Dan Ghiţescu s-a născut la 18 octombrie 1931, în localitatea Bucureşti. Este  membru al Uniunii Scriitorilor din România.

 

Prezentarea care urmează a fost făcută prin compilarea unor paragrafe selecţionate din mai multe articole, cronici şi prefeţe consacrate autorului.

 

"Dan Ghiţescu se descrie ca fiind un român get-beget prin naştere şi québécoaz get-beget  prin adopţie. Având constanta de a fi în permanenţă agăţat de coada condeiului, Dan Ghiţescu trece cu boemă uşurinţă de la regia de teatru la cea de televiziune, unde a muncit timp de 21 de ani la Radio Québec (televiziunea de Stat, departamentul Radio-Canada).

Colaborator al presei din diaspora română din America de nord între 1970 şi 1990, dan Ghiţescu semnează cronici, reportaje şi analize săptămânale de politică internaţională. Colaborează şi cu publicaţii de limbă franceză.

Abia în 1990, pentru prima oară în 20 de ani, Dan Ghiţescu revine la Bucureşti. În fruntea unei echipe de filmare, el reuşeşte să surprindă momentele cele mai semnificative ale revoluţiei din România. Produce şi realizează Dinastia blestemată care rămâne documentarul de referinţă asupra revoluţiei române."

Liviu Tudor Samuilă, scriitor, producător de televiziune

 

 

"În 1992, publică la Bucureşti o "fabulă politică" intitulată Praful şi pulberea pe care îl prezintă ca pe un roman "pseudo-istoric", construit pe ideea unui falanster avant terme.

În sec. al XV-lea, un grup de ţărani şi un prinţ moldav animaţi de cele mai bune intenţii, se retrag în munţi cu scopul de a construi o societate egalitară. rezultatul?... Îl aflăm în titlul romanului."

Alexandru Darian, Producător de televiziune, scriitor

 

 

"În 1997 apare Zodia cameleonului. Autorul se apleacă aici asupra universului care a dominat societatea românească timp de o jumătate de secol. Zodia cameleonului este spaţiul unui decalog răsturnat, unde păcatele se transformă în virtute...

Prin fabulele lui, La Fontaine a permis să se transmită până în zilele noastre expresia "popor cameleon, popor maimuţă a stăpânului".

Dar de la maimuţăreala autorităţilor şi pretenţiile de a fi a celor care ne-au devenit stăpâni cu forţa, şi până la desfigurarea cameleonescă a Istoriei, nu este, din păcate, decât un pas. iar acest pas, acest abis a fost trecut de regimurile totalitare de stânga şi de dreapta. In ultimii o sută de ani, cameleonismul istoriei şi al puterii a atins paroxismul. El a reprezentat o tragedie continuă, un lanţ nesfârşit de crime, o distrugere dureroasă, ridicolă şi ireversibilă ale adevărurilor. "...

Doina Uricariu, critic literar, poetă, editoare, directoarea Institutului Cultural Român de la New York

 

 

"În 2002, La răsărit, apune soarele relatează tumultoasa prietenie dintre doi mari scriitori francezi Romain Rolland şi Panait Istrati.

Marele senior al literaturii franceze, laureat al premiului Nobel pentru literatură, Romain Rolland leagă prietenie cu un aventurier de geniu, pe care îl ajută să devină marele scriitor care a fost, iar relaţia dintre ei ilustrează bine fenomenul "iluziei permanente". În plină desfăşurare a acestei drame, aflăm trezirea bruscă la realitate a lui Istrati, care descoperă maşinaţiunile sinistre de la Moscova. Atunci se angajează ca să deschidă ochii numeroşilor intelectuali occidentali, care erau ataşaţi, în mod naiv, unei oarecare stângi, Manipulate de Moscova. Unii dintre ei îşi dau seama că soarele iluziilor lor a apus la Est.

Cum spune Dan Ghiţescu, "sfâşiat între idealul prieteniei şi adevăr, Istrati a sacrificat prietenia; Romain Rolland le-a sacrificat pe amândouă. "...

Doina Uricariu, critic literar, poetă, editoare, directoarea Institutului Cultural Român de la New York

 

 

"În 2007, Dan Ghiţescu publică Noaptea nu aparţine nimănui, care relatează viaţa poetului latin Ovidiu Publius Naso. Se scrie, în medie, în întreaga lume, câte un roman despre Ovidiu, poetul roman exilat acum două mii de ani la Tomis. Dan Ghiţescu a scris unul dintre cele mai frumoase din care au apărut până acum. În concurenţă cu autori diferiţi între ei ca formaţie şi valoare, de la Margueritte Yourcenar şi până la Marian Mincu, Dan Ghiţescu expatriat el însuşi ca eroul său, se remarcă prin capacitatea lui de a însufleţi o lume pierdută "în negura de vremi". În romanul Noaptea nu aparţine nimănui, roman cinematografic plin de viaţă şi culoare, Ovidiu ni se înfăţişează ca om, nu ca personaj istoric. La încheierea lecturii, avem sentimentul că am călătorit în timp şi regretăm că a trebuit să ne despărţim de o lume pe care începusem să o iubim."

Alexandru Ştefănescu, redactor şef la România Literară, critic literar, autorul Istoriei literaturii române contemporane.

 

 

Şi despre Omul care vine din est, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2012:

 

"Chiar de la primele pagini cititorul se convinge că vocaţia de narator al lui Dan Ghiţescu nu poate fi pusă la îndoială. Relatările au ritm, suspansul articulează discret alchimiile povestirii, iar construcţia epică se eşafodează cu un remarcabil simţ al proporţiilor, dar şi cu o naturaleţe şi un dinamism ce par să-i fie proprii. Experienţa şi exerciţiul scriiturii jurnalistice se lasă întrezărite în caracterul sobru şi lapidaritatea discursului, ca şi în tăietura oarecum severă a frazelor. Totodată proza beneficiază de ochiul format al regizorului de teatru, cel ce evaluează/supervizează, în ansamblu şi în amănunt, configuraţia potenţială a unei scene (desigur imaginare) pe fondul căreia story-ul e derulat cu remarcabilă dezinvoltură; "povestaşul" gândeşte şi modelează situaţiile, sensurile, reverberaţiile/halourile fiecărui cuvânt pus în pagină, iar pe deasupra orchestrează o întreagă imagistică virtuală a fiecărui moment zămislit prin cuvânt."

Dan Anghelescu, poet, eseist, membru al USR, Prof. la Facultatea de Jurnalism din Bucureşti.

Traducerea în franceză a romanului Omul care vine din est, intitulată ”L HOMME QUI VENAIT DE L EST”, a fost publicată la editura Descartes, în anul 2014.

Despre autor:

http://www.danghitesco.ca

Confesiunea autorului:

Am spânzurat pe un perete, ca pe un soi de auto-portret, fotografia mea, pe care am scris o dedicatie: "Mie insumi, cu multa admiratie". Si am semnat.
O gluma ?... Bineinteles !... Dar si o ironie la adresa falsei modestii. "Eu nu sunt destul de..." este o provocare pentru cei din jur, in asteptarea unui: "Ba esti foarte..." Daca ai rabdare, se va gasi pâna la urma un binevoitor care sa te laude, daca n-ai, poate e mai cinstit sa te lauzi singur.... Dealtfel definirea unei persoane, cu atât mai mult a ta insuti, este o operatiune dificila si foarte rar obiectiva. Suntem alcatuiti din ce am facut si din ce am visat sa facem. Când ce am visat e mai mult decât ce am facut, atunci avem o problema.
Subsemnatul ? Am publicat câteva romane, acum îl pregatesc pe al saselea. Am comis doua piese de teatru, dar am pus mai multe in scena. Am scris o groaza de articole. Am realizat nu stiu câte emisiuni de televiziune si câteva filme documentare. Mai pot fi acuzat de multe texte de cântece, scenete, cuplete, monoloage si alte distractii populare.
Ce am visat sa fac ? N-am atâta cerneala în calimara ca sa va povestesc.
Asta-i problema mea...