Biografie

Scriitoare, publicistă, absolventă a Liceului de fete din Turnu Severin şi a Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, membră a Uniunii Scriitorilor - Filiala Dobrogea din anul 1995, a Societăţii de Haiku din Constanţa, a Ligii Navale- Filiala Constanţa şi a Asociaţiei „Pro-Basarabia şi Bucovina” ( ca membru fondator ). O activitate literară fecundă: versuri, proză, publicistică, reportaje literare, însemnări de călătorie, apariţii la Radio şi Televizuiune. Iniţiatoare, în colaborare, a câtorva Antologii de poeme occidentale şi creaţii nipone.

Volume publicate

Versuri

--„Trecătoarea amiază”-debut, versuri- 1986,Editura Litera Bucureşti
--„Ţărmul iubirii”-versuri-1994, Ed. Fundaţiei Andrei Şaguna
--„Doamne, rămâi cu noi”-versuri-1997, Ed Metafora-Constanţa
--„Doamne, auzi-mi glasul”-versuri-2000, Ed. Metafora-Constanţa
--„Anotimp de regăsiri”-versuri-2001, Ed. Metafora-Constanţa.
--„Aripă împuşcată”-versuri-2004, Ed. Boldaş Constanţa
--„Ajută-ne, fecioară!”-poeme-2004, Ed. Boldaş Constanţa
--„Domnul, nădejdea noastră”-versuri-2008, Ed. Boldaş Constanţa

Proză

--„Destine colorate”- 2006-Editura Boldaş Constanţa
--„Bucurii nesperate”- 2008-Editura EX-PONTO Constanţa

Creaţii în stil japonez (Haiku, Rengay, Haibun, Tanka)

--„Tăceri polare”-haiku-1998, Ed. Colecţia Albatros Constanţa
--„”Dealul cu cireşi”-poeme haiku-ed.bilingvă (româno-engleză),2001,Ed.Fundaţiei Andrei Şaguna.
--„Trăiri de-o clipă”-poeme haiku şi haibun-ed. bilingvă-2003 Editura Caz
--„Diamante de rouă”-poeme haiku şi haibun-ed. bilingvă-2004, Editura Europolis Constanţa
--„Nestematele clipei”- haiku-2004, Ed. Europolis Constanţa
--„Miracolul din clipă”-poeme haiku şi haibun-2005-ed.bilingvă ( româno-engleză)-Editura Boldaş.
--„Efigii ale clipei”-haiku-ed. bilingvă ( româno-italiană ), 2008, Ed. Boldaş Constanţa

Însemnări de călătorie

--„Peisaj sentimental”-1993, Ed. Europolis Constanţa
--„Italia-permanent miraj”--1994. Ed.Metafora Constanţa
--„Popasuri captivante”-1995, Ed. Metafora Constanţa
--„Irezistibile chemări”-1996, Ed. Metafora Constanţa
--„Mirajul călătoriei”-1999, Ed. Metafora Constanţa
--„Călătorind prin lume”-2001, Ed. Metafora Constanţa
--„Fascinante căutări”-2002, Ed. Macarie-Târgovişte.
--„Trei călătorii de vis”--2004, Ed. Europolis Constanţa
--„Splendori europene”-2005, Ed. Europolis Constanţa
--„Drumuri în ţara sfântă”-2005, Ed. Europolis Constanţa
--„Evantai de imagini” 2006, Editura Europolis Constanţa
--„Dor de Basarabia”-2007, Editura Europolis Constanţa
--„Călătorii sudice”-2007, Editura Europolis Constanţa
Proză pentru copii
--1001 glume ( în colaborare cu Vera Cordonescu ),-1991, Ed. Muntenia Constanţa
--„Alice detectiv”-1992-Editura Europolis Constanţa
--„Atâtea enigme”- 1993- Editura Europolis Constanţa
--„Magia prieteniei”-1995-Editura Metafora Constanţa
--„Slujitorii domnului-2000-Editura Metafora Constanţa
--„Domnul-călăuza mea”-2002-Editura Metafora Constanta
--„Poveşti” ( în colaborare cu Mariana Paris )-2003-Editura Europolis Constanţa
--„Moş Crăciun aduce poveşti” ( în colaborare ), 2007-Editura Bodaş Constanţa

Versuri pentru copii

--„ Versuri mici din grupa mare”-1988-Editura Ion Creangă Bucureşti
--„Cartea de vacanţă”-1991-Editura Porto-Franco Galaţi
--„Slavă Domnului Iisus!”-1994- Editura Poligraf Constanţa
--„Un pisoi....dalmaţian”-1994-Editura Fundaţiei Andrei Şaguna Constanţa
--„Vine vacanţa”-1995- Editura Metalica Constanţa
--„Joc de cuvinte”-1997- Editura Metafora Constanţa
--„Prieteni de joacă”-1997- Editura Metafora Constanţa
--„Alfabet de poezii pentru cei mai isteţi copii”-1998-Editura Europolis Constanţa
--„Jocuri printre poezii”-1999- Editura Europolis Constanţa
--„Bucurii pe portativ”- ( cu muzică de Adrian Doxan )-1999-Editura Metafora Constanţa
--„Poveştile florilor”-1999- Editura Dobrogea Constanţa
--„Vino cu mine”-1999- Editura Metafora Constanţa
--„Regatul copilăriei”-2002- Editura Metafora Constanţa
--„Invitaţia lui Robo-Chiţ”-2002- Editura Macarie Târgovişte
--„Delfinaşul fermecat”-2002- Editura Metafora Constanţa
--„Scrisoare de la mare”-2003- Editura Metafora Constanţa
--„Cărticica tuturor”-2003- Editura Europolis Constanţa
--„Daruri de la Moş Crăciun”-2004- Editura Europolis Constanţa
-„Aventurile verii”- 2004 - Editura Europolis Constanţa
--„Ştrengărei în vacanţă”-2005- Editura Europolis Constanţa
--„Săculeţul cu minuni” -2005- Editura Europolis Constanţa
--„Vara prichindeilor”-2006- Editura Europolis Constanţa
--„Iarna ştrengarilor”-2006- Editura Europolis Constanţa
--„Invitaţie la mare”-2007- Editura Europolis Constanţa
--„Ursuleţul zămbitor”-2007- Editura Europolis Constanţa
--„Cartea-i îngeraşul meu”-2008-Editura Boldaş Constanţa

Volume în colaborare ( creaţii nipone )

--„Rengay cu prietenii”-prima antologie românănească de Rengay, cu Radu Patrichi-2004, Ed. Europolis
--„Salutându-l pe Basho”-festivalul mondial de Haiku-Mamaia-2005, cu Flora Munteanu, Ed.Boldaş
--„Flori de tei”- 2006-Editura Boldaş Constanţa
--„Scoici de mare”-2007-Editura Boldaş Constanţa
--„Umbre şi lumini”-2008-Editura Boldaş Constanţa
--„România din suflet”- volum aniversar-2008 cu Laura Văceanu şi Valeriu Cuşner-2008, Ed. Boldaş

Activităţi literare

Colaborări la ziare şi reviste de cultură: Dobrogea Nouă, Tomis, Dynamis, Agora, Metafora, Marea Noastră, Marina română, Timona, Independentul, Haiku, Orfeu, Amurg sentimental, Ramuri, Dor de dor, Ecouri literare, Datina, Orion, Dor de Basarabia, Arcaşul şi Plai românesc ( ambele din Cernăuţi ), Mioriţa noastră ( din U.S.A.), Căuşeni ( Rep. Moldova), Albatros, Vrabac (Serbia), Meguro ( Japonia ). A colectat, împreună cu alte persoane, peste 7000 volume pentru Basarabia. Este membră a cenaclurilor literare „Metafora”, „Mihail Sadoveanu” de la Cercul Militar Constanţa. La şcoala nr. 29 a iniţiat o revistă pentru cei mici intitulată „Zvon de puritate”,

Prezenţe în antologii

_ „Omagiu patriei”-1977-Bucureşti
_”Antologia Constanţei”-1992
_”Umbra libelulei”-1993.Editura Haiku Bucureşti
_” Zbornic Prodjecce-1995- (Croaţia)
_ „Culegătorii de rouă”-1999-Tâtgu Mureş
--„Poezia cetăţii”-2001 Editura Macarie Târgovişte
--„Stropi de rouă pe colegiu”-2003- Editura Sigma Bucureşti
--„Cupola de veac”-2003- Editura Macarie Târgovişte
--„Rengay cu prietenii”-2004-Editara Europolis
--„Cântecul apei”-2004-Editura Atar Bucureşti
_”Surâsul crizantemei”-2004 Târgu Mureş
--„Meguro”-2005-Japonia
--„Cartea festivalului”-2008-Editura EX-PONTO Constanţa
--„Antologia Kukai”-on line- 2008
_” România din suflet” – 2008
--„Antologia Romanian Kukai”-aprilie 2007-martie 2009 Ed. Grinta Bucureşti

Referinţe critice

Pr. dr. Nechita Runcan, Marius Chelaru, Nicolae N.Negulescu, Ion Roşioru, Ovidiu Leonte, Alexandra Flora Munteanu, Corina Apostoleanu, Ovidiu Dunăreanu, Ştefan Cucu, Eugen Vasiliu, Nicolae Ioana, Aurora Lazu, Stela Moise, Mihail I. Vlad, Emilia Dumitrescu, El Morhan, Ana Maria Ciubotaru, Graţiela Gheorghe.

Premii literare

--Premiul de poezie-1986 Satu Mare
--Premuil revistei „Steaua” la concursul cenaclului Poesis-1987-1988
--Premiul”Mihu Dragomir”-1988-Galaţi
--Premiul III- la „Concursul Kukai” - oct. 2007
--Premiul III- la „Concursul Kukai”- nov. 2007
--Locul IV-la „Concursul Kukai de Senryu”- dec. 2007
--„Premiul II- la „Concursul Kukai”- aprile.2008

 

Fotografii reprezentative

PODIŞUL PAMIR
 
 Fără voie, o urmărea cu privirea de câteva zile. Venea la plajă cu regularitate de ceasornic. Îşi întindea cearceaful imaculat, îşi dezbrăca rochia uşoară de vară, rămânând într-un costum de baie de culoarea chihlimbarului, îşi scotea din coşuleţul de paie câteva cărţi şi apoi se aşeza şi ea. Deschidea o carte. Cu seriozitate de şcolăriţă, parcă învăţa, nu citea de plăcere. Când simţea că pielea sa e pe punctul de a lua foc, se îndura să lase cartea şi să alerge spre buzele de răcoare ale mării, abandonându-şi valurilor trupul înfierbântat.
 Câteva minute mai târziu, revenea la aceeaşi preocupare:cititul. „De ce o fi alternând cititul din două cărţi?” se întreba vecinul său, cel care o urmărise în ultimele zile. Ieri a îndrăznit să se aşeze mai aproape de ea. A putut constata uşor că o carte, cea îmbrăcată în coală albă, e o carte de studiu, cealaltă, neînvelită, e un volum de poezii de Lucian Blaga. S-a gândit că poate este studentă, dar imediat şi-a dat seama că era trecută de frumoasa vârstă a studenţiei. Poate alte examene. Câte nu pot fi? Până să se hotărască a vorbi, Ştefan Dogaru îi admiră linia pură, de sculptură grecească, a coapsei, conturul dulce al sânilor, părul mătăsos, strâns într-un coc. I-l admirase,la plecarea acasă,revărsat într-o foşnitoare cascadă, într-o libertate sălbatică.
 Observând că e privită mai mult decât trebuie, femeia, în loc să se supere cum ar fi făcut orice ipocrită, l-a rugat pe vecin să-i supravegheze şi lucrurile ei când e plecată în apă. Era şi nu era un semn de încurajare pentru Ştefan. Era pentru că până atunci nu avusese nevoie de paznic la puţinele sale lucruri şi nu era, deoarece îl privea de parcă ar fi transparent. Ştefan Dogaru nu e un timid, dar această tânără frumoasă îi dă fiori de gheaţă, o admira ca pe o statuie, fără a simţi nevoia a-i vorbi sau a o atinge. Nu-l interesa cum o cheamă, el o botezase Păpuşa de ciocolată, pentru că nu e prea înaltă, şi are pielea arămie. A făcut multă plajă în vara aceasta, nu e culoarea sa naturală, i-o spune fâşia albă de-a lungul slipului.
 Da, costumul, cât de bine se armonizează cu arama pielii!, constată admiratorul. Medicul Ştefan Dogaru venise singur la mare. Recomandabil ar fi fost muntele, dar în lipsa unui bilet într-o staţiune montană, a acceptat litoralul. Şi-a lăsat fetiţele la părinţi. Soţia îl părăsise pentru un ciocănar robust, nu ca el, care-i aduce mulţi bani la chenzină, necheltuindu-i pe cărţi şi reviste. Şi-a impus a nu se mai gândi la toate acestea. Este un concediu obţinut cu mare greutate şi trebuie să profite de acesta. Doreşte să-şi bucure ochii, să-şi revigoreze trupul, să-şi liniştească sufletul. Inima sa, organic bolnavă, a suferit traume. Poate acesta e adevăratul motiv că n-a legat nici o prietenie sau măcar o cunoştinţă în aceste zile. Voia să fie stăpân în turnul singurătăţii sale.
 Dar iată că zidurile turnului său se dărâmă din pricina unui banal ciob de sticlă. Astăzi, Păpuşa de ciocolată îl salută cu un zâmbet de Monalisă. I-a răspuns şi atât. Intrând în apă, Ştefan observă că vecina lui îl înlocuise pe Blaga cu Esenin. În timp ce se gândea la gusturile ei literare,lângă el se aude un ţipăt uşor:
 - Ce s-a întâmplat? o întrebă mai mult în calitate de medic, decât de admirator. Se ridică în picioare şi o sprijini.
 - M-am tăiat în ceva, răspunse tânăra, apoi se aşeză pe cearceaf. Într-o clipă, pe pânza albă, apare o floare purpurie. Tăietura de câţiva centimetri, bolborosea în sânge. Instinctiv, şi-a acoperit rana cu
 palmele.
 - V-aţi tăiat foarte rău. Daţi-mi voie să vă ajut! Sunt medic. Cu un prosop curat i-a bandajat provizoriu piciorul. A ajutat-o să-şi strângă lucrurile şi să le pună în coşuleţ.
 - Trebuie să mergem la primul punct sanitar, propune Ştefan, nu ştiu cât de adâncă este tăietura.
 - Desigur, aprobă ea, cu glas scăzut.
 Găsind punctul sanitar închis, i-a propus:
 - Eu locuiesc la Hotelul „Sirena”, în apropiere. Am în cameră cam ce ar trebui pentru o asemenea plagă. Vă rog să mergeţi cu mine. Văzându-i ezitarea, continuă: aveţi încredere!
 Sprijinită de braţul lui, merge şchiopătând. Ajung la hotel. Evită întrebările recepţionerei şi urcă în cameră. În scurt timp, rana este pansată, nu era nevoie de cusut. Oferindu-i o ceaşcă de ceai, femeia s-a mirat, cafeaua fiind la modă. Nu-i putea spune că acest paleativ general, lui îi este interzis.
 Într-o oră, cât a stat la el, nu aflase mai mult despre ea decât ştiuse până atunci. Ceva tot aflase: că numele său e Andra. Vorbiseră despre poezie, muzică, spectacole de teatru. Pentru Ştefan, ea nu mai era o femeie glacială, se transformase într-o mare enigmă.
 În zilele următoare, n-a făcut nici un pas mai mult spre universul ei, deşi s-a îndurat să mai lase deoparte cărţile, în favoarea unor scurte discuţii şi chiar să facă o partidă de înot împreună. De câteva ori se întâmplase ceva ce s-ar numi ciudat, dacă n-ar cunoaşte puţin tainele telepatiei.
 Prima dată când au mers amândoi în apă, a privit-o doar,gândindu-se că i-ar face plăcere dacă ar fi însoţit de ea. Gândul său nerostit a făcut-o să se ridice şi să-l întrebe:
 - N-ai vrea să te răcoreşti?
 - Dar cine va avea grijă de lucrurile noastre? a glumit el, mai mult să nu se vadă cât este de emoţionat că i-a citit gândurile.
 - Pescăruşii! Ei le vor păzi de hoţi, a prins ea gluma.
 După ce au ieşit din apă, a văzut-o îndepărtându-se fără un cuvânt. În momentul în care se hotărâse să meargă în căutarea unei băuturi răcoritoare, Andra se întoarse cu două sticle de pepsi. Iar îi citise gândurile. Nu s-a mirat deloc auzindu-l că-i era sete.
 Seara, fără a-şi fi dat întâlnire, s-au revăzut aşezaţi pe acelaşi rând, în grădina de vară a cinematografului din staţiune. Coincidenţele au continuat, dar Andra rămânea o taină. Ştefan aflase numai că este căsătorită, că are un copil şi se pregăteşte pentru doctorat. Nu şi-au pus unul altuia nici o întrebare de parcă viaţa ar începe de acum înainte şi ce-a fost înainte trebuie uitat sau măcar neglijat puţin.
 Pe măsură ce zilele zburau, Andra îl învăluia în unde chemătoare, dar încă nu-şi putea mărturisi dacă se îndrăgostise sau nu de ea. Cât despre Păpuşa de ciocolată, un lucru i se părea cert: nu-i inspirase nici un sentiment, nici măcar de prietenie. Uneori îi părea rău că ieşise din muţenia lui, alteori dimpotrivă. Din lipsă de fapte, imaginaţia lui Ştefan îi crease o biografie frumoasă, interesantă, dar lipsită de soarele dragostei. Aşa i se păruse sau aşa dorea el să fie? I-ar fi cerut o întâlnire, dar nu îndrăznea.
 Andra, privindu-i frământarea interioară cu aceeaşi detaşare de până atunci,fără sfiala lui, l-a întrebat:
 - N-ai vrea să vedem împreună spectacolul cu piesa „Preşul”? Joacă Stela Popescu.
 - Sigur, cu mare plăcere, a aprobat el, uluit de invitaţia ei.Fiindcă ea a făcut propunerea, nu-i mai poate mărturisi că el a dorit acelaşi lucru.
 Cum a fost spectacolul, Ştefan nu ştie. Simte în dreapta lui o floare care înfloreşte pentru el, pentru prima oară dăruindu-şi comoara. O bucurie imensă îl primise în imperiul ei. „Nu sunt un infatuat?” gândeşte. „Cum să se uite ea la mine? Nu sunt sculptural, nu sunt frumos, nu sunt...Dar am simţit că nu s-a plictisit cu mine, nu i-am alungat eu tristeţea din ochi? Dacă m-am înşelat? Poate veselia din ultimele zile era cauzată de apropiata plecare acasă. Nu, de mai multe ori: nu! Am văzut bine că i s-au înrourat ochii de tristeţe când eu am amintit că mâine ne despărţim. Sânt sfâşiat de îndoieli. Ce-ar fi s-o întreb: ai putea să te îndrăgosteşti de mine? Cum să-i mărturisesc când nici eu nu ştiu clar ce sentimente am? Ar trebui să mă
 liniştesc, mâine se va termina totul. Mâine...dar mai stau lângă ea câteva ceasuri. Ce trebuie să fac? Desigur ceva...Imprevizibil! ”
 Primenit într-o lumină minunată, Ştefan s-a pierdut în hăţişul unor tirade de întrebări şi îndoieli. După terminarea piesei, nu reuşeşte să susţină o discuţie despre aceasta, degeaba îşi confecţionase o figură de om atent. Pe aceleaşi cărări vulnerabile i-a sesizat inapetenţa pentru subiectul discuţiei:
 - Nu ştiu de ce n-am putut urmări spectacolul. Îmi zburau gândurile aiurea. La această mărturisire, Ştefan şi-a simţit inima dublându-şi ritmul. Dacă au colindat-o aceleaşi gânduri? N-o poate întreba. Şi totuşi îşi învinge lipsa de curaj:
 - Te superi daca te întreb la ce te gândeai?
 - La noi doi, la un bărbat şi o femeie de aproape 30 de ani, care şi-au intersectat drumurile vieţii, fără voia lor, răspunde ea, simplu, cu curaj.
 - Ai observat că nici eu n-am fost mai atent decât tine, mărturiseşte Ştefan, tot la noi doi m-am gândit.
 Un râs cristalin mângâie perdelele înserării. E râsul ei, şi-l aude prima oară.
 -Ce proşti am fost, ca nişte puştani! Mai bine ne plimbam şi ne spuneam gândurile, zice ea cu seriozitate după ce fusese ironică. Oare ce trebuie să urmeze după această ipostază a sincerităţii?
 Nimic sau totul. Aşa gândea Ştefan, dar s-a nimerit să mai fie o cale de mijloc.Ce-au mai vorbit nu mai ştie. Banalităţi. Fiecare, parcă îşi pusese în minte să spună exact altceva decât ce gândea atunci, deşi discuţia ar fitrebuit să alunece pe un drum comun după râsul acela vesel-amar.
 La lumina unui bec, unde s-au oprit, Ştefan parcă o vede pentru prima dată. Rochia de mătase verde nu reuşeşte să-i tempereze reliefurile incitante ale trupului subţiratic, cu fragilitate de orhidee. E timpul să-şi ia rămas bun. Îi întinde mâna. I-o sărută. O simte vibrând ca un lăstun speriat care nu ştie încotro să zboare. Petalele unei inflorescenţe de vis îl îndemnă s-o sărute. Nici unul n-a ştiut cât a durat acel sărut. Ştefan are revelaţia unei mari iubiri, unice. Sărutul acela l-a purtat pe aripile sale în Podişul Pamir. A simţit că trupul său nu mai are greutate, că zboară între cer şi pământ. O fericire fascinantă, nemărginită, îmbrăcată în muzica sferelor şi lumini filtrate de blânde vitralii au pus stăpânire pe sufletul lui.
 Făcând un mare efort de a zăgăzui torentul emoţiilor. Andra, abia desprinsă din îmbrăţişare, l-a rugat:
 - Să ne aşezăm o clipă pe bancă. Nu ştiu ce-i cu mine, mă simt extenuată, ameţită, de parcă m-am întors dintr-o lungă şi îndepărtată călătorie.
 Ştefan ştia. Propunerea de a sta pe bancă îi era şi lui tot atât de necesară. Se simţea la fel de ostenit. Ca medic, de mult cunoştea faptul că un sărut poate produce accelerarea pulsului, dar fenomenul întâmplat cu ei i se părea ciudat, deşi era convins că toţi cei ce iubesc sincer, cu adevărat,încearcă o bucurie fără sfârşit, ca în podişul Pamir. O tăcere deplină se instalase între ei. Andra îi rupe tăcerea cu o
 mărturisire.
 - Cu mine s-a petrecut ceva straniu şi în acelaşi timp minunat, fascinant. Şti n-am crezut că vei îndrăzni să mă săruţi, nici nu mi-am dorit-o. Dar acum că s-a întâmplat, ai descoperit în mine o fiinţă
 necunoscută mie şi de-acum foarte dragă. Fără îndrăzneala ta, n-aş fi putut trăi câteva clipe de basm fericit. Auzind uneori despre Podişul Pamir al îndrăgostiţilor, zâmbeam.. Acum îmi pare, ba nu, sunt sigură că şi eu, însoţită de tine, l-am vizitat. La început am simţit cum trupul meu scapă de sub puterea gravitaţiei, se înalţă, apoi...Apoi Păpuşa de ciocolată a descris sentimentele trăite, aproape cu aceleaşi cuvinte gândite de cel ce o sărutase. El înţelese că s-au întâlnit într-o mare iubire,că prin acel sărut deveniseră o singură fiinţă, aşa cum gândiseră vechii greci iubirea.
 - Dar de ce sunt atât de obosită? întrebă ea întrerupând gândurile lui.
 - Cum să nu fi dacă ai ajuns în Pamir? glumi el. Ştefan se întreba dacă fiecare sărut ar provoca aceleaşi trăiri şi consecinţe fizice, ce s-ar întâmpla cu inima sa. N-a avut curajul să verifice printr-un nou sărut. Nici Andra nu l-a încurajat, strivită de certitudinea unei iubiri nedorite.O pată de culoare verde se îndepărtează, risipind pentru o clipă cuiburile de întuneric dintre stâlpii cu neon. Ştefan e năpădit de neliniştea prevestitoare a unei mari pierderi.