Biografie

Lidia Grosu, Republica Moldova, filolog, poetă, cercetător literar, publicistă, cadru didactic, redactor. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, specialitatea Limba şi Literatura Română, licenţiată în filologie. Mai mulţi ani la rând (1983-1995) a activat în funcţie de redactor, specialist principal pentru difuzarea filmelor, colaborator mass-media (elaborări articole, emisiuni radio, TV). Concomitent, predă limba română în grupele alolingve (Centrul Tehnico-Ştiinţific „RAV”, Institutul de Cercetări şi Instruire în domeniul Managementului). Din anul 1998 activează la Universitatea de Stat din Moldova în calitate de cadru didactic (USM, Institutul de Studii Aplicative Integrate, Institutul de Management) şi, concomitent, exercită funcţia de secretar ştiinţific al Senatului acestei instituţii. În această perioadă, face studii prin doctorat –  cu titlul tezei „Motivul dorului în poezia contemporană. Aspecte ale poeticii” – lucrare a cărei conducere ştiinţifică a fost exercitată de regretatul academician Mihail Dolgan, profesor universitar, doctor habilitat în filologie, critic literar, tema fiind reflectată în diverse studii, recenzii, cronici, prefeţe ale cărţilor, comentarii etc. – în total cca 280 de lucrări.
Este autoarea a 21 de cărţi şi coautoare în cca 70 de antologii publicate în arealul românesc.
Participă la diverse festivaluri, conferinţe naţionale şi internaţionale, colocvii, simpozioane, materialele fiind publicate în ediţiile forurilor respective, dar şi în diverse monografii colective, inclusiv ale AŞM.
Este moderatoarea şi organizatoarea activităţilor din cadrul Clubului Literar-Artistic „Steliana Grama”, fondat pe lângă Biblioteca „Liviu Rebreanu” din Chişinău.
 
Adeziune la uniuni de creaţie:
-Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova;
-Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova;
-Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România
-Asociaţia WORLD POETS ASSOCIATIONS;
-Academia WORLD LITERATURE ACADEMY;
-Asociaţia Scriitorilor Români din America de Nord
-Asociaţia Universul Prieteniei, Iaşi
-Asociaţia Omul şi Universul;
-Asociaţia Ideal
-Societatea Culturală Apollon, Bucureşti
-membru al colegiului de redacţie al revistei „Boema@, Galaţi, România;
-membru al colegiului de redacţie al revistei „Constelaţii diamantine”, Bucureşti
-membru al Societăţii Culturale Apollon, Bucureşti, preşedinte executiv al Filialei de la Chişinău
-alte asociaţii, uniuni de creaţie
Cărţi semnate de autoare:
1.    „Salcie sunt”, CEP USM, 2002, poezie;
2.    „Pe aripa infinitului”, Ed. Pontos, 2008, poezie;
3.    „Simfonia verbului color”, Ed. „Reclama”, 2011, poezie;
4.    „În mine m-ascund de tăcere”, Ed. Biodova, Bucureşti, 2012, poezie;
5.    „101 POEME”, colecţia IDEAL, Ed.BIODOVA, Bucureşti, 2012, poezie;
6.    „Muşcat de zare, visul”, Ed. „Grafema Libris”, 2013, poezie;
7.    „Aspecte ale poeticii dorului”, volumul I, Ed. „Lexon-Prim, studii,cronici, recenzii;
8.    „În ocean de poezie, clopotarul”, Ed. Universul, 2013, 136 p., portret de creaţie;
9.    „În ploi de verbe, clipa sau dorul de moralitate în poezia Marcelei Mardare”, Ed. Pontos, 2008, analiză literară;
10.    „Poezia lui Gheorghe Cutasevici: “Sensul ce-n sens nu încape”, Ed. Labirint, 2014, analiză literară;
11.    „Lumina golului”/La lumière de l”accomplissement et de l”impasse , ediţie bilingvă româno-franceză, Ed. CEP USM, 2014, poezie;
12.    „De Ţară port o cruce”, Ed. „Labirint”, 2015, poezie;
13.    „La ora soarelui-răsare”, poezie pentru copii – lecţii de demnitate, Ed „Elan-Poligraf”, Chişinău, 2016;
14.    „Între tăcere şi absurd, confesiunea”, Ed. CEP USM, 2017, poezie;
15.    “Milostiva notă, arderea” OPERA OMNIA, Poezie contemporană, Ed. TIPO MOLDOVA, Iaşi, 2017;
16.     „Torida, prin friguri, neliniştea…”, Ed. Ro.cart., Bucureşti, 2018, poezie;
17.    “Mireasa timpului, trăirea”, Chişinău, 2018, IuniePRIM, poezie, Chişinău 2018;
18.     “Insomnia-și cântă o vioară”, Iaşi, “StudIS”, 2020;
19.    “Renunţ la a fiinţei înserare”, Iaşi, -“StudIS”, 2020;
20.    “Orchestrat de culori, sentimentul”, Chişinău, 2021, Ed. CEP USM-IuniePRIM, poezie;
21.    “Îmi învăț visele pe de rost”, Ed. „Timpul”, Iași, 2020, România
În curs de apariţie:
„Culorile poeziei: originalitatea expresiei”. Studii, cronici, recenzii
 
DISTINCŢII –  MEDALII, TROFEE, PREMII:
Medalia “Meritul Academic”, conferită de Academia de Literatură şi Artă, Bucureşti, 2021
Premiul World Literature Academy în cadrul  Festivalului Internaţional Campionatul Mondial de Poezie, preşedinte Stary R.Pizenec, ed, a V, 2021, Republica Cehia
Trofeul de promovare a literaturii la nivel global, decembrie 2020
Premiul I, secțiunea poezie, la Concursul Internaţional „Mama mea – icoană sfântă”, cu editarea antologiei respective,  Ed ITER QUOS,  decembrie 2020,
Premiul de excelenţă, secţiunea poezie,  în cadrul Festivalului Internaţional Olimpiada Mondială de Poezie, preşedinte  juriu Seli Murati, octombrie 2020
Premiul I din partea revistei “Mugur şi Floare”, ed. a a VIII (22.05.2020-29.05.2020), cu poezia “Labirint, 2020
Este deţinătoarea diverselor medalii, trofee, premii naţionale şi internaţionale, diplome de excelenţă – în total 90, incusiv cele mai importante:
Medalia Mihai Eminescu – pentru performanţe în domeniul literaturii (Chişinău, 2016);
Medalia Nicolae LABIŞ, Suceava, 2018;
Medalia Centenarul Unirii – pentru activitate literară, din partea Consiliului Judeţean Ialomiţa-Societatea Apollon, Bucureşti, 2018
Medalia “Meritul Academic”, conferită de Academia de Literatură şi Artă, Bucureşti, 2021
Premiul World Literature Academy în cadrul  Festivalului Internaţional Campionatul Mondial de Poezie, preşedinte Stary R.Pizenec, ed, a V, 2021, Republica Cehia
Trofeul de promovare a literaturii la nivel global, decembrie 2020
Premiul I, secțiunea poezie, la Concursul Internaţional „Mama mea – icoană sfântă”, cu editarea antologiei respective,  Ed ITER QUOS,  decembrie 2020,
Premiul de excelenţă, secţiunea poezie,  în cadrul Festivalului Internaţional Olimpiada Mondială de Poezie, preşedinte  juriu Seli Murati, octombrie 2020
Premiul I din partea revistei “Mugur şi Floare”, ed. a a VIII (22.05.2020-29.05.2020), cu poezia “Labirint, 2020
Medalia de Bronz, Campionatul European de Poezie, Braşov, Săcele, 2020
Premiul II la Concursul Internaţional de Poezie „Zbor spre desfrunzite stele”, Bucureşti, 2020
Trofeul World Poets Association - pentru promovarea literaturii la nivel global, Bucureşti, 2020
Premiul I la Concursul Internaţional „Metafore - Ana Podaru”, „Cervantes”, Bucureşti, 2020;
Certificat World Literature Academy – „Pentru promovarea literaturii la nivel global”, Bucureşti, 2020
Premiul „Nichita Stănescu”– la Concursul Internaţional de poezie “Vis de toamnă”, Societatea Cultuarală “Apollon”, Bucureşti, ediţia 2019;
Premiul de excelenţă – în cadrul Campionatului Mondial de Poezie, World Poets Assotiation, Bucureşti, 2019
Trofeul „Grigore Vieru” – la Concursul Internaţional de creaţie literară Grigore Vieru „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”, Societatea Culturală Apollon, Bucureşti, 2019
Trofeul Apollon-Centenarul Unirii, pentru activitate literară –Societatea Culturală Apollon, Bucureşti, 2018
Titlul onorific CETĂŢEAN DE ONOARE, conferit de Primăria Comunei Ruseştii Noi, baştina autoarei, 2018 şi Diploma de merit acordată din partea Primăriei Ruseştii Noi, Ialoveni
Premiul “Cartea anului” pentru cărţile: „Torida, prin friguri, neliniştea”, şi „Mireasa timpului, trăirea”. – din partea UZPR, filiala Chişinău, 2018
Premiul Asociaţiei Uniunilor Naţionale de Creaţie - la Salonul Internaţional de Carte pentru Tineret şi Copii, ediţia -2018- pentru cartea “Milostiva notă, arderea”; Ed. Tipo Moldova , Iaşi, 2017;
Premiul I la Concursul internaţional de poezie “Vis de toamnă”, Societatea Cultuarală “Apollon”, Bucureşti, ediţia 2017;
Premiul preşedintelui UZPR pentru întreaga activitate publicistică şi Diploma de excelenţă, 2017
Diploma de excelenţă (pentru activitate literară), Societatea Cultuarală “Apollon” – Medalion literar-artistic “La o cafea cu Apollon, Coffee Shop Zebranno, Urziceni, 2017;
Premiul II la Concursul internaţional “Poezia de Paşti”, anunţat de Revista “Expresia ideei”, Oneşti, România, 2016, cu editarea antologiei premianţilor;
Premiul Revistei Porto-Franco – la Festivalul Naţional de Poezie „Grigore Hagiu”, ed. a XXIII-a, GALAŢI-TG. BUJOR, 2015
Premiul “Leonida Lari” la Concursul internaţional de poezie “Vis de toamnă”, Societatea Cultuarală “Apollon”, Bucureşti, ediţia 2014;
Diploma de excelenţă, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, filiala Chişinău , decernată pentru cartea “Poezia lui Gheorghe Cutasevici: sensul ce-n sens nu încape”, a. 2014
Premiul special la Salonul Internaţional de carte, ediţia 2015 (pentru volumul “De Ţară port o cruce”)
Premiul special la Salonul Internaţional de carte, ediţia 2014 (pentru volumul “Lumina golului...”)
Premiul special la Salonul Internaţional de carte, ediţia 2013 (pentru volumul “Muşcat de zare, visul...”)
Premiu special la Salonul Internaţional de carte, ediţia 2012 (pentru volumul “„101 POEME”,”)
Premiul săptămânalului “Literatura şi arta”, ediţiile 2010, 2011, 2012, 2013, 2017, 2018, 2019– pentru poezie; 2014, 2015, 2016, 2020– pentru critică literară
Trofeul pentru excelenţă în creaţie – din partea preşedintelui raionului Ialoveni, 2012
Premiul Mare la Concursul pentru cea mai bună poezie dedicată baştinei, Ialoveni, 2003

 

Este inclusă în:

-Colecţia OPERA OMNIA – „Un dicţionar al scriitorilor români contemporani” (ediţie în 16 volume), coordonator academician Ioan Holban, critic literar, Iaşi, vol. 4, pag. 287-296.

-LOCALITĂŢILE Republicii Moldova Itinerar documentar-publicistic, rubrica „Personalităţi distinse”, coordonator proiect Victor Ladaniuc, scriitor. – Chişinău: Fundaţia „Dragiştea”, 2013, vol. 11, p. 437-438.

-Calendar Naţional - 2018, editat sub egida Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării la 185 de ani de la fondarea Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, 2017, pp.-145-146.

-Ruseştii Noi în leagănul eternităţii, monografie despre baştina autoarei, autor Maria Panfil, Chişinău, 2019, pp.271, 274-275, 339

-Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni, coordonatori: Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău, Chişinău, 2019, p.492-493.

 

Prezență literară (poezie, critică literară, publicistică)în revistele:
“Gând Românesc”, “Porto -Franco”, “Apollon”, “Agora”, „Cervantes”, „Mugur și floare”, “Bucureştiul literar şi artistic”, „Arena literară”,  “Destine literare”, Canada; “Cronograf”, “Spaţii culturale”, “Bogdania”, “Rotonda Valahă”, “Regatul cuvântului”, “Melidonium”, „Bibliopolis”, “Ante Portas”, “Ateneu”, “Constelaţii Diamantine”, “Vatra”, “Boema@”,“Omul și Universul”, „Literatura şi arta”, „Făclia”, „Ora locală”, „Dor de Basarabia”, „Farmacia”, “Naţiunea”, „Curierul de Vâlcea”, “Timpul” de Iaşi, etc.

Recenzii, cronici, articole (în total 65) pe marginea creaţiei Lidiei Grosu au fost semnate de: academician Ioan Holban, critic literar, România, academicianMihai Cimpoi, academician Nicolae Dabija, academician, profesor universitar Mihail Dolgan, academician, profesor universitar Anatol Ciobanu, academician Galina Martea, Ambasador Cultural, scriitor George Călin; profesor universitar, scriitor Ion Berghia; scriitori, critici literari: Ioan Barbu, Petre Rău, Cezarina Adamescu, Aurelia Rînjea, Claudia Voiculescu, Mihaela Oancea, Puiu Răducan, Stan Brebenel, Virgil Şerbu Cisteianu, Corin Bianu, Liliana Ghiţă Boian, Vitalie Răileanu, Tudor Palladi, Mihai Morăraş, Nicolae Dinescu, Andrei Moroşanu; profesori, doctori în filologie, conferenţiari universitari: Tamara Cristei, Ana Ghilaş, Eufrosinia Axenti, Ion Guţu, Ludmila Berzoi, Ion Pârnău, Drăgălina Mihalcean, ElenaVlas etc.

Fotografii reprezentative (selecţie):

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lidia Grosu - Poezii

 
 

N-AM PROCURAT SPRE-AMURGURI VREUN BILET...

N-am procurat spre-amurguri vreun bilet...
De „bună dimineața” – mi strigă roua
Din ochii mamei – parc-ar fi profet
Al drumețiilor unui toiag ce-l plouă.
Popasu-n amintiri fără prihană
A însumat un gând și o simțire,
Și toate-s ca o curgere de rană,
Ce împrimăvărează nesfârșirea.


ÎMI RECIT LUMINA...

Îmi recit lumina...
Nu se știe unde
Pasul meu va răstigni durerea.
Și voi fi un praf... de floare, poate, crudă,
Care, inspirat,
Va vindeca tăcerea.
Nimic voi datora...
Doar o cădere-n care
Rafala să-mi adie
Că nu e un sfârșit
Atunci când car de dor
Renaște-n alte care –
De mere plin...la poarta....
Ce m-a pescuit...


ÎN NEMIȘCAREA TIMPULUI DIN MINE

În nemișcarea timpului din mine
Culeg furtuni fără-a-mi cunoaște vântul
Și mă întreb de poate să domine
Onoarea – când se-ncalcă jurământul.

Până-n adâncuri dure de suspin
Se clatină răspunsurile toate,
Golite de ecou, prind rădăcini
În ideala lor singurătate.

În nemișcarea timpului din mine
Nebun de fericire, voi trata,
De jilăveală,- undele divine...
Și nu mă-ntreb pe ce-aș putea conta....


ÎN NOI VUIESC…

În noi vuiesc, în miez de noapte,
Răscoapte doruri de imens.
Cu ele viaţa-i complicată,
Dar fără ele n-are sens.

Rătăcitoare jumătăţi,
Suntem un strigăt mutual
A uneia şi-aceleiaşi vieţi
Într-un decor autumnal.

Şi nimenea va bănui
Că eşti dorit de-o poezie,
Ea, toată-albastră, într-o zi
Îşi va deschide feeria.

Tu vei păşi, eu voi păşi
Şi scris vom deveni în doi.
Tot ce ni-i dat se va-mplini:
Răscoapte doruri printre foi…


DE MÂINE MĂ DECLAR UN CIRCUMSPECT...

De mâine mă declar un circumspect
A tot ce-i iarnă, zbucium – după-o mască,
A tot ce nu acceptă-un sentiment,
A tot ce-o floare uită să-l gândească.

Și moartea o voi scrie ca pe-o viață –
Într-un debut de nelumești tratate
Cu sensuri care vindecă speranța
Între angoase și căderi neînfrânate.

De mâine... Dar e astăzi... Drum de spini...
Cântarea din trăire mi-o urmez. –
De gală-mi pare-un așternut divin
De foi curate -n care te străvezi
Gând de nemuritoare așteptare
Din partea celor ce nu știu să moară.


AZI FULGERĂ CU BASME SCLIPITOARE

Azi fulgeră cu basme sclipitoare
De-asupra unor vise-mbătrânite
Și mă sărut, pe rând, cu fiecare –
Și-ntineresc... Și iarăși sunt iubită.

Ca să trezesc în ele vreo speranță,
Invoc al inimii răsunet de vioară,
Și un arcuș, rătăcitor de-o viață,
Sărută coarda cu neîndurare.

Ne regăsim... pe drumul melodiei
Și-ți amintesc de grija pentru noi
Ca de o meditată reverie,
Ce ne-ar încununa pe-amândoi.

Mai fulgeră cu basme sclipitoare –
Întineresc... Și tu întinerești...
Și herghelia de culori amețitoare
Noi zboruri ca pe unu-l definesc.


DIN TOAMNE PRIMĂVARA MI-O DESCOS...

Suflu de frunze – valuri – mă dezmiardă,
Din toamne primăvara mi-o descos,
Și „Anotimpurile”, toate, din Vivaldi,
Coboară-n vis și-aprind lumini în roz.
Iar mugurii speranței, grațios,
Pe portativ, din note, se desfac
Melos aprins de rug elegiac –
Ca un sărut de bun rămas, afectuos...
...Din toamne primăvara mi-o decsos...
Ea, neascultătoarea, se desprinde
Și se alungă-n flirturi șotios,
Dar crângul arămiu în brațe-o prinde...


UN CAR CU MERE-MI FACE SEMN CU OCHIUL

Un car cu mere-mi face semn cu ochiul,
Îmi râde-un gând rănit de frumuseți –
Cu-n dor, ce-a revocat din arderi jocul,
Achit simbrie unor dimineți.
Devin o ”baba-oarba” în neștire,
Și retrăiesc o singularitate
C-un nou poem, prin care-și țese firul
Și memorează-a sufletului hartă.


ÎN MARE DEFICIT DE BUCURIE

În mare deficit de bucurie,
Pe unda recreației m-alung...
O blondă-adolescentă euforie,
Îmi acostează zăpăcitul meu amurg.
Și-i piaptănă cu grijă pleata albă,
Și-i prinde-n ea o floare șotios.
Șoptindu-i despre dorul scris pe-o grabă,
Îl ia la braț

ca pe un prinț zelos.
Un fagure de gânduri, maiestos,
Dictează inimii mesaje delicate –
Ea le acceptă-al lor limbaj haios
Și-n mine toți fiorii se deșteaptă.


FIOR ÎN ANOTIMP

Prin stoluri de frunze, cuminte,
Pasional, se strecoară
Şi-al Terrei abis îl dezminte
Cu tot ce-a fost dat să nu moară.

Din ochi unei ploi îi clipeşte
Şi, şmecher, sfidând detronarea,
Îi scrie, poznaş, o poveste
C-un happy end în sărbătoare.

De raza surprinsă ne sprijină
Când simte că pulsul cedează
Şi peste toamne, în grindină,
Săgeţile lui ne-nviază.

Sclipire şi freamăt, şi cântec
Prin stoluri de frunze coboară,
Şi zâmbetul lui e-un descântec
De viaţă – al clipei ce doare…


MĂRUL, O MĂRTURISIRE...

Două jumătăţi de măr
Inimă se fac... Nebună,
Bate-n ritmul unui Cer
Ca-ntr-o lacrimă – furtuna.

Şi-n candenţa-ncondeiată
De trohei, dar şi de iambi
Poezia-n ea tresaltă
Şi-i aşterne ditirambi
Zbuciumului din balada
Unui vis ce vrea să fie
A iubirilor mansardă,
Loc demn de-o... destăinuire...

E-o reflecţie pe viaţă
Mărul... Şi-o mărturisire:
Doi de-ncap în el, răsfaţă
Mitul de-ndumnezeire...


CASCADĂ SE REVARSĂ ZIUA-N ZI...

Cascadă se revarsă ziua-n zi,
Iar palma mea înscrie-o filă nouă:
Pe ea un chiromant mi-ar mai ghici
Ora culorilor pe rătăcite prore
A navelor lui Leibnitz,
ce-mi străbat
Cuvintele
până-n culori de seamă
În care-o melodie a uitat
Sărutul lui Shopin – ca stenogramă ...


ÎN CRIZĂ DE MINȚI SE MAI TULBURĂ APE...

În criză de minți se mai tulbură ape,
Narcișii se gudură-n lanț
Pe lângă Lumina din care-și cer parte
La prețul lor – nici de doi sfanți.

Pentru un spațiu, de soare aproape,
De Tată și Mamă-njurând,
Împroașcă din goluri de timp înspumate,
Călătorite pe vânt.

Cu ochii de fur, ce se-ascund sub pleoapele
Succedaneei înțelepciuni,
Îți spulberă harul ceresc – filantroapele
Gânduri – de-a fi OMUL BUN...

Revirimente cu suflu de harpă
Pradă-s a unor deșertăciuni...
...Mă cheamă-albăstrimea poetică – oarbă
La furia unor deriziuni.

Și-n mine se-nalță, pe nou, dărâmate
Castele de stări din smarald...
Ce mi-s narcișii cu suflet de noapte,
Când ziua îmi este-mpărat?


DETRACTORII

Marelui Eminescu

În tristele ecouri pier
Adulmecări de carii roase,
Proptite-n scunde defăimări,
Balastul lor şi-l venerează.

Denaturările se sparg,
La vocea Cerului, de faptă:
Nu poţi să îngustezi un larg
Şi nici să minţi eternitatea.

Sunt un cutremur ochii vii:
Reînviază linii moarte
Şi doar sticleţii, stacojii,
Îşi scriu portretu-n lumi deşarte.

Din timp în timp mai amărâţi,
Cu ei prezentul e-o oroare,
Şi văd în soare-un asfinţit,
Când SOARELE mereu răsare.


CU CÂT AM SĂRĂCIT DOAR EU VOI ȘTI

Cu cât am sărăcit doar eu voi ști…
Baladele,-mbrăcate-n haină verde,
De Dumnezeu și înălțare-mi vor șopti,
De disecatu-mi gând, ce nu mă pierde.

Prin cumpene de-onoare voi scinda
Mărturisirile măgulitoare
Și-n detrimentul propriu voi salva
O pagină cu dreptul la eroare.

Cu cât am sărăcit doar eu voi ști…
Iar El îmi va semna clipa tăcerii
Ca pe-un demers neostoit de-a fi
Ocrotitoare-a sideralelor imperii…


VOI COBORÎ ÎN CLIPA CE NI-I DATĂ...

Voi coborî în clipa ce ni-i dată
Ca-ntr-o o fântână – setea, ce ne arde,
Și-n amintiri voi face escapade
Să-acsult reverberații răsculate.

Pe zarve brâiele le voi încinge
Cu domolirea – pur dumnezeiască,
Pe poalele de suflet voi distinge,
Cu dor tivind, simțirea românească.

Și-n trecere, sub dealul unui rod,
Voi recita lumina augustă
Și o voi odihni-ntr-un verde cod,
Ca fană-a undelor – cu-aroma lor vetustă.


ÎN SCRISUL DE APOI, MAMA...

Petală cu petală,
Te-admir într-un buchet
De ani,
ce-s o spirală
C-un magic alfabet
Al descifrării tainei
De dincolo de noi...
Ești, parcă,-o ploaie,
mamă,
Ce cade în șuvoi –
Vlăstarii ca să-i spele
În zăpușeala-ncinsă
A multelor și rele
Într-o necuviință...

E viața fără moarte?
În scrisul de apoi
Ești văzul ce ne-mparte
Lumina sa vioi.
 

M-AI DEPORTAT PE NOU ÎNTR-O VEGHERE

M-ai deportat pe nou într-o veghere,
În care-s reprodus radioscopic,
Succesiuni de antarctic și de tropic,
Sunt sentimentul de iubire al LUCRĂRII.

De primăveri, în iarnă ferecat,
Voi fredona descătușarea – ca reproș
La vuietul din rime izolat
De un caftan mereu de molii ros.

Privit de sus, peisajul enigmatic
Va stânjeni cu delicatele-i mesaje
Și-n ancestral plăpândul carismatic
Se va desprinde de -nghețate ancolaje.


ÎN SCRISUL TEORIILOR CIUDATE

La fericire n-am avut vreodată
O notă maximă... Mereu eram absent,
Şi transcriam conspecte perimate
Cu semne din străinul alfabet.

Cu doză de-optimsm nesugerată,
Mă delecta a umbrelor cădere,
În scrisul teoriilor ciudate
Îl căutam pe Dumnezeu cu-ntârziere.

Iar El, din Decalog, mă tot chema
Şi-aula mi-o lărgea – pentru prelegeri,
Severa profesoară, firea mea,
Azi e descoperitoare de-nţelesuri.

Şi lecţiile-n materii de sublim
Se-aştern contur de linii vorbitoare
În conjugatul lung al unui drum
Cu a misterului, din suflet, sărutare.


ÎNTRE POLII INIMII, UN PRUN

Între polii inimii, un prun
Macină fiorii amintirii.
Bifurcat retur, cu-n spaţiu brun,
Îl încoronez cu-a mea iubire.

Tânguios îmi sprijină-acest drum,
Proclamat pilon al devenirii.
Plinul lui răstoarnă-n mine lumi
Şi devine-o salbă amintirii.

...Vai, cum ne-aştepta în plin de vară
Crengi plecate doldora de rod!
Vârfuri, de expresie stelară,
Insistau că sunt divinul cod.

...Azi sunt evadare de amurguri,
Convocate într-un sacru chin.
Şi mă învelesc cu mii de muguri
Ramurile toate... -N mine – spini.

De sub poala lungă a tristeții
În ființa-mi toată dau buluc
Treceri ce-au rămas cântecul vieţii,
Binecuvântate de-un duduc.

Între muți pereți ai despărțirii
Trunchi de prun devine un suspin
Și e un simbol al nemuririi
Cu-al lui verde,-n ruga mea, destin.

Freamătul de frunze, numai liră,
Note-n care umbrele tresar,
Îmi declamă, azi, o revenire...
Şi în toate simt un gust amar.

Roi de sentimente mă încearcă,
Pentru nişte filme-n reluare
Paginile, ce-au uitat să tacă,
Într-un foşnet sunt soare-răsare.

...Între polii inimii, un prun
Intonează imnul împăcării
C-a rămas ocrotitor de drum,
Într-un spaţiu sincer al iertării...


MĂ-MPIEDIC IAR DE CLIPA NEUITĂRII...

Mă-mpiedic iar de clipa neuitării…
În strunga timpului, spre-al inimii ceresc,
Toți lupii minții, în zăbava serii,
Își caută hățiș de baladesc.

Și se adună-n haite… Plin de lună
Le scutură zăpada ce-i orbesc,
Iar ei ridică ochii-a rugăciune
Și în imagini sfinte se topesc.

Imașul melodiilor a mas
Pe pagina iubirii ce tresare
La fiecare îndreptat de pas –
Spre un refugiu, care veșnic doare.

Când chipul mamei mult prea trist îmi pare,
Culcuș de rouă-n ochii mei înjgheb
Și-alin nedomolita-i îndurare
C-un viu trecut prin sare,-al lumii verb.

Și mă dezleg de firele uitării,
Oftatul mi-l anin ca talisman
Să cheme-ntr-un voiaj al întâmplării
Toți iezii grației din car de ani…


RENUNŢ LA A FIINŢEI ÎNSERARE

Ne-am dezvelit de grijile luminii
Şi scufundarea-n beznă ne apasă...
Tu, frate-meu, adună-ţi, azi, toţi crinii
Iubirii – de moşia strămoşească,
Ca să-nflorească-n glastra surpăturii
Şi-n goluri să-şi strecoare rădăcina
Până în psalmii scrişi pe cerul gurii
Cu-nseninate litere latine.

Din umbra rezidirii ce ne are
Făgaş al deznodării unui nod,
Renunţ la a fiinţei înserare
Căci dimineaţa e al gândului meu rod.


MAMA MEA DE VEACURI, ROMÂNIE MARE...

Mama mea de veacuri, îţi scriu o scrisoare
Şi din frica mare c-aş uita ceva,
Îmi invoc strămoşii să-i auzi din zare:
Sunt fiica cea mică – BASARABIA!

Scriu din închisoarea propriei gândiri
În româna vie, cu privirea castă...
Ferecată-n lanţul calchierii proaste,
Ea îşi cântă psalmii propriei dezrobiri.

Mamă inocentă, îmi exprim revolta:
Stau în puşcăria falsului-de ani.
Azi urâtul minţii – vedetă dezinvoltă –
La bis solicitată-i de mancurţii-fani.

Să mă ai în preajma-ţi tare-aş vrea odată,
Ca Dacia-n hotarele-ţi
pe nou să ne zâmbească
Frântă sunt – ruptura-mi geme pe o hartă
Nerecunoscută de Mihai Viteazul

Singura – istorica! – a rămas în valea
cârdăşiei vrajbei
cu-ai trădării paşi...
Mama mea de sânge, strânge-mi toată jalea
Dintr-o-mbrăţişare – să nu mă mai laşi!

Mamă solidară cu durerea-mi coaptă
Într-un crâng de floare-s înghimpată rău,
Secole de-otravă,-n porţii repetate,
Ni-L ucid în noi pe Însuşi Dumnezeu.

Toţi roboţii strigă, VIS DE NEUITARE,
C-aş fi o nălucă, dar eu vie sunt
Şi te port în suflet, ROMÂNIE MARE,
Ca pe-o mamă-n care inima-mi-ascult!

 

 

 

 

CA PE-UN NESCRIS CULES...

Ca pe-un nescris cules de dor de glie,
În mine te voi aduna cuminte,
Precum o urmă de toiag – izomeria
Exodului și rănii – înfrățite.

Ca pe-un nescris cules de aclamații,
A lungului de drum ce te-a-nfiat,
În mine îți voi anunța noi stații
De răvășiri, ce ne vor întrupa.

Ca pe-un nescris cules al revederii,
Deșteptător în mine vei suna,
Lanceolatele refugii între prerii
Doi pui de rândunea ne vor afla.


ȘI, NETRECUT PRIN MOARTE...

Și, netrecut prin moarte, din viață-am să-nviez…
Cu atâta libertate prin psalmi voi oscila,
Încât îmi va rămâne doar să-mi echivalez
Apelul cu putința de-a fi și-a asculta
Ruptura,
cum se coace,-n abuz de lamentări….
În ornament color, virtuțile,-n prelegeri,
Vor comenta flagrant delict de dedublări
Și va cădea cortina –
popas de neînțelegeri.

Că voi filtra trecutul? E-o tristă întrebare –
În mine-a mas ecoul – cu tot ce mi-a lăsat.
Dar de-am uitat ceva, regret – îl scriu iertare –
Iertarea-i psalmul vieții în care-am debarcat.


LABIRINT

Ape ale sâmbetelor curg pe-a lumii soarte
Şi-n tăceri de aur zgomotul li-i surd.
Sunt un strop din valul care mă desparte
De un vis în care sunt şi nu mai sunt.

Pragul casei mele-mi pare o intrare
Într-un spaţiu care e dat dispărut,
Piatra lui se-afundă sub mers de mioare
Să răzbată până-n adâncimi de lut.

Aşchii de cuvinte se aprind în pară,
Ora-nverşunării scrie solilocvii
Despre Ţara care n-are loc sub soare
Căci pe ea-i cu ochiul sabia lui Damocles.

Regi, prin metatexte,-şi plimbă goliciunea
Un copil le strigă să iasă din rame
Sec, un vis de toamnă caută-o furtună,
Orbi îşi deconspiră ochii pe o teamă...

Eu îmi caut pragul în redefinire–
Unde eşti tu, mamă – spaţiule divin?
Testament pe viaţa-mi ţi-l scriu pe-o mâhnire
Pentru-a recunoaşte că nu-ţi sunt străin.

Ape ale sâmbetelor curg pe-a lumii soarte,
Aruncat de valuri, strop rebel mă-ncrunt
Ziua mi-o măsoară un pumn, strâns, de noapte –
Fluturată beznă... ce o mai înfrunt...


CE-AR FI CUVÂNTUL FĂRĂ CULOARE

Nemiloși vânători de alese cuvinte
Arma-și îndreaptă, ochind în trăiri...
Se-aleg doar cu spaţiul a noi zăcăminte
Şi pierd din vedere al tainelor fir.

Se frânge poemul, fiindu-i străină
Obositoarea tornadă de litere,
Şi-şi caută calea spre-ascunsa grădină
C-o-nviorată divină emitere.

...Pentru că n-ai investit vreo simţire,
Prin care-ar renaşte un timp în alt timp,
Vei fi întrebat... Prea severă-ntocmirea
De a găsi un răspuns pentru-Olimp.

Ce-ar fi cuvântul fără o stare?
Fără culoare? Cu ce ne-am alege? –
Cu-o sondă de aur în ermetizarea
Minţii, ce nu ar putea s-o renege...

De frumusețea eternă-a candorii
Cine să-l apere? Ploi de profane
Gândiri – îi consumă din haină toţi sorii,
Iar el, pâlpâind, se înalţă spre-amvoane...

De sus îi privește... Renaşte-n POEŢI
Și-aprinde lumânări sentimentelor false,
Și-o singură viață își cere de veci –
În casa ce-i cartea de CARTE aleasă...


INSOMNIA-ŞI CÂNTĂ O VIOARĂ

Insomnia-şi cântă o vioară...
Tu de ce n-ai crede c-aş fi eu?
Pe aripi de vis, rătăcitoare,
Printre toamne-şi caută arheu.

Struna ei, de viaţă dătătoare,
Mângâiată,-n rai, de Dumnezeu,
Sunetul culorilor măsoară,
Şi-n culori e chiar cuvântul meu.

Azi, el este-o frunza tremurândă –
Ritmuri rupte dintr-un vechi tangou...
Dezlipit de încercate-osânde,
O-nălţare-i mâine spre Crai-Nou.

Îndemnat să-şi mediatizeze
Şi căderea, şi urcuşu-n ritm,
Dat i-o fi să-şi recapituleze
Para focului – prin noii algoritmi.

...Insomnia-şi cântă o vioară...
Tu de ce n-ai crede c-aş fi eu?
O uitată,-n părul toamnei, floare
Mi-a şoptit că e arheul meu.


BALADA ORBULUI

Bastonul ce-i mai sprijină un vis
Sărută urmele străinelor picioare
Şi, obosit, se-opreşte indecis
Pentru-a ghici în ele vreo culoare.

Dar cum necunoscute toate-i sunt,
Le-adună într-un râs zglobiu de fată...
– „Pot să vă-ajut?” – Surprins, devine mut...
– Şi se cutremură de-o lecţie ciudată.

„Aşa să fie ea, culoarea vieţii?” –
O mână se strecoară-ncet sub braţ
Şi în răgazul plin al dimineţii
Inspiră din cuvânt cu mult nesaţ.

Culori de seamă, – toate, dintr-odată
Din ochi pe inimă fioru-i sărutară!
„Poate şi tu vei fi din ele parte?!”
...De soarta orbilor e-n zbucium primăvara.


PĂRINTELE MEU

Părintele meu din ne-moarte,
Izvor de necaz şi suspin,
Se-aşterne pe file de carte
Cu-aceiaşi, mereu, ochi senini.

Mă-ndrumă pe căi neştiute
De nimeni vreodată sfidate
Şi simt cum mă dor nişte cute,
De inima lui fulgerate,

Cu sensuri ce-n sens nu încap
Când obosesc să mai caut
Un adevăr esculap
Ce m-ar trata plin de flaut.

Şi-atunci când mai cred în deşarte
Iluzii, el nu se revoltă:
Din visele roz îmi împarte
Credinţa cu-albastra ei boltă.

Părintele meu din ne-moarte,
Cuvânt dintr-o divinate,
Se-aşterne sub mâna mea dreaptă
Suflare de latinitate.


SIMPLU DE TOT...

Când mă voi coace gând bun
de peţit gratitudini,
am să te-aştept
în tensiuni de gală
să mă vânezi
în pădurile de incertitudini.

Deloc senzuală,
spirala unui urcuş
voi administra-o lasciv, emerit,
încolăcindu-mă şoaptă
de idei suspectate de cosmopolit,
cu mici, invincibile,
doze de artă
la ceasul
aniversar
al făgăduinţei.

Voi apela convalescenţa unui impuls,
afectat de dezastrul irevocabil,
cu bună conştiinţă,
al rapsodiei din suflet
ce ne-a avut
de calitate produs
inventat de formule
ce nu ne încap.

Îmi antrenez bunăvoinţa
pendul echilibrat,
ce-ar vrea să mai bată.

Ssimplu de tot
să recunoşti în el
al iubirii, de altă dată, curant...


SĂRBĂTOARE NOCTURNĂ

Câteodată,
atunci când în nopţi
mai rătăceşte câte o zi,
soarele gândului, în avangardă,
îşi ia revanşa – se pune în piuă.

O vie lumină, răzbătătoare
prin ochiul închis al timpului,
gamă de melodii se revarsă –
bucurie peste sămânţa ce va încolţi
în brazda Cuvântului
iubire de viaţă.

Deloc o farsă
jucată de noaptea
ce-a fost răpită
de ziua cotropitoare...

În valea gândului
chiar dealul acestuia
trăieşte catharsis întru vindecare.


ABURUL EMOŢIEI

Aburul acestei emoţii
străbate imaginea unor insomnii
regizate,
la câte „păcate” le au,
de cafeaua solitară,
certată cu propriul zaţ
pentru abominabila-i prezicere
pe care,
dacă doreşti,
o citeşti declaraţie de dragoste
pe un…restart
cu un… descălecat al anilor.

Destinul nu are
decât un singur anotimp:
cel al rechemării noastre din noi –
prin, mereu receptivul, aburul emoţiei.


VÂRSTĂ BIOLOGICĂ

La zicerea
că toate-ar fi deşertăciune
nu datorez cuiva vreo explicaţie.

Acesteia-i asociez cei 18 ani ai mei,
rămaşi pe clopotul de aur al speranţei
ce-mi invoca
deliciul gustului de viaţă.

Iar vârsta?
e acea pe care o trăieşti...
să nu te doară
de arderea zăpezilor
în tine
a primăvară.


ADVERBIAL

Evit războiul
în favoarea unei lupte
ce m-ar înălţa acolo
de unde aş putea ajunge aici, acum,
în doar această viaţă.

Şi nu m-ar obosi,
şi nu te-ar obosi
cunoaşterea de noi aic, acum
prin care-ar cuvânta
blajinătatea inedită a naturii,
ce se revarsă pace şi-armonie,
pe zeci de voci,
doar pentru noi.

Trăiţi aici, acum
ca niciodată altcândva
altădată, pur şi simplu,
nu va exista
aici, acum...

Doar pentru voi
irepetabilă-i povestea
aici, acum,
oricât de similară ne-ar părea
cu cea din alte lumi…


PERTURBARE

Am uitat trandafirii
între niște emoții:
sunt în așteptarea anotimpului
ce mă va selecta pentru ora în care
te voi regăsi întrevedere
cu propria-mi ambiție –
cea de a fi eu.

În răsturnare de situație...
poți să te bucuri
că „tufele de spini au trandafiri”,
zicea Lincoln,
important e ca să te descoperi în ei
suflet de poezie ce nu rătăcește
întru înălțare.


GENEZĂ

Adevărat:
iubirea se află cu capul în nori,
dar când soarele îi destramă,
aceasta veghează...

Şi atunci...
cine oare să fie de vină
că o felină de culoare neagră,
imaginară,
a trecut printre noi,
sfidând ipocrizia?

„Să fie Lumină!”


ŢINTĂ DE AUR

Sunt exact un urcuş
pe căderea mereu apelată,
formulă în care suratele mele
dezmint osândirea,
doar că inima mea
poartă interpretarea
vibraţiei cosmice.

Absenţa nu mai contează
atunci când esenţele,
oricând şi oriunde,
devin o aluzie
la formă şi conţinut –

Ţinta de aur în mâna-căuş
a conexiunilor
ce ne aplaudă.


TRATAT DE ÎMPĂCARE

Un nouraş zglobiu
îmi pune la încercare emoţia:
se ia la harţă cu-o rază de soare...

De după dealul derutei,
obosit,
curcubeul răsare,
semnând un tratat... color,
de-mpăcare...

Sufletul meu,
receptiv la nuanţele vii,
vă dăruieşte poetica lui exaltare
scrisă cu pana speranţei
pe o...disperare.


OPTIMISM

Am să-ți dăruiesc
din acest răsărit
ori de câte ori te vei simți vinovat
de noaptea tristă
a gândurilor ce te-apasă…

În diligența lor,
razele,
avide de spații închise,
se vor simți acasă…

Le vor trata
cu fluxul lot magic
de o perpetuare
a tot ce te are
într-un schimb de priviri
cu o redeșteptare,-metamorfoză
în care ne vom regăsi tot unitar–
tu și eu –
Cu luminii lui Dumnezeu…

Ne vom vindeca de absențele
la unele lecții,
citate de un smail al zâmbetului,-
inocentă virtuală încercare
de a ne simți în trei - unul,
atunci când n-am fost,
dar suntem cei de azi –
cu raza de soare…