,
Spre noaptea-lumină,
Suspină o mamă.

Îşi leagănă visul
Pe braţe de doruri
Rugând necuprinsul:

„Cum oare cuprinde
Văzduhul, când trece,
O stea ce se-ascunde?”

„Priveşte în sus
Acel care crede:
E-o stea ce-a apus?
Va trece prin ceruri,
O mie de ani,
De lumină şi vremuri”.
......................
Mama se-nchină
Şi-ascunde în suflet
Un bob de lumină.


LUMINA DE DAMASC

Străbat cărări presărate cu spini
Mă întorc din ţara cu lapte şi miere
Revin, cu lacrimi, printre străini
Să-mi curăț abisul de fiere.

Sângele, şiroaie, pe cărările tălpii
Pământul îl soarbe cu sete bolnavă
Spinii aruncaţi în drum par nişte săbii
Şi de sunt pe uscat... sunt epavă

Deodată lumina de Damasc luceşte nisipul
Zefirul îmi pune aloe, smirnă şi vin peste
răni.
Ţepuşa e scoasă şi-mi desferecă timpul
Şi încep a vedea ale cerului vămi.

Genunchii pătrund adânc în lespedea arsă
Făcând cu osul rotund noi morminte.
Şi strig către cer: „vreau la masă;
La cină de taină cu Tine, Părinteˮ.


Tu trebuie să crezi

Eminescu e comoara inimii copilei ce am fost
Când mă lua de mână şi mă urca spre stele
Prin versuri adâncite-n infinit şi-n veşnic post
Spre a vedea că totu-i deplin şi dincolo de ele.

Mă răzimam cu creştetul pe glossa-i unică şi gravă
Şi-l ascultam de dincolo de ger şi gheaţă
Că trebuie să ne grăbim, fără zăbavă
Să ne iubim, să ne dăm, unii altora, viaţă.

Eminescu a fost şi rămâne al neamului meu
Al nostru, al vostru... al lumii întregi
Ca un profet care l-a cunoscut pe Dumnezeu
Strigând către lume: tu trebuie să crezi.


CE-MI PASĂ MIE?

Ce-mi pasă mie, pe aripe zburând,
Când totu-i poezie, viaţă şi pământ?
Să caut pete-n aştri şi câmpuri de mătase,
Acolo unde-s albe doar ale mele oase?

Nu-mi şade visul în stropi de amăgire
Şi nici speranţa-n norii dintru a ta privire.
Mă mulţumeşte palma ce-o am amestecată
Cu vinul din cea cupă de vis, neterminată.

Mai am o floare-n piept şi un strop de dor purtat,
Un bob de sânge-n gându-mi, de nimeni sărutat.
Dar vreau să zbori cu mine, în azuriu abis,
Să mă înalţ spre câmpuri de verde paradis.


NOAPTE DE IARNĂ

Broboane de apă, prin geruri trecute,
Coboară din ceruri, pe sfori nevăzute.
Se-aştern, stea cu stea, pe doruri tăcute.
Totul e vis, neuitările-s mute.

Se leagănă vifori pe braţ de troiene,
Şi stele coboară în pustiu de poiene.
Tu mă veghezi în apus de poeme.
Gândul mi-e mut, visul meu geme.

Lepădându-mi durerea prin naive unghere,
Culeg amintiri din străfunduri stinghere.
În noaptea de iarnă şi de priveghere,
Ruga e urlet, crucea îmi este tăcere.


NĂDEJDEA

Stearpă e noaptea de-acum
Făclia se-ascunde în oale de tină
Nu mai coboară pe scară lumină,
Virtutea e arsă pe-altare de fum.

Ascult din istorii profeţii vestind
Un vis viitor al unui trecut amânat.
Dorul amintirii se lasă din vreme curat,
Iar cioclii îngroapă prezentul zâmbind.

Eu nu mai sper decât în nădejdea vieţii
Albastră ieşind dintre stele sclipinde
Aşezată pe picuri de candeli plăpânde
Trecând pe ascuns prin vama tristeţii.


DORUL

M-am adormit, cândva, târziu
În visul nopţii, de nebună,
Şi mi-am suit un gând pustiu
În groapa goală de pe lună.

Cobor şi eu cu el, cu gândul,
Pe scările de îngeri puse;
Durere seamănă pământul,
Sânge din inimă căzuse.

Pic după pic încleie tina,
Din praful lunii izvorâtă...
Mă vindecă de dor lumina
În pieptul lumii zăvorâtă.


VORBIM DESPRE VIITOR

Vorbim despre viitor
iar viitorul nu există.

Un tren care se apropie
Pe traiectoria sa
nimeni nu îşi aşteaptă călătorul.

Încărcate cu nostalgie,
Durerile sunt amare;
căldura mă sufocă
el îşi scutură gura
Nimeni nu sărută

Negrul este diluat
în nimic.

Totul este posibil acum
când viitorul nu există.


VISUL MEU...

Ostenit de-atâta vis
Strâns
De-al morţii
Paradis
Mor în dorul
Necuprins.
Veşnice cărări deschid
Apele în cor
Urcând
Taină logodită-n zare
Blândă cercetare
Către veşnicul izvor,
Pe lumină
Stai zăvor
Dar prin uşa milei Sale
Visul meu e un pridvor.


LUMINA

Mama
Mă umple de vise
Neîmplinite :
Dorul.
Mă ceartă lumina
Din ochii copilei ce-am fost
Şi pulberi aruncă
Albastrul
Din cerul ce-l priveam
În dimineţi apuse.
Izvor am fost
Dar m-am băut
Cu setea de cenuşă
Iar picătura ce-a rămas
Va coborî
Pe firul florii de argint
Sădită tot de mine
În inima tainei.
Lumina ei
Cu glasul lunii
Îngemănate
În iarna din urmă

Vor lumina cărări de plumb
Lăsând lumii
Un bob de rouă
Lacrimă de dor
O rece amintire.


AMURGUL

Iese toamna din norii
Veniţi de aievea
Din alte părţi îngălbenite deja
Şi uitate de timp.

Se scutură mantaua de viţă şi poame,
Căzând se strivesc strugurii aurii
Ce-mbată pământul de dulce.

Soarele întinde pe raze tăciunii
Aşezându-i pe frunze.
Acestea se-aprind de moartea dăruită de el
Şi trec în altă viaţă.

Topite pătrund în pământul cel reavăn
Lăsându-şi tinereţea şi visul stingher
Să-nvie în gândul de iarnă ce coace
Victimele toamnei, la reîntoarceri.

Se sting şi cărbunii...
Soarele se duce mai departe
Însă lumina mai moale a toamnei
Mă doare mai puţin.

Toate trec prin ciurul lui noiembrie
De dinaintea iernii celei lungi.

O voi trăi
În visul toamnei
De dinaintea marii treceri,
Când ruginiu va fi
Amurgul.


MĂ DOARE ALBASTRUL

Mă doare-albastrul de sub albul verii
Tomnatic galbenul uşor mă rugineşte,
Argint pogoară bruma, bătrâneşte,
Zăpada toarnă fulgeru-nvierii.

M-ascund de mine după aurul iubirii,
La tinereţe visul verde mi se poartă.
Încremenit şi vânăt ca de moartă
Se face doru-n clipa despărţirii.

Tot se urcă visul peste porţi înalte
Răstălmăcind povestea visului tehuie
La nesfârşit de nopţi de galaxii se suie
Bătând la ultima şi de cleştar cetate.

E vară de lumină veşnic jucăuşă
Cu fluturi cu ochi mulţi şi aripi dese
O Maică scutece de lacrimi ţese
Pentru copilul ce-a bătut la uşă.

Când m-am trezit, un roşu mă cuprinse
Zvâcnind în piept cu dangăt de-amintire
Din clopotul de cer căzu o răsplătire:
Măicuţa mea cu scutec mă-nvelise.






 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

 


NINGE PESTE NOI CU NARD

Privesc lumina ochilor tăi,
prin umbra vâlcelei de gene;
Adâncuri de aştri se sparg în mii de podoabe, aievea,
Pe care le prind în rubinul picăturii de sânge.

Ninge.

Pe amintiri înfloresc irişi.
De când au plecat miile de ani de dinainte de vis,
Veşnice îmi par clipele ce freamătă în necuprins;
Pe acestea le cuprind în bobul de suspin din abis.

Ninge.

Un gând se naşte în petale.
Aud zăpezile cântând singurătatea unui joc de jale,
Din cer se desprind norii îngheţaţi de uitare:
Îngerii au dus stelele mai departe de a Laptelui Cale.

Ninge.

Am înţeles de ce te-am cunoscut în planul Celui preaînalt
Şi de ce îngerii nu au lăsat să-ngheţe norii
de pe cerul nostru,
Că visul nostru nu e vis, ci un cântec de psalt.

Ninge
Dar, cu picături de nard.


ZORII

Zorii, încet, mă suflă fără consolare,
absenţa ta, ca un joc, ca un coşmar,
Patul mă trage înapoi, ca o patimă
Lumina se estompează,
apusul cade peste mine.

Inima, fruntea mi-e consolată
Ea bate din nou fără frică de viteza
respiraţiei mele.
Trebuie să te iubesc precum viaţa.

mâna ta, în umbră, părul mi-a mângâiat,
te uiţi la braţele mele.
liber,
sufletu-mi zburdă
ca un cal fără căpăstru


VECERNIA MARE

Seara pe deal
Toaca răsună mai tare
trag clopotele
Anunţă
Vecernia mare
Lângă Iisus, cadela arde-n tăcere
Trec spre apus, raze de soare stinghere
Liniştea se ascunde-n tainice unghere
Se adună încet
Călugări în ruga fierbinte
Se aude, blând, preotul
din strana cea veche
Cerul e pe pământ
Totul e fără pereche
doar un ecou de pasăre se aude în zare
liniştită strana răsună mai tare
S-a înnoptat
Cărările urcă înspre chilie
Cu lumânări aprinse, Hristos învie
Toate se duc
doar viaţa în EL rămâne
Ţie îţi mulţumim şi te iubim, Stăpâne!


INFERNUL ÎNCEPE CU SPERANŢĂ

Fugiţi,
Frica distruge totul,
teama de a nu fi nimic,
pentru visul vieţii tale
nu te uita la faţa ta cu blândeţe

Nimic, nu am nimic.
O inimă în umbră,
Mă răscoleşte,
Ca într-o poveste fără sens.

Zbor după zbor
eşec după eşec.
Ochii mei sunt incertitudine
În penumbra vieţii

Nu am o inimă
Ci un muşchi care bate
dezbrăcat de suflet.
Te revendic,
că în visul trecutului,
fără nici o intenţie,
ai digerat-o în unul din jocurile tale.


Mă bucur

Mă bucur de versuri,
Mă bucur de cânt,
Mă bucur de oameni
Cât sunt pe pământ.

Mă plâng de iubiri
Mă plâng de tăceri
Mă plâng de trăiri
Care fug spre plăceri.

Mă dor de rugină
Mă dor și de ploi
Mă dor de lumină
Și de ochii cei goi.

Mă rog pentru ei
Mă rog pentru voi
Mă rog pentru cei
Mai săraci decât noi.


ENIGMA

Într-un popas, la capăt de timp,
I-am întins un inel enigmei
Cea cu suflet mare
Şi-nfăşurată-n visul Diotimei.
M-a întrebat, socratic, ce este iubirea;
Şi de ce-i străvezesc acoperişul tainei
Cu simbolul începutului primei nopţi?
Nu am ştiut ce să-i răspund.
Timidă, m-am retras în gândul tău;
Sfielnic am pus un diamant de versuri pe inel
Să-l hărăzesc imensei taine ce mă leagă
De abis, de strămoşi, de cer şi de moarte.
Am evadat şi-am zăbovit la celălalt capăt de timp
Şi, la acea Mare Înfăţişare,
I-am întins versul agăţat de simbol.
A vorbit tăcerea de mii de ori.
M-am stins şi aprins într-un zbor de cocori
Mamă şi tată.
M-au suit pe o arcă ce rupea sute de valuri,
Ce tăia din văzduh,
Pătrundea prin lumină,
Aşteptând porumbelul cu visul cel verde.
M-am durut şi m-am uns,
Cu inelul de sus.

Enigma luase versul cu sine
Inelul tăiase o parte din mine,
Numai ramul din pomul făcător de măsline
Se-aşeză, jumătate, pe gândul din tine.
Enigma îmi răspunse:
Nu mai caut iubire.


ZÂMBEŞTE

Cu un surâs discret
zâmbeşte zilei de mâine
Nu lăsa tristeţea să îţi învăluiască
Simţurile.
Penelopa ţesea vise în aşteptări
cu lacrimi de piatră
în nopţi de plumb.

Soarele nu apune încă...
zâmbeşte!


ŞI TOTUŞI...

Amintiri mucegăite de timp
Stau la rând într-un cotlon al sufletului.
Sunt condamnată
fără să ştiu şi răstignită
de cei pe care îi iubesc...
Şi totuşi
inima mea ninge în asfinţit
cu flori de cais.


ÎN VIS

M-am răsucit în vis
şi-am sărutat mâna ţăranului
brăzdată.
Apoi am îngenunghiat
să îmbrăţisez pământul,
mirosind a Mioriţă...
roiuri de fluturi în sute de culori mi-au
descifrat iluzia
legănându-o cu mirosul florilor de liliac
ce reverie!…
să credem în vise, vrei?
 

ABANDON

Am hotărât
îmi exilez liniştea
în sicriul tăicerii absolute
sau în pictura ploii
pentru a debarasa fulgerul
de rugina luminii
abandonez albastrul rece
persistent şi obsedant
Totul îmi pare neverosimil.


POARTĂ FERICIREA ÎN GÂND

Seara se lasă fără sfială peste sat
Liniştea acutizează trăirile.
De acum nu mai contează ieri,
Orcât de dureros a fost.
Himerele se pot ivi oricând ...

De vrei fericirea,
poart-o mereu în gând.


NU CRED

Mi se scurg printre degete, lacrimi
Până la genunchiul piatră.
Nu cred în sărutul dat spre iertare
La însoţirea pe ultimul drum.
Impăcându-se cuvinte
Spărgând lanţurile
Zburând ca şoimii
Acum liberi
Numai cu nădejdea îşi vor
Îmbăia buzele...
Mâine,
Zbor în vântul rece.
Se duce
Un trecut ce umează...
Nu te dezbrăca de speranţă,
Nu o agăţa în cui!


IZVORUL DIN DEAL

Copilă fiind,
Fugeam la izvorul din deal.
Vântul turbat îmi dansa în păr
Aducându-mi la urechi
surâsul tău nevinovat.
Simţeam cum timpul se comprimă...
Păsările se roteau în jurul meu,
Iar eu odată cu el
Căutam nemurirea.
Deodată un cerb
se adăpa din izvor
precum Acteon.
Iar eu mă visam Artemis...


FARMECUL IUBIRII

În faţa ta se depărtează norii
iar vânturile se risipesc.
Cerurile se luminează,
pământul aşterne
covoare felurite
de flori viu colorate.
Mii de păsări
împânzesc văzduhul
mărturisând prin cântul lor
farmecul vieţii,
Iubirea...


FIORUL

Aş vrea ca Arahneea
Să îţi croiesc
drumul ţesut din doruri
cu fir roşu ca macul.
Cu flori de vise tăinuite,
să îţi adăp fiorul…


SĂ NE INUNDE LUMINA

Ne rătăcim în cuvânt.
În faţa nemărginirii,
cuvintele mor...
Gura ne este pecetluită cu ceară.
Ne ştergem lacrimile
Aşteptând amurgul...
A venit timpul să căutăm lumina:
Deschideţi uşa sufletului
Să ne inunde.
iar fulgerul ei
Să ne arate calea pe
care ne pierdem
Fără ţintă
......................
Doar, cu speranţă,
dragoste şi iertare
vom găsi
Veşnicia.


LACRIMILE DIMINEŢII

…și camera albă ascunde urme de tăcere
absentă.
Doar nisipul mai curge
din clepsidră
iar în iarba de mătase roua se joacă în
ochi de jăratic…
Sunt lacrimile dimineţii
Adun bob cu bob
roua în căuşul palmei
şi-mi ud buzele înfometate.
Absorb din farmecul dimineţii
zbucium de noapte.
 
AM ADUNAT DIN VREME TIMP

Am adunat din vreme timp
Să pot iubi în veşnicie,
Al neuitării anotimp
Toamna este-mbrăcată-n ie.

Timpul, flegmatic taumaturg
Trecu uşor ca un zefir prin azi, prin mâine
Amintindu-mi tainic de-un amurg:
Plin de lumină, vin şi sfântă pâine.

Îţi mulţumesc, o, Doamne-i bine,
Că plângi cu mine-n valea suspinării,
Că m-ai lăsat cu suflet de copil în lume
Şi c-ai dat sentimentul neuitării.

Am adunat din vreme timp
Să pot iubi în veşnicie…