- Elena Buică - Bucuriile
sărbătorilor de iarnă
-
-
Vin
sărbătorile de iarnă şi ca în fiecare an, din orizontul larg al
literaturii, mă întorc cu fidelitate şi iarăşi pun cuvântul la lucru
în slujba lor, căci statornicia în scris are întotdeauna un cuvânt
de spus. Bucuria acestor sărbători nu se estompează nici chiar dacă,
tocmai în această perioadă, mai adaug încă patru ani peste cei 80
împliniţi. Există un anume fel de tinereţe şi la această vârstă, una
specială în care vezi lumea învăluită în mai multă lumină, o lume
mai aşezată, mai domoală, mai frumoasă, mai curată şi cu bucurii
izvorâte din trăiri mai profunde. E o lume în care te reconstruieşti
din partea cea mai bună a zestrei de suflet pe care ai agonisit-o
de-a lungul vieţii, partea cea mai generoasă, ca apa sfinţită, căci
fiecare păstrăm tainic în noi un strop de dumnezeire. Trăim
bucuriile curate, departe de bucuriile întinse în mod viclean în
calea noastră. Cu toţii ne bucurăm că primim în casele noastre
dumnezeirea prin pruncul Iisus. Fiecare încercăm să aducem bucurie
şi pace în interiorul nostru pe măsura vârstei spirituale în care ne
aflăm.
-
Vârsta nu estompează nimănui dorinţa de a retrăi iubirile adunate în
căuşul inimii. Nu e perioadă mai iubită şi mai bine primită la orice
vârstă, ca aceea a sărbătorilor de iarnă. Nu mai sunt sărbătorile
aşa cum le le-am trăit noi, cei mai vârstnici, în copilăria noastră.
Ne-am îndepărtat mult de scena în care eram participanţi cu trup şi
suflet de copil alături de părinţii noştri şi de colectivitatea în
care vieţuiam. Acum, mulţi semeni din rândul celor mai tineri nici
nu au cum să ştie ceea ce ştiam noi când eram mici. Tăvălugul vieţii
aduce multe schimbări şi din ce în ce se succed în ritm tot mai
alert. Viaţa oamenilor a devenit tot mai încărcată de tot felul de
probleme. Liniştea căminului de odinioară a fost treptat înlocuită
cu încordarea de a ne menţine ritmul zorit, de parcă ne îmbrânceşte
cineva nevăzut când pasul e mai domol. Actualizăm tradiţiile, dar
hainele noi în care le îmbrăcăm totuşi ne vorbesc ca altădată, deşi
se pare că au alt glas. Înțelepciunea anilor cerne şi discerne şi
ştie unde să caute izvorul frumoaselor trăiri şi să le îmbrace în
înţelesuri noi, ştie unde să caute bucuriile neştirbite. De-a lungul
timpului ne schimbăm mereu, dar în esenţă suntem mereu aceiaşi.
-
Neştirbită a rămas frumuseţea retrăirii în Casa Domnului a bucuriei
zilei în care a fost întruchiparea divinului cu umanul, iar lumea a
început să se schimbe prin Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
La fiecare 25 decembrie, Dumnezeu coboară la oameni ca aceştia să
urce la El, la fiecare 25 decembrie, Iisus se naşte în lăuntrul
nostru. Bucuria venirii pe lume a pruncului Iisus, este şi bucuria
venirii pe lume a copiilor noştri, cu frumuseţea şi bogăţia
îngerească cu care Domnul ne trimite pe pământ pe fiecare dintre
noi. Nimic nu e mai frumos decât să îţi petreci sărbătorile cu cei
dragi, ciocnind un păhărel de vin bun, după o sărmăluţă aburindă şi
o friptură de purcel, ori caltaboş sau câte alte bunătăţi care se
revarsă cu abundenţă pe masă în camera în care bradul împodobit e
purtătorul darurilor încărcate de bucurii şi surprize. Colindele,
slujbele la biserică, obiceiuri şi tradiţii dragi nouă şi puse la
păstrare în cutele mai adânci ale inimii, au încă puterea de a trezi
în noi bucurii ca odinioară şi cred că mereu va fi aşa. Întotdeauna
vom sorbi frumuseţile acestor zile şi vom îmbracă cu ele amintirile
care ne vin dintr-un "adânc de departe", de frică să nu se destrame
ca un vis. Întotdeauna ne va rămâne înscrisă pe faţă lumina şi
bucuria revărsată în noi cu multă dărnicie şi întotdeauna vom
răspunde bucuroşi zâmbetului semenilor noştri care ne transmit
bucuria trăirilor lor. Oricât de comercializate ni se par
împodobirile magazinelor, străzilor, întregii atmosfere în care
trăim, totuşi ne bucurăm şi acceptăm, deoarece cam de pe la
începutul secolului al XX-lea, Crăciunul a început să capete şi o
înfăţişare laică. E sărbătoarea Luminii pentru multe alte popoare cu
alte religii.
-
Dar
trebuie să amintim, chiar şi numai în treacăt, şi alte bucurii pe
care le trăim până la această mare sărbătoare. Întâmpinăm cu
bucurie, lăsata secului, apoi pe Sfântul Andrei, apostolul care ne-a
creştinat. Cu bucurie şi mai mare îl aşteptăm pe Moş Nicolae care
lasă copiilor dulciuri în încălţămintea pusă la intrarea în casă.
Ignatul ne aminteşte de vâlvătaia paielor aprinse pentru pârjolirea
porcului cu care se va umple masa de bunătăţi. Repetiţiile sunt
făcute cu multă râvnă pentru colindele din ajunul Crăciunului, ba şi
pentru cele următoare, căci biciul trebuie mânuit cu îndemânare la
urările de Anul Nou, iar buhaiul şi căpriţa nu trebuie trecute prea
uşor cu vederea. Cu mic sau mare, toată lumea întâmpină Anul Nou cu
aceeaşi neştirbită speranţă într-un an care să aducă sănătate şi
împlinirea dorinţelor. Aceleaşi urări le adresez şi eu românilor
oriunde s-ar afla:
-
Crăciun
fericit, sărbători minunate şi Anul Nou, 2017, să vă aducă
împlinirea dorinţelor de bine!
-
-
Elena Buică
-
Toronto, Canada