« Revista ASLRQ
 
Adrian Erbiceanu - Fabule
 
 
 
Autocritica Leului

“De ce nu vă mai sunt pe plac -
C-am jupuit un miel, degeaba?
Că gheara mea - bună de leac -
Îşi face cu silinţă treaba?!

Să fiu cum sunt, mi-e hărăzit;
Dar mielul „invitat” la cină
Era atât de necăjit,
Încât nu îmi găsesc vreo vină!

Dar dacă am, pot să-ndrept
Greşeala mea de dinainte!
Ceva păreri? Iacă, aştept -
Dar scurt, în două-trei cuvinte!”

Şi ca s-arate cât i-e graba
Pe masă-şi puse-n glumă... laba.

ÎN LOC DE MORALĂ:

În sala gravă, ca-n mormânt,
Nu scoase nimeni un cuvânt!


Ciocanul şi patentul

„Propun să fie dat afară:
Nu e isteţ şi nu-i de soi;
În graba lui, ereditară,
Distruge tot ce facem noi.

Negativist – ce bat, el scoate!
Ce poate fi mai elocvent
Decât, visând celebritate,
Ne şterge de pe firmament!”…

Exclus, plecă Patentu-n grabă
În lume să-şi găsească rost.
A doua zi, cuprins de treabă,
Bătu ciocan-un cui, dar prost.

ÎN LOC DE MORALĂ:

- Patentul unde-i?
- Păi… a fost!


Fabulă c-un... poloboc

"Sunt așa!... Și-așa!... Că, iată,
Unde merg am primul loc!"
Către lumea adunată
Se fălea un Poloboc.

"Ăsta-i deal? - Și-și scoase pieptul:
Numai pentru voi e lung.
Eu de-o iau cum știu, de-a dreptul,
Primul îmi e dat s-ajung!"

Și sărind din car, hai-hui,
Se porni să-și facă jocul...
Uite-l ici; ba, uite, nu-i!
Nu e ăla Polobocul?!

Hodoronc!... Și trosc!... Și poc!...
Răsucite stau pe brânci,
Din limbutul Poloboc,
Doage, șapte; cercuri, cinci.

În loc ce morală:

Din bătrâni de mult se știe:
Vorbă multă, sărăcie!


Fabula Magnetofonului

Vestitul “Mag”, isteţ şi papagal,
Sărit din matca clară a măsurii,
Urla grotesc, în dezacord total,
Băgând fiori în Fauna Pădurii.
S-a strâns atunci de peste tot “poporul”
Şi s-a ţinut pe loc o adunare
F.F. Urgentă - cu întreg soborul -
Ce-nspăimântat de vocea aia tare
(Amplificată-n zeci de difuzoare)
A hotărât să-l pună şef pe...”Fiare”.

Tronând, mulţimii ce-i ţinea isonul,
Dădu să-i spună două-trei cuvinte,
Când derulat, sfârşit, Magnetofonul,
Văzu o iotă că nu ţine minte...

IN LOC DE MORALĂ

Mai e nevoie să vă spun eu, oare,
Că toţi îl tăvăliră în picioare?!


Volanul şi claxonul

- Nu meriţi nici un ban,
Claxonului îi spuse
Burtosul de volan.
I-a fost răspuns atuncea,
Din colțul său, butonul:
- Maşina n-ar fi dacă
N-ar exista claxonul!...

Şi prinți de ceartă, iacă,
Îmbrăţişară pomul!

ÎN LOC DE MORALĂ:

Uitaseră un lucru
Că mai există: Omul!


Greierele şi furnica
(altă fabulă)

Ca să nu păţească iară
Ca mai an, când pe nimica
A cerut un bob sau două
La vecina sa Furnica,
Iar aceasta, şugubeaţă,
Făr’ prea multe să-i cuvânte
Îl trimise jos, sub grindă,
Pentru-n bob, un an să-i cânte,
Greierele - fiind făptaşul -
Luă cu sine o desagă,
Bob cu bob muncind s-o umple
Vara-ntreagă, toamna-ntreagă.
Numai că, ajuns la moară,
- Rost să-şi facă de bucate -
Înlemni văzând că duse
O desagă goală-n spate.
Pasămite, luându-şi sacul
Şi fixându-l strâns la gură
Nu văzuse cum se cască
Dedesubt o crăpătură...

Încolţit de frig şi foame
La Furnică în pridvor
Pentru-o mână de bucate
Cântă-un greiere de zor.

MORALA:
Neglijenţa cu risipa
Adunate dau: Nimica.
Şi-apoi cânţi cum vrea...Furnica!

 

Sursa: Adrian Erbiceanu, 2019