200 de aforisme de Ionuţ Caragea

200 de aforisme de Ionuţ Caragea
Selecţie din antologia „În aşteptarea păsării”, ed. eLiteratura, 2015
şi noi aforisme: *

Nu există metaforă mai frumoasă ca adevărul gol-goluţ.

*

Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune speranţă. Dacă l-am şti dinainte, i-am spune destin. Dacă l-am uita, i-am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i-am spune Dumnezeu.

*

Cât de mult îşi îndrăgesc unii oameni propriile adevăruri, ca pe nişte haine scumpe. Şi cât de repede se leapădă de ele… încercând să-şi atingă scopul.

*

Pentru a înfrunta minciunile vremurilor noi, oamenii nu au nevoie de noi adevăruri. Tot vechile adevăruri le vor salva şi înfrumuseţa viaţa.

*

Amintirile – epavele de pe fundul mărilor interioare.

*

Amintirile miros a iarbă cosită.

*

Amintirile – florile de pe mormântul clipelor nepreţuite.

*

Amintirile – hainele vechi care se destramă la fiecare plângere.

*

Oricât de bătrân şi slab aş fi, tot m-aş da în caruselul amintirilor.

*

Sub aripile de ceară ale nostalgiei îmi îngrămădesc amintirile, le păstrez pentru ziua în care sufletul îmi va cerşi ultimul zbor către stele.

*

Până şi Dumnezeu s-a născut bătrân.

*

Când toţi îţi zic că eşti beat, ţi se spune să te culci. Dar când eşti mai treaz decât toţi ceilalţi, de ce ţi se spune că visezi?

*

Oamenii caută în cărţi alinarea durerii care le-a stins glasul şi le-a prefăcut inima în cenuşă.

*

Sufletul călătoreşte spre inima oamenilor, trupul călătoreşte spre inima pământului.

*

Trenul copilăriei trece şi nu opreşte decât la vămile cerului...

*

Numai copilăria îţi poate oferi fericirea de-a gata.

*

Crucile – pansamentele de pe faţa pământului.

*

Fructele din pomul cunoaşterii mai au şi viermi. De aceea este mai bine să fii prudent decât să fii lacom.

*

Azi, curcubeul a fost ucis de zeul smog.

*

Cuvintele – decoraţiile obţinute în războaiele minţii.

*

Când crezi c-ai ajuns pe piscul cuvintelor, priveşte sus către stele.

*

Cu mâinile tale poţi construi un mic paradis, cu dragostea ta îl poţi umple cu oameni. Dar ca să nu devină totul un haos, ai nevoie de cuvinte înţelepte.

*

Dumnezeu este arhitectul bolţii mele palatine, dar mi-a lăsat cuvintele să decorez teatrul acestei vieţi.

*

Adevăratul pictor al cuvintelor este acela care îşi face autoportretul cu ochii închişi pe pânza imaculată a sufletului.

*

Pe foaia de hârtie au descălecat cuvintele apocalipsei mele personale. Sunt profetul propriei mele aneantizări.

*

Orice despărţire este o bătălie pierdută pe frontul nevăzut al destinului.

*

Chiar dacă naufragiezi sentimental, nu trebuie să te îneci în oceanul propriilor lacrimi. Destinul favorabil înfloreşte şi pe ţărmurile îndepărtate ale speranţei. Sufletul tău, o pală de vânt, te va purta acolo...

*

Uneori, dragostea te loveşte ca un bumerang în moalele capului, exact atunci când speri să prinzi pasărea-n zbor.

*

Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi.

*

Dragostea nu are nevoie de cuvinte însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.

*

Dacă aş putea să te ascund în palmă sau într-un buzunar la piept, n-aş mai rămâne niciodată corigent la capitolul dragoste.

*

Iubirea – şirul infinit de întrebări pe care facem echilibristica vieţii.

*

Dragostea – focul mocnit pe care aruncăm din când în când câte o speranţă… ca pe un lemn putred.

*

În faţa dragostei… până şi cerul cade în genunchi.

*

Iubirea – miracolul ce trece dintr-un trup într-altul, rememorând infinitul.

*

Iubirea apare când Dumnezeu se priveşte cu două chipuri în aceeaşi oglindă.

*

Chiar şi două inimi de piatră pot produce, prin ciocnire, scânteia dragostei.

*

Când iubirea trece de orice obstacol, ecoul ei tandru vine direct de la buzele infinitului.

*

Iubirea este râul de fluturi din care beau toţi oamenii însetaţi de zbor.

*

Dragostea ne învaţă mereu să facem dragoste, dar până la dragoste sunt atâtea lecţii despre comunicare... Cine sare peste aceste lecţii, nu va ajunge expert în dragoste, ci în disimulări şi himere, iar omul pe care a pretins cândva că l-a iubit va deveni un simplu accesoriu al vanităţii.

*

Când iubeşti, îţi strângi speranţele în cămăruţele inimii. Când nu eşti iubit, îţi strângi tristeţea în podul palmelor.

*

Dragostea este un glonte cu parfum de flori nemuritoare.

*

Iubirea este precum puiul de pasăre care părăseşte cuibul inimii, încercând să zboare peste orice prăpastie cu aripile imaginare ale sufletului.

*

De multe ori, iubirea este iluzia unei flori căreia i-am smuls toate petalele, cu propriile noastre gânduri negative, când ea, de fapt, nici măcar nu îmbobocise.

*

Adevărata iubire începe cu lacrimi vărsate pe altarul singurătăţii.

*

Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubeşte omul iubeşte Dumnezeu şi, dacă nu renunţi niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi va da într-un final ceea ce meriţi.

*

ADN-ul lui Dumnezeu este compus din spiralele galaxiilor.

*

Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu bănuiam cât de greu este să rămâi Om atunci când eşti singur.

*

Când eşti înconjurat de străini, Dumnezeu este mai aproape de tine.

*

Dumnezeu are mireasmă de cetini de brad.

*

Dumnezeu nu-şi trage niciodată sufletul, îl oferă necontenit.

*

Dumnezeu scrie cu pană de înger.

*

Dumnezeu – ceasul deşteptător care ne trezeşte, prin revelaţie, din somnul letargic al existenţei.

*

Dumnezeu răspunde la orice întrebare, dar cine acceptă tăcerea ca fiind cel mai folositor răspuns?

*

Tot ce-i adânc până-n suflet este resimţit şi de Dumnezeu: durerea, dragostea, chiar şi abisul din noi.

*

Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea ştiind cât vom suferi, râdea ştiind că îi vom ţine totuşi de urât.

*

Enigma – corabia care se scufundă în lacrima infinitului.

*

După ce iubeşti femeia, priveşte-o cum doarme în locul acela numai al ei. Ascultă ce amintirile-ţi spun, nu încerca şi visurile să i le iei.

*

Nu putem privi niciodată în universul interior al unei femei, acolo unde iubirea se joacă mereu de-a v-aţi ascunselea.

*

Cu cât priveşti mai mult ochii unei femei, cu atât îţi dai seama ce imensitate are oceanul secretelor…

*

Ca să ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta trupului ei, ci de harta viselor pe care să le împlineşti împreună cu ea.

*

Dintre toate minunile Pământului, am ales viciile pentru a ne face fericiţi.

*

Fericirea – gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge.

*

Ce mă face fericit? Faptul că-mi duc singur crucea la fel cum şi melcul îşi duce cochilia în drum spre marea abandonare?

*

Câteodată mă rog la Dumnezeu să primesc un e-mail cu locurile în care pot descoperi Fericirea.

*

Fericirea, paradisul, sunt în pântecul matern.

*

Fericirea – lacrima ce încă n-a atins pământul.

*

Fericirea ţine cât luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineaţă, dar n-apucă să facă doi paşi fără să se murdărească.

*

Fericirea nu este nici albă, nici neagră. Este multicoloră, asemenea curcubeului, şi durează la fel de puţin.

*

Nu vei fi genial învăţând cuvintele unui geniu, ci aplicându-le în viaţa de zi cu zi.

*

Găseşte-ţi propria cale, lângă un geniu te poate molipsi doar dramul lui de nebunie.

*

Geniul – scânteia desprinsă din lumina raţiunii cosmice.

*

Degeaba le oferim oamenilor gândurile noastre ca şi cum le-am oferi flori. Suferinţa lor e mereu carnivoră…

*

Pe tine, Iisuse, nu te-am întrebat niciodată: ce grupă sanguină ai? Eu cred, Iisuse, că tu ai grupa zero infinit...

*

Dacă aş călători în trecut, aş vrea să fiu contemporan cu Iisus. Dacă aş călători în viitor, aş vrea să fiu contemporan tot cu Iisus…

*

Iisus a construit paradisul din pietrele pe care alţii le-au aruncat în el. Iar noi am făcut din paradis o ruină…

*

Iisus a luat cu el toată greutatea păcatelor lumii şi a urcat pe dealul Golgotei, astfel încât noi să putem urca mai uşor pe versantul abrupt al inimii.

*

Şi dintr-un sâmbure de lumină poate încolţi iluzia.

*

Imaginaţia – forţa minţii şi a sufletului prin care putem construi noi miracole ce au la bază iubirea şi arhetipul creaţiei divine.

*

Dacă te loveşti de un zid, îţi prelungeşti viaţa imaginându-ţi o uşă, imaginându-ţi un zbor.

*

Pe cel care cade de nenumărate ori şi se ridică întotdeauna singur, unii obosesc doar privindu-l.

*

După zeci de secole şi sute de războaie, oamenii încearcă să perfecţioneze o armă mai rece, mai dureroasă şi mai silenţioasă decât cea care l-a răpus pe Hristos: indiferenţa.

*

Iadul e prăpastia adâncă în care cade sufletul alungat din cuibul inimii.

*

Linia infinitului începe cu linia palmelor noastre.

*

Oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul, tăcerea şi tot universul?

*

Unii oameni nu văd inimile celorlalţi decât ca pe nişte teritorii bune de colonizat. Le cuceresc, le consumă resursele, le umplu cu deşeuri şi pleacă. Apoi mai au şi pretenţia să fie ascultaţi de la distanţă.

*

Trăim vremuri în care ceasul biologic merge perfect, dar busola inimii e mereu dereglată de creier.

*

Sunt insomniacul clipelor de nemurire. Dacă voi închide ochii voi extermina o lume ce mi-a fost dăruită într-un moment de tandreţe divină...

*

Falsul deştept îi condamnă adesea pe oamenii care îi par inferiori, din neputinţa de a se ridica la nivelul unui deştept autentic.

*

Cine se trezeşte conştient în zorii suferinţei, ajunge înţelept în amurgul gândurilor.

*

Cât de comode ne sunt vorbele unui înţelept, dar cât de incomod e scaunul pe care el a stat.

*

Lacrima – testamentul unui îndrăgostit.

*

Trăiesc în lacrima unui univers aflat în lacrima unui univers şi mai mare.

*

Încercăm să rănim timpul cu lacrimi oarbe.

*

Lacrimile – roua infinitului.

*

Lacrimile – iubirile din ochii sufletului care naufragiază în ochii pământului.

*

Prin lacrimi ne plătim cele mai scumpe datorii. Lipsa lacrimilor e falimentul sufletului.

*

Când eşti dat afară din inima cuiva, doar cerul este suficient de încăpător pentru rătăcirea ta. Dar pentru că-ţi lipsesc aripile, lacrima este singurul cer care încearcă forma inimii.

*

Plângem în templul singurătăţii noastre, otrăvindu-ne, cu lacrimi de dor, fântâna tinereţii veşnice.

*

Lacrimile – oceane în miniatură în care sunt vii doar amintirile.

*

Lacrimile sunt păsări de foc care şi-au pierdut aripile.

*

În orice lacrimă se află cântecul abandonat al inimii.

*

Libertatea totală – cancerul oricărei societăţi.

*

Scormonesc pământul cu un baston. Poate-mi voi găsi liniştea.

*

Lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori.

*

Mintea mea este o scoică în care adevărul intră precum un bob de nisip. Cuvintele mele înfrumuseţează adevărul pe care îl dăruiesc oamenilor sub formă de metafore.

*

Tot ce ne ţine în viaţă este misterul. Misterului nu-i pui întrebări, pentru că el nu are răspunsuri. Misterul se află pe fundul unui ocean de întrebări şi deasupra unui cer de răspunsuri...

*

M-am născut sărac şi gol şi mor mai bogat cu un rând de haine.

*

Până şi moartea visează – somnul blând al unei secerători în lanul de oameni.

*

Moarte, de ce ţi-e frică nu scapi, de viaţa mea care te urmăreşte pretutindeni.

*

Cea mai veche meserie din lume este aceea de gropar.

*

Cum putem să mai murim când suntem deja morţi pe dinăuntru?

*

Moartea şi-a dezlegat câinii, umbre ne ling carnea până la oase.

*

Moartea cuiva este foamea altcuiva.

*

Doar pe ultimul om de pe lume, moartea o să îl ştie pe nume.

*

Fără să ştim, ne căutăm întotdeauna locul cel mai bun de murit.

*

Nici moartea nu stă pe loc, se întoarce-n sicrie anchilozată de spate.

*

Moartea este singurul geniu în umplerea tuturor spaţiilor goale dintre oameni şi îngeri, dintre cer şi pământ, dintre stele şi găurile negre, dintre toate lucrurile văzute şi nevăzute.

*

Oasele mele sunt aliniate într-un instrument muzical în care suflă doar moartea.

*

Moartea – pisica neagră ce împinge ghemul de lână albastră prin univers.

*

Zilele negre, nopţile albe – clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanităţii.

*

Sunt nebun, poate că ăsta este preţul plătit genialităţii. Dar ce poate fi mai sublim decât să fii conştient de propria nebunie?

*

Nebunia – rana profundă a lucidităţii, ajunsă la lipsa de coagulare a gândurilor.

*

Nemurirea nu se află într-o anumită direcţie, ci într-un anumit sentiment.

*

Am descoperit secretul nemuririi înghiţindu-mi lacrimile.

*

La poarta nemuririi se sinucide blând iluzia vieţii.

*

Nimicnicia – locul unde speranţele îşi strâng aripile la piept.

*

Nu mai trage cu ochiul, îmi vei săgeta inima.

*

Omul a îmblânzit aproape toate animalele, dar a devenit prada propriului animal.

*

Omul – fluturele rămas în coconul viselor nesfârşite, un înger care se naşte captiv ca o lumină pe coridorul umbrelor.

*

În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri.

*

Fiecare om este o rotiţă din pântecul marelui timp.

*

Precum oamenii de zăpadă, înfruntăm căldura inimilor din jur, căutând sensul altor anotimpuri.

*

Cel mai greu pentru omul care vrea să ajungă foarte sus nu este să înveţe zborul, ci să se desprindă de cei care îl trag mereu în jos.

*

Omul care nu-şi găseşte locul în starea de meditaţie este omul care fuge de conversaţiile cu sufletul său.

*

Oamenii – dispersia luminii în picăturile de sânge, radiaţii ale aceluiaşi spectru divin.

*

Oamenii – crucile vii dintre cer şi pământ.

*

Oamenii sunt imobilizaţi în cărucioare cu patru anotimpuri.

*

Oamenii – miliardele de clone născute din acelaşi cuvânt, purtând acelaşi război de menţinere a propriei identităţi.

*

Oamenii – contrabandiştii de suflete peste graniţele unui sărut.

*

Oamenii – zeii captivi în lagărul perpetuării.

*

Oamenii – vânătorii cu lasouri de sânge.

*

Oamenii – paginile necitite care ajung în biblioteca pământului, fiind devorate de viermii atotştiutori.

*

Omul este un pumn de pământ cu care viaţa şi moartea se lovesc reciproc.

*

Omul este o scânteie prinsă între două umbre: umbra celui ce este şi umbra celui care-a fost cândva.

*

Omul caută toată viaţa chei pentru porţi care se pot deschide cu glasul inimii.

*

Unii oameni ridică statui, alţii le dărâmă. Dar câţi reuşesc să le readucă la viaţă?

*

Suntem statuile pe care timpul le lasă în paragină pe aleile subterane ale existenţei.

*

Mulţi vorbesc din suflet, dar nici unul nu dă suflet vorbei aşa cum o face un poet.

*

În faţa morţii, poetul are întotdeauna un as în mânecă: metafora.

*

Poetul – pasărea care pluteşte pe aripi de vise şi mister.

*

Poetul – răstignitul pe crucea propriului gând.

*

Poetul – pasărea oarbă cu ciocul încovoiat spre propria inimă.

*

Poeţii – piscurile pe care zăpezile cuvintelor nu se topesc niciodată.

*

Poeţii – apele răzvrătite de propria curgere, întorcându-se în propriul izvor secătuit de dor.

*

Poetul este un Icar cu aripi de cuvinte, care încearcă să evadeze din labirintul gândurilor suferinde.

*

Examenul de capacitate al unui poet este acceptarea şi înţelegerea suferinţei. Cel de maturitate este metamorfoza, iar cel de genialitate este transcendenţa.

*

Poezia – crucea de pe linia destinului unde s-a săvârşit o iubire de la care au fugit toţi martorii cu excepţia poetului.

*

Nu în biblioteci trebuie căutată istoria poeziei, ci în arhivele sufletului.

*

Poezia – trecerea de pietoni dintre viaţă şi moarte.

*

Poezia – cea mai bună porţie de fericire pe stomacul gol.

*

În clipa în care veţi fi aproape de moarte şi veţi privi în urmă, toată viaţă vi se va părea o poezie.

*

Singura casă în care pot trăi fără să plătesc chirie este poezia mea. Specialitatea casei mele, metafore la focul inimii.

*

În viaţă trebuie să fii lucid şi prevăzător. Prietenia unora este mare cât un cal troian. Abia aşteaptă să le primeşti darul ca mai apoi să-ţi intre sub piele şi să devii victima lor.

*

Respiraţiile – repetiţiile pentru ultima scenă în care-ţi vei da sufletul.

*

Sângele – singurul şarpe înţelept, căruia îi place căldura sufletească.

*

Degeaba scrii lucruri frumoase dacă nu arăţi nimănui ceea ce te defineşte. Să fii sincer şi apreciat pentru sinceritatea ta este mai important decât să fii înconjurat de numeroşi adulatori pe care i-ai minţit constant, înşirând cuvinte goale.

*

Singurătatea leneveşte ca un şarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.

*

Nu trebuie să-ţi impui singurătatea pentru a deveni un geniu. Trebuie să fii apropiat oamenilor pentru că ei îţi vor oferi, întotdeauna şi când te aştepţi mai puţin, şansa de a rămâne singur…

*

Dacă Soarele mi-ar dezlega umbra de picioare, probabil că aş rătăci printre stele...

*

Suferinţa este singurul chirurg care poate înlătura cataracta ochiului lăuntric.

*

Sufletul – orga de lumini a trupului.

*

Câteodată sufletele oamenilor se iubesc dincolo de dorinţele minţii şi ale cărnii. Atunci apare inexplicabilul iubirii şi tragedia destinului.

*

Sufletul – chipul nevăzut al lui Dumnezeu.

*

Sufletul se oglindeşte în fântâna propriilor noastre lacrimi.

*

Sufletul – firul invizibil dintre oameni şi stele.

*

Sufletului nu îi este somn niciodată. De aceea zburdă prin vise şi ne învaţă nemurirea.

*

Sufletul – cârpa curată cu care ne ştergem în fiecare dimineaţă pantofii.

*

Dacă Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea lui, de ce atâta vorbă şi de ce atât de puţină tăcere?

*

Timpului nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.

*

Timpul nu-i decât un angajat al nimicniciei care ridică resturile de pe strada speranţelor deşarte şi le depozitează în spaţiul insalubru al morţii.

*

Păsările îşi ascund veşnicia sub aripi.

*

Eternitatea se află la o aruncătură de lacrimă, la o aruncătură de stea...

*

Viaţa – râul ce izvorăşte din inima mea şi curge prin capilarele universului cu ochi galactici.

*

Frumuseţea vieţii constă în descoperirea miracolului în toate formele materiei care ne înconjoară şi ne alcătuieşte.

*

Viaţa – spitalul în care oamenii ne tratează cu pastile de sictir, în timp ce moartea inventariază suflete.

*

Viaţa – muzeul cu oameni de ceară care fug speriaţi de umbre, topindu-se.

*

Viaţa merge înainte ca un drum pe marginea prăpastiei. Câteodată mai sărim pe trambulina viselor şi zburăm...

*

Viaţa – jocul de cărţi în care-ţi licitezi anii, mizând pe nişte atuuri şi cel puţin o strigare. Dar, până la urmă, totul depinde numai de cel care face cărţile.

*

Viaţa – magazinul de cumpărături în care unii oameni pot proba orice suflet în faţa oglinzii, până se plictisesc.

*

Viaţa – haina scumpă cusută cu firul amintirilor.

*

Viaţa omului este o floare ruptă din veşnicie şi pusă într-un vas plin cu sânge.

*

Viaţa – arborele amintirilor în care înfloresc morminte.

*

Viaţa noastră este doar un oftat care răscoleşte praful uitării.

*

Visăm cu deşteptătorul la tâmplă.

*

Visele pe care le uităm, sufletul şi le aduce aminte. Atunci apar cuvintele şi noi ne odihnim în ele.

*

Toate visele lumii pot încăpea într-o lacrimă.

*

Visul e o rană întunecată care supurează iluzii.

*

Zâmbetul – floarea eternităţii dăruită efemerului.

*

Dacă-ţi cresc aripi, cei mai mulţi dintre oameni nu te vor învăţa să zbori cu ele. Unii ţi le vor rupe, alţii îţi vor spune să le ascunzi. Astfel le vei semăna mai bine, astfel vei deveni solidar cu neputinţa lor.

*

Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec etc. A publicat peste 30 de cărţi (poezie, aforisme, science-fiction, eseuri critice, memorialistică, antologii). Este considerat de critica literară unul dintre liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici scriitori de care dispune în prezent România. Este unul dintre cei 20 de autori publicaţi în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). Este unul dintre cei 27 de autori publicaţi în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Digital Unicorn, România, 2016). În iunie 2012 câştigă Premiul de creativitate la Concursul Internaţional Naji Naaman cu aforisme din volumul Dicţionarul suferinţei (Editura Fides, Iaşi, 2008), traduse în limba franceză de Prof. univ. dr. Constantin Frosin. Este inclus în Cartea înţelepciunii universale. Maxime şi cugetări din literatura universală (Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014). Biografia detaliată poate fi citită pe site-ul oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro