- Costel
Stancu - Poeme din volumul
TERAPIA CĂDERII ÎN GOL
-
(Editura
HESTIA, Timişoara, 1995)
-
-
***
-
costel stancu intră
liniştit în oraş convins că omul
-
e ceva mai mult decît
o găselniţă a lui dumnezeu
-
ar dori să uite tot
însă memoria lui seamănă cu
-
o groapă ce se
adînceşte pe măsură ce vrei să ieşi din ea
-
şi astfel nu poate fi
fericit degeaba îl iubiţi îl urîţi
-
voi o sută de femei
alungate cu pietre
-
zadarnic căutaţi la
picioarele sale iertarea el trece mai departe
-
găsind în dreptul
fotografului acelaşi ins fără
-
o faţă anume (îşi va
aminti
-
tîrziu mişcările lui
prevestitoare de rău)
-
el se deosebeşte de
ceilalţi tocmai fiindcă nu-i poate imita
-
ştie că nu există
sfîrşit şi trebuie mimat unul
-
trebuie găsit un joc
dacă joc poate fi acesta unde
-
moartea e trişorul pe
care îl prinzi
-
dar de fiecare dată
el îţi arată mîinile goale.
-
-
***
-
rămîi aici
-
să-ţi legene vîntul
clopotnița inimii
-
cine eşti tu?
-
o linie împrejurul
căreia se înfăşoară
-
din ce în ce mai
strîns păianjenul cărnii?
-
ce altceva poţi face
decît să urmăreşti
-
neputincios cu
degetul
-
traiectoria celui ce
se aruncă din turn?
-
o contemplaţie unică
dureroasă surdă
-
ai putea să muţi
pasărea în locul grinzii
-
atunci totul ţi-ar
părea că pluteşte în aer ei da
-
omul rămîne animalul
cu cea mai
-
bună părere despre
sine însuşi
-
îţi spui şi rîzi
priveşti pe fereastră
-
o formă nesigură pe
plajă un nud de nisip orbitor
-
o femeie ce se
dezbracă şi toţi îi laudă desenul de pe spate
-
se apropie de tine vă
priviţi o blîndă disperare apasă
-
e-atîta linişte parcă
faţa lunii ar fi fost
-
scăldată în şapte ape
deodată
-
tu taci ea tace un
foc de sînge şi trestii începe-n apus
-
şi dintr-odată
sunteţi faţă în faţă între voi masa -
-
o
linie
trasă cu var atent să nu vă atingă trupurile -
-
femeia
speră în ochiul ce pîndeşte-n tufiş
-
tu în graba sîngelui
de a se face metal
-
ce-i fericirea
-
dacă nu întîlnirea
sinelui cu un greier?
-
-
***
-
între cruce şi cel
ce o poartă nu mai e loc pentru altceva
-
ce să aleg cînd luna
şi soarele
-
se nasc una din alta
ca apoi să se caute?
-
poate dorinţa ta de a
trece neobservat prin lume cu
-
părul frînt peste
măslinul care ne va prăda mîinile dimineaţa
-
e-atîta linişte că
fiinţa tresare amintindu-şi de nefiinţă
-
doar eu plîng peste
crucea desfăcută în iarbă
-
şi nu-mi amintesc
nici cuie nici mîini
-
te-am aşteptat pînă
cînd timpul şi-a devenit sieşi inegalabil pe
-
urmă luminile s-au
făcut umbre întinzîndu-se pe fereastră o
-
jale mare a cuprins
clopotele îngropate sub casă fără
-
să ştie
ochiul e hrana păsării faţa vîrtej în care
-
pana a stat
nemişcată o clipă dacă vine
-
ploaia şi
spală drumul golgotei mă ierţi?
-
-
***
-
o mînă se apropie de
tine pe nesimţite şi tresari
-
tu ai iubit lucrurile
palpabile altele te-ar fi speriat
-
acum ce fericire să
arunci un pumn de cuie între
-
umerii crucii şi
totul să-ţi pară schimbat
-
cînd eu plîng tu
plîngi el plînge
-
ce motivaţie mai
are victoria?
-
şi împotriva cui
cîntă greierii? uneori
-
îţi aminteşti
eroarea - şarpele casei viclenia celui
-
ce ştie că se va
naşte rege apoi vine noaptea şi luna
-
se tulbură ca vinul
îndoit cu apă un vis cu fluturi aşezaţi pe rîu
-
sau o vrajă
neînţeleasă a minţii e totul şi iarăşi
-
degetele alcătuiesc
o formă ciudată un gol perceptibil
-
deasupra ta într-o
sublimă disperare
-
ochii păsării
-
simulează
-
înecul
-
-
***
-
aşa
cum stau mîna mea nu ridică obiectele ci le năruie
-
un joc princiar cu
moartea
-
frica eului
conştient de sine o simt
-
resemnarea de a
trăi legat de umbră
-
ca un sclav de
durerea lumii
-
ce trist cînd
descoperi că
-
tocmai omul îşi
lipseşte sieşi pentru a fi desăvîrşit
-
o
nemişcare ciudată
-
s-a liniştit marea
parcă deasupra ei s-ar pieptăna o femeie
-
sîngele şi un ochi
de peşte în crucea vîntului
-
atît îmi mai
amintesc
-
-
***
-
să fie poezia o
defulare a spiritului înaintea morţii?
-
scriu o pasăre doarme
pe grindă îi simt umbra grea pe faţă
-
ce nevoie are ea de
visele mele? sînt singur chiar înainte de a
-
mă naşte am văzut o
cîrtiţă fugind dintre foile albe -
-
memoria celui care
pleacă uitînd
-
să închidă fereastra
dinspre rîu
-
rîsul în oglindă
umila terapie ce-mi mai rămîne
-
cînd tu mă părăseşti
ca pe un sînge străin
-
dintre toate
pedepsele am ales să te uit
-
ceva modern şi fără
vărsare de sînge caut
-
şi plîng ca un rege
umilit
-
după o aspră
victorie
-
în cîmpul de mure
-
-
***
-
cît de nebun trebuie să
fii să îţi aştepţi moartea
-
şi cît de fericit să
o primeşti
-
avînd în faţă hîrtia
albă
-
plaja pe care lunecă
oasele lungi ale femeilor
-
cineva şopteşte
întruna
-
a fi a fi a fi a fi a
fi a fi a fi
-
asemenea unor baloane
de săpun
-
tu degeaba încerci
să–l convingi că în
-
spatele crucii se
ţine un bal
-
că vine sfîrşitul şi
nimeni nu îşi descoperă faţa
-
-
se face linişte
deschizi fereastra
-
- o gură de aer în
vidul acesta
-
ca un copil rătăcit
într-o gară -
-
arunci cîţiva bănuţi
în căruciorul paraliticului
-
el e împins din spate
însă tot speră că
-
va cuceri odată lumea
cu propriile-i mîini
-
şi o va strînge la
piept priveşti peste ape
-
o pereche de cîini
înghesuie luna
-
te sperii închizi
fereastra
-
doamne cît de nebun
trebuie să fii…
-
-
***
-
construieşti un castel
din hîrtie apoi îi dai foc singur
-
eşti un mic dumnezeu
ruşinat de creaţia sa
-
fericit pierzi măsura
timpului respiri tot mai rar
-
a doua zi
-
găseşti un iepure alb în
locul mulţimii îndoliate
-
tu nu eşti vinovat
-
tu nu ţii oglinzi în
casă tu te iubeşti pe ascuns apoi
-
umbli hipnotizat cu
mîinile înainte
-
soarele e împins
într-o parte
-
în trei zile
cerul e vindecat
-
aşa cum treci pe
străzi aplecat în
-
faţă ca un lăutar
peste vioara lui obosit
-
ireal pare totul în
imaginaţia ta monstrul
-
e ucis a nu ştiu cîta
oară de copilul cu o nuia în mînă
-
absurd strigi spaima
te trage afară din somn
-
haosul poate fi pur
şi simplu o convenţie oarecare o
-
încăpere cu toate
uşile şi ferestrele deschise
-
în care nu intră
nimeni pînă la sfîrşit
-
-
***
-
stau singur într-o
încăpere
-
uşile rînjesc
siguranţele fumegă
-
îmi îngrop mîinile şi
tot eu sînt
-
acela ce le caută
înnebunit şi vă acuză
-
de ce daţi numele meu
-
lucrurilor poemelor
care nu-mi seamănă?
-
trupul - o avalanşă
de
-
carne şi oase mi se
prăbuşeşte la picioare
-
e linişte
-
pe clanţa uşii găsesc
monedele urmelor tale reci
-
privesc pe fereastră
tu te apropii liniştită şi atunci în mine
-
creşte nădejdea cît
un cap de berbec după care
-
alerg de la un
capăt la altul al fiinţei fără să îl prind
-
stăm faţă în faţă
între noi aerul se lichefiază
-
începem un joc: tu
pui o mînă peste cealaltă şi
-
astfel crucea mi-o
aşezi pe ochi
-
eu te învinui te
alung
-
-
***
-
cu sfială alungi
focul dintre palmele femeii venite lîngă tine
-
să te vegheze ori să
te ucidă cum poţi ştii?
-
mişcările ei nu
prevestesc nimic lupta s-a sfîrşit
-
învingătorii adună
măştile şi le ard
-
- se spune că ele au
fost create anume
-
pentru a-i linişti pe
cei vinovaţi -
-
e noapte visezi să
treci o apă cu somnul algelor pe ochi
-
începi să dansezi
disperat ca şi cînd ai vrea să atragi
-
obiectele înlăuntrul
tău iar ele nu s-ar supune
-
pe grindă bufniţa… a
orbit aşteptîndu-te… îţi aminteşti
-
tu ai venit mi-ai lipit un bănuţ
rece pe frunte
-
plata pentru a fi iertat are
gustul sîngelui mi-ai spus
-
eu am plîns pe cearceaful alb
furnicile se roteau a spaimă
-
am vrut să fug
-
se mai văd
şi acum umerii ieşiţi din fotografie