Doar
sufletele rămân în urma noastră şi împlinesc energia divină vie infinită
şi eternă din care fac parte.
Este simplu
şi nu trebuie să fugim de noi înşine şi să ne închidem mintea, trebuie să
avem puterea să ne înţelegem.
Dacă ni se
par prea vaste problemele universului din care facem parte ne înşelăm şi
ne condamnăm la singurătate.
Sufletul
nostru este energie vie pură.
Asta este
Dumnezeu, energie vie de o puritate şi o densitate desăvârşită ce
umple infinitul care ne înconjoară şi este forma de viaţă supremă.
Nu poate fi
văzut cu ochiul liber şi nici altfel decât dacă se vrea aşa cum nu putem
înţelege.
Încercaţi
să vă depăşiţi reticenţele din trecut pentru că a vorbi despre Dumnezeu
care există şi este această energie divină vie trebuie privit ca o
normalitate şi nu are nici o legătură cu religia, ştiinţa sau orice
altceva ci pur şi simplu ţine de viaţa noastră şi atât.
Oamenii au
încercat de-a lungul timpului să-şi explice problemele de existenţă însă
nimeni nu şi-a închipuit că totul este atât de simplu şi că tot infinitul
care ne înconjoară este plin cu energia divină vie ce ne guvernează
existenţa şi creează totul.
Dacă
delfinul ar avea credinţă l-ar vedea pe Dumnezeu ca pe un delfin, la fel
şi elefantul sau orice altă fiinţă cât de cât evoluată şi nici omul nu
poate vedea altfel.
Ceea ce
numim noi Dumnezeu este această energie divină vie şi pură care dă viaţă
peste tot în
universurile fără sfârşit şi care creează totul.
Este bine
să conştientizăm că energia divină vie este în noi prin acest suflet de
care tot vorbim, pe care-l simţim de obicei ca un ghem în jurul inimii şi
ne dă semne că există atunci când din noi pleacă dragoste, care este
infinit şi-l purtăm până la sfârşit.
Sufletul
nostru este o fereastră ce se mişcă prin energia divină vie infinită cu
care face legătura şi tot ce are viaţă în univers are aşa o legătură cu
energia divină vie.
La noi se
află în inimă, pe acolo primim energia cu care trăim iar când inima se
opreşte încetăm existenţa fizică.
Inima,
motorul fiinţei noastre, funcţionează cu energie vie fără de care acei
muşchi care se tot contractă nu ar putea realiza mişcarea lor cât trăim.
Mâncarea şi
lichidele pe care le consumăm nu produc energie iar orice mişcare înseamnă
consum de energie.
Mâncarea şi
lichidele întreţin doar reacţiile chimice la nivel celular şi ajută la
refacerea structurală a organismului însă prin suflet – fereastra din
inimă primim energia care ne încarcă tot corpul şi fiecare celulă a
organismului nostru există cu energie vie.
Este nevoie
să fim conştienţi că trăind în dragoste şi bunătate, aşa cum este energia
divină vie care ne-a creat, fereastra din inimă se deschide din ce în ce
mai mult şi organismul nostru se încarcă cu mai multă energie vie, acea
aură a corpului.
Când facem
rău şi trăim în răutate fereastra se strânge cât un punct şi ne pedepsim
singuri adunând boli şi trăind ca nişte semiroboţi.
La fel se
află şi la celelalte fiinţe iar la plante fereastra se deschide în sămânţă
când există condiţii prielnice şi rămâne undeva la baza rădăcinii.
Dumnezeu
este simplu în toate, la fel ar trebui să fie şi viaţa noastră simplă şi
frumoasă.
Sufletul
nostru este numai dragoste şi bunătate şi simte dragostea şi suferinţa,
atât.
Dragostea
şi suferinţa sunt surori gemene şi numai cine învaţă să primească
suferinţa cu bunătate va înţelege dragostea cu adevărat.
Adevărata
măsură a dragostei este suferinţa, asta pentru că dragostea din suflet
este greu de perceput şi înţeles şi din păcate abia când este distrusă şi
înlocuită cu suferinţa îi înţelegem valoarea şi măreţia.
De acolo
din suflet vine tot ce este bun si frumos pentru că energia divină vie
este plină cu toate cunoştinţele infinitului şi trăieşte prin noi, prin
toate fiinţele şi prin natura care ne înconjoară.
Chiar dacă
nu ne place să vorbim despre dragoste la modul conştient o să
vedeţi că va trebui să înţelegem în alt fel acest termen deosebit de
important în viaţa noastră, asta pentru că dragostea aparţine
sufletului şi trebuie tratată cu maximă seriozitate.
Mintea
noastră este un program susţinut de creier
care a evoluat în timp foarte îndelungat şi este aceea care
face legătura cu sufletul.
Această
minte pe care o avem nu este necesar să o folosim sută la sută sau să fim
supradotaţi, este suficient să fie limpede şi pătrunzătoare şi să avem
credinţă pură şi măreaţă în suflet şi atunci putem avea acces la
sufletul nostru unde găsim absolut totul.
Nu putem
exista fără suflet pentru că energia pe care o consumăm cu organismul
nostru vine de acolo, nu avem vreo baterie cu noi şi orice fiinţă vie şi
nu numai îşi ia energia din energia divină vie.
Fiecare
celulă a organismului nostru există cu energie din energia divină vie iar
creierul nostru este cel mai mare consumator de energie vie.
Mintea face
legătura cu sufletul însă din necunoaştere ajungem de cele mai multe ori
ca acţiunile noastre să fie guvernate doar de mintea noastră fără
perfecţiune aş spune chiar virusată de foarte multe ori mai mult sau mai
puţin.
Rămânem din
păcate mai mereu legaţi ca de un fir de aţă de sufletul nostru.
Niciodată
omul nu va putea crea o maşină cu sentimente pentru că noi existăm cu
energie divină vie care ne aduce aceste beneficii unice de a putea simţi
ce este viaţa şi de a dezvolta sentimente.
Cine are o
legătură puternică a minţii cu sufletul şi reuşeşte pe parcurs să şi-o
îmbunătăţească ajunge să-şi depăşească condiţia permanent, se ridică cu
adevărat pe o treaptă superioară de cunoaştere şi înţelegere şi va trăi pe
alte coordonate la un nivel de conştienţă şi fericire interioară greu de
înţeles pentru majoritatea oamenilor.
Totul
este energie în infinit şi toate universurile care apar ca formă de
energie vizibilă nouă sunt create de energia divină vie.
Orice formă
materială este energie apărută după anumite reguli din energia divină vie
iar ştiinţa a făcut să mai înţelegem câte ceva din ceea ce ne înconjoară
şi o să tot descoperim din regulile universului însă a şti ce e viaţa
este esenţial pentru noi.
Faptul că
energia divină vie trăieşte prin noi ar trebui privit ca o fericire fără
egal a existenţei noastre pentru că trăim şi ajungem să simţim ce este
viaţa, că avem acest privilegiu şi indiferent cât durează secunda noastră
de existenţă fizică în timpul fără sfârşit al acestei energii vii
creatoare este nevoie să ne înţelegem rostul şi menirea pe acest pământ.
Din păcate
viaţa de acum este doar o continuă manipulare şi o luptă
de interese în sens nu tocmai bun.
Aşa am dus-o
noi oamenii pe acest drum greşit şi dacă ar fi să fac o completare la
această definiţie a vieţii cam dură dar extrem de reală aş vrea să spun că
cea mai bună manipulare este cea sfântă prin vorbe bune şi fapte bune
făcute din suflet, abia atunci interesele noastre vor deveni izvor de
fericire al existenţei noastre.
Viaţa
înseamnă a trăi pentru a ne împlini sufletul pe care-l purtăm în noi,
este singurul care rămâne şi împlineşte energia divină vie, în rest corpul
nostru şi mintea dispar odată cu încetarea existenţei fizice.
Dragostea este singura care împlineşte sufletul.
Suferinţa
ne apropie de suflet însă dragostea este aceea care desăvârşeşte
apropierea şi ne face să simţim fericirea divină din interiorul nostru şi
să înţelegem toate beneficiile energiei divine vii cu puteri fără limită.
În sufletul
nostru totul este perfect şi când vezi acolo simţi infinitul, te cuprinde
în dragoste şi bunătate, transmite încredere, putere şi cunoştinţe dar
legate numai cu dragoste de tot ceea ce ne înconjoară şi îndeamnă să
transmitem mai departe ca să poată veni alte cunoştinţe din urmă, să putem
arăta omenirii ceea ce doreşte şi cum vrea să trăim.
Acolo nu
există răutate şi nu poate
ajunge decât cine are credinţă pură în suflet şi trăieşte prin fapte bune
făcute din suflet.
Eu nu
dezvolt aici teorii şi nici închipuiri, ce am trăit este cât se poate de
real şi sper să fie destui cei care mă vor înţelege astfel încât să
limpezim împreună problemele care sunt încă neînţelese şi ne fac viaţa
grea de cele mai multe ori.
Faptele
bune făcute din interes se trec la capitolul afaceri.
Nu vă fie
teamă că ajungem la religie, nu-mi doresc aşa ceva şi nici nu este bine.
Dacă vă
uitaţi în jurul nostru bisericile se înmulţesc iar răutatea oamenilor şi
faptele urâte sunt în continuă creştere.
Doresc să
considerăm această carte ca fiind una mai specială pentru că nu
tratăm aici nici filosofie, nici ştiinţă, nici religie şi nici altceva ci
pur şi simplu este o carte de
viaţă.
Dacă aveam
aceste cunoştinţe încă de mic cu siguranţă trăiam altfel anii pe care i-am
avut până acum, de aceea spun că încerc să fac un bine fiecăruia care are
puterea să înţeleagă şi să conştientizeze cele scrise aici.
Adevărata credinţă este în sufletul nostru
şi este nevoie să înţelegem viaţa altfel, să învăţăm să trăim ca
oameni normali, în armonie cu noi şi cu tot ce ne înconjoară, plini de
dragoste şi bunătate aşa cum este energia divină vie care
ne-a creat.
Tot ce
facem din suflet este frumos şi plin de dragoste.
De acolo
apar cele mai măreţe descoperiri şi tot ce este bun în viaţa noastră,
mintea doar face legătura iar ce rezultă doar din mintea noastră când
sufletul este lăsat deoparte este de cele mai multe ori greu de înţeles şi
de obicei cu răutate.
Doar o
legătură foarte puternică cu sufletul poate face ca o minte să fie
devirusată, să devină cât
mai curată, limpede şi frumoasă, în rest suportăm consecinţele unor minţi
bolnave şi întunecate care produc mult rău.
Energia
divină vie există în noi dar ne lasă să ne alegem singuri drumul, să trăim
după cum avem puterea de cunoaştere şi înţelegere şi are răbdare în timpul
ei fără sfârşit să ne trezim sau să ne ducem către dispariţie singuri mai
devreme decât ne este dat.
Ar fi bine
să înţelegem că suntem doar o formă materială prin care energia divină vie
trăieşte.
Faptele
contează în viaţa noastră de zi cu zi,
vorbele au valoare în artă, poezie, muzică şi o conduită umană decentă
unde produc sentimente frumoase dar în nici un caz ca să ascundem urâtul
din minte şi faptele rele.
Cei care
pun mare preţ pe vorbe sunt aceia care vor să-şi ascundă viaţa falsă în
care trăiesc şi se zbat în neputinţă.
Vorbele pot
fi iertate uşor însă faptele pline de răutate făcute cu bună ştiinţă nu
sunt pe placul sufletului nostru şi îl îndepărtează pe cel care le face de
cunoştinţele frumoase care pot ajunge la noi din energia divină vie fără
sfârşit.
Energia
divină vie nu ascultă ce vorbim noi pentru că tot ce este vorbă omenească
apare ca un zumzăit fără rost şi nici nu se uită la noi ce facem, doar
simte viaţa pe care o ducem şi dragostea care apare în noi şi ne
ştie gândurile pentru că prin gânduri comunicăm cu ea, ele sunt în
interiorul nostru şi este mai mult decât suficient.
Doar
oamenii au dezvoltat sisteme ultrasofisticate prin care suntem ascultaţi
şi văzuţi oriunde şi oricând, ne sunt ascultate de multe ori şi gândurile
şi transmise altele rele fiind bruiaţi în funcţionarea noastră, prin asta
îngrădind frumuseţea existenţei umane şi evoluţia spre bine a noastră.
Vorbele
sunt folosite de multe ori ca să ascundă răul şi pentru a învrăjbi oamenii
între ei şi nu există om care la furie să nu spună cuvinte nepotrivite la
adresa diverselor cunoştinţe, de aceea este bine să nu punem preţ prea
mare pe vorbe şi doar faptele urâte sunt cele care fac rău cu adevărat, de
multe ori fără putinţa de a mai putea fi îndreptate.
Nu vrem să
învăţăm din greşelile trecutului când războaiele şi răutatea datorate
minţilor deformate şi insuficient dezvoltate au făcut mult rău evoluţiei
speciei umane şi ne afundăm din păcate tot în răutate dându-i numai altă
formă şi mai hidoasă.
Au existat
mulţi aşa zişi conducători de popoare care au avut probleme majore de
existenţă şi minţi fără limpezime,
s-au
căţărat în fruntea unor sisteme de organizare tip piramidă unde cel din
vârf este ascultat până jos indiferent dacă este bun sau rău ajungând la
ce ştim că s-a petrecut în trecut: războaie, crime, distrugere şi mult rău
făcut oamenilor şi acestei planete.
Din păcate
aceste sisteme de organizare există în continuare, cresc pe ascuns şi vor
duce la distrugerea şi dispariţia speciei noastre curând pentru că se
bazează pe rău, manipulare şi viaţă falsă.
Cei din
vârful piramidei sunt un fel de slugi iar ceilalţi argaţi şi nu veţi vedea
niciodată un om de valoare reală care doreşte să fie şef şi să comande în
viaţa altcuiva.
Un om
deştept, bun, cu credinţă şi dragoste în el face numai bine din suflet pe
acest pământ cât trăieşte şi caută să aducă fericire, dragoste şi
armonie în jurul lui iar singurul de care ascultă este sufletul din el
unde există numai dragoste şi bunătate fără margini.
Cei care
vor să conducă lumea prin rău, distrugere şi manipulare grotească nu-s
decât oameni neputincioşi cu mintea chinuită şi fără limpezime care şi-au
creat o mască de intelectuali înţelepţi.
Din păcate
pe acest pământ s-a ajuns la un fel de horă a nebuniei care cuprinde din
ce în ce mai mulţi oameni şi în care fiecare are frică de cineva şi
trăieşte viaţa la comandă, în fals şi fără rost.
Dacă vrea
cineva să conducă lumea nu are decât dar să o facă numai prin dragoste,
bunătate şi fapte bune făcute din suflet altfel ne ducem către dispariţie
pentru că energia divină vie este forma de viaţă supremă şi perfectă, nu
va putea fi păcălită niciodată.
Ar fi bine
să nu trăim o calamitate majoră pe acest pământ
ca să ne
dăm seama că suntem doar trecători prin timpul fără sfârşit şi să fim ceva
mai conştienţi în existenţa noastră iar cei care visează putere şi control
să încerce să dea dragoste şi bunătate fără limite şi să aducă armonie
deplină şi fericire pe acest pământ.
O să încerc
pe cât posibil să nu critic pe careva, să nu judec pe nimeni pentru felul
cum trăieşte viaţa pentru că nu am acest drept, să nu-mi fac duşmani
pentru că ar fi ultima mea dorinţă şi să nu supăr pe absolut nimeni pentru
că nu acesta este scopul ci acela de a aduce armonie, dragoste şi bunătate.
Suntem
oameni cu toţii, mai buni sau mai răi, unici în felul nostru şi ne vom
regăsi mai departe şi în ipostaze nu tocmai favorabile.
Totuşi va
trebui să începem a înţelege viaţa altfel, să avem putere de înţelegere cu
adevărat fără limite şi să nu ne mai supărăm aşa uşor iar cunoştinţele de
aici nu pot face decât bine şi nu sunt obligatorii pentru nimeni.
Cine
doreşte le înţelege şi le conştientizează într-o măsură mai mică sau mai
mare, ceilalţi sunt liberi să trăiască viaţa după propria dorinţă.
Este bine
să acceptăm în jur oamenii cu vorbe directe chiar dacă nu ne plac uneori
dar care fac numai fapte bune decât pe cei care vorbesc frumos şi fac rău
pe ascuns şi se folosesc de meşteşugul vorbelor mieroase şi minciună însă
în final se păcălesc singuri.
Răul
făcut se întoarce împotriva celui care îl face,
întotdeauna, de cele mai multe ori fără să-şi dea seama iar binele făcut,
mai ales unui om cu mintea neînţelegătoare te va ridica pe tine om bun
acolo unde nu poate ajunge oricine.
Noi cu
puterea noastră de înţelegere limitată încă nu putem accepta că atunci
când facem rău cu bună ştiinţă ne pedepsim singuri şi mai devreme sau mai
târziu răul făcut se va întoarce împotriva celui care îl face.
Aşa că
aveţi mare grijă la fapte pentru că se vor răsfrânge în viaţă mai departe
şi asta nu de la oameni, este o regulă a vieţii greu de înţeles pentru noi
deocamdată.
Pe Iisus
l-a ridicat în viaţă mama lui care a fost deosebită, cu un comportament
curat şi credinţă pură în suflet însă este valabil şi inversul acestui
model de viaţă.
Cine face
rău cu bună ştiinţă are gânduri rele dezvoltate de o minte defectă care
ajung la suflet şi nu numai că se pedepseşte singur ajungând să trăiască
ca un fel de semirobot cu sufletul cât un punct şi cât să nu moară,
adunând boli şi probleme de tot felul dar trimite răul făcut în viaţă şi
mai departe la copiii pe care îi are şi de care este legat cu sufletul şi
la cei apropiaţi care nu au nici o vină.
Nu vă
grăbiţi să judecaţi pentru că nu avem dreptul să ne judecăm între noi,
dacă vreţi să evaluaţi un om faceţi-o numai după fapte, lăsaţi vorbele
deoparte şi atunci va apare adevărata faţă a lui.
Tot ce este
bun şi frumos este bine de luat ca exemplu de viaţă normală iar oamenii
care fac rău în jur să îi privim cu compasiune şi îngăduinţă.
Trebuiesc
învăţaţi să trăiască pentru că au o problemă majoră de existenţă prin
răutatea din mintea lor şi prin falsul cu care-şi chinuie existenţa, sunt
bolnavi şi au nevoie de ajutor.
Dacă le
răspundeţi cu rău şi-i arătaţi cu degetul sau le scoateţi răutatea la
suprafaţă să şi-o vadă vor face şi mai mult rău pentru că mintea lor este
bolnavă aşa că trataţii cu înţelegere, milă, compasiune şi nu
intraţi în jocul loc cu nici un preţ pentru că le daţi importanţa pe care
nu o merită.
Dacă
întâlniţi o ceată de câini turbaţi şi aruncaţi cu pietre în ei îi stârniţi,
vor dori să vă sfâşie şi să vă omoare aşa că mai bine ocoliţi răutatea
dacă nu vreţi să vă molipsiţi sau să vă găsiţi sfârşitul.
Din
inconştienţă şi slabă gândire mulţi oameni trăiesc cu o mască în societate
sub care ascund un caracter mediocru pe care nu şi-l pot recunoaşte.
Şi-l ascund
prin minciună ca stare de viaţă.
O existenţă
chinuitoare şi greu de înţeles pentru un om normal iar ca să nu se simtă
singuri şi neputincioşi îşi trag tovarăşi de drum cu forţa făcând mult rău
existenţei umane în esenţa ei.
Cine ajunge
să lucreze la mască îşi poate considera viaţa încheiată.
Puţini au
fost în istoria omenirii cei care au îndrăznit să pătrundă tainele
existenţei umane şi au încercat să-şi pună întrebări despre univers
cu profunzime şi credinţă
desăvârşită.
Cred că a
sosit vremea în evoluţia noastră să facem un pas important şi să începem a
scoate la suprafaţă tot ce este mai bun în noi.
Să lăsăm în
urmă ce a fost pentru că nu mai putem schimba nimic din ce s-a întâmplat
şi să facem dovada că suntem fiinţe superioare şi demne pe acest pământ.
Buda a fost
un ilustru iluminat care a existat înainte de Iisus şi a avut cutezanţa să
pătrundă cu mult tainele cunoaşterii şi să depăşească limite ale
înţelegerii greu de desluşit până şi în zilele noastre.
A avut o
viaţă împlinită şi a făcut mult bine omenirii prin învăţăturile lui
deosebite.
Iisus a
avut o legătură cu sufletul atât de puternică încât se contopise cu el, de
acolo îi veneau toate cunoştinţele, înţelepciunea, puterea de vindecare,
de a reda viaţa,
frumuseţea
faptelor şi a vorbelor.
Avea
dreptate în tot ce spunea, tot ce vorbea era venit de la energia divină
vie din infinitul care ne înconjoară dar oamenii nu l-au înţeles şi nici
acum nu ar înţelege prea mulţi dacă ar mai exista încă o data unul ca el.
La Iisus a
existat o credinţă cu adevărat pură şi măreaţă iar credinţa mamei lui care
a fost o femeie deosebită în tot ce a făcut s-a suprapus peste credinţa
lui şi l-a dus pe Iisus acolo unde cu greu va mai putea ajunge un alt om.
Întotdeauna
vor exista semeni de-ai noştri cu mintea plină de răutate care se grăbesc
să judece şi să condamne orice nu pot înţelege şi nu le este pe plac.
Pe Iisus
răutatea oamenilor l-a omorât iar acum tot oamenii îl venerează şi i
se închină însă dacă ar mai fi printre noi nu ar rezista nici măcar cât a
rezistat atunci şi asta pentru că nu vrem să înţelegem ce este dragostea
şi bunătatea cu adevărat şi doar ne prefacem că trăim, prea mulţi dintre
noi.
Nu s-a
salvat deşi avea puteri date de energia divină enorme şi asta pentru că
însemna să oprească răul tot prin rău ori energia divină vie este numai
dragoste şi bunătate fără margini şi nu poate face rău niciodată.
A primit
suferinţa dar şi moartea cu bunătate aşa cum noi nu avem puterea să
înţelegem în mintea noastră chinuită de răutate şi frică şi nu l-a trădat
pe Dumnezeu.
Dintr-o
slăbiciune omenească a încercat să le arate preoţilor că sunt pe un drum
greşit iar aceştia cu răutate şi parşivism l-au dus la moarte.
Nu avem
dreptul să ne judecăm între noi pentru că nici energia divină vie nu ne
judecă, doar se retrage când simte răutatea, sufletul se închide cât un
punct şi poate că este cea mai grea pedeapsă posibilă.
Din
neînţelegere oamenii au urmat de multe ori tot felul de religii şi dogme,
s-au ancorat prea mult de unele înscrisuri vechi fără să aibă cutezanţa să
meargă mai departe cu cunoaşterea şi să treacă pe alte trepte superioare
de existenţă.
Este nevoie
să învăţăm ce este înţelegerea cu adevărat.
V-aş ruga
să lăsaţi pe plan secund religiile, ştiinţa, filosofia şi tot ce înseamnă
activitate umană şi încercaţi să fiţi liberi şi cu mintea pătrunzătoare ca
să ne putem desprinde din capcana în care ne afundăm singuri din neputinţă.
Poate că nu
vom avea niciodată puterea să cunoaştem pe deplin energia divină vie din
universul infinit dar ar fi bine să încercăm să fim totuşi ceva mai
înţelegători cu tot ce ne înconjoară şi să fim conştienţi că nu putem
înşela ceea ce
ne-a creat,
nici măcar nu este bine să ne treacă prin minte aşa ceva.
Noi în
nemernicia noastră ajungem să ne vedem buricul universului fără să
realizăm că suntem ca şi celelalte fiinţe, doar trecători prin timpul
fără sfârşit.
Încă o dată
vă rog să nu vă duceţi cu gândul la religie sau să credeţi că cineva vede
existenţa noastră ca fiinţe pline de evlavie, smerite şi cu capul plecat,
nu.
Este
suficient să fim oameni normali şi frumoşi în comportament dar să alungăm
răutatea, falsul şi faptele urâte din viaţa noastră şi să lăsăm dragostea
care vine din suflet să apară cu cât mai multă putere, atât şi nimic mai
mult.
Dragostea din sufletul nostru este divină, vine din toată energia divină
vie care umple infinitul şi este singura care are puterea de a face orice
şi în lumea noastră.
Cine crede
că poate trece prin viaţă cu fapte rele şi mintea întunecată se înşeală.
Doar
energia divină vie este aceea care ne poate judeca, atât în existenţa
noastră fizică cât şi atunci când dăm sufletul înapoi dar o face tot cu
dragoste şi bunătate într-un mod mai mult decât greu de înţeles pentru noi
oamenii.
În rest noi
doar ne facem rău cu mintea noastră defectă crezând că avem puterea de a
judeca fără să ne cunoaştem limitele şi să fim în stare să ne evaluăm pe
noi înşine.
În viaţa
de zi cu zi primim fiecare în funcţie de cei cu care interacţionăm,
bunătate sau răutate, fiecare dă ce poate pe acest pământ şi foarte rar se
întâmplă să primim ce merităm cu adevărat de la oameni.
Viaţa
înseamnă să poţi cunoaşte cele mai profunde trăiri şi sentimente izvorâte
din suflet, înseamnă să-ţi împlineşti sufletul cu dragoste fără limite şi
să accepţi suferinţa
cu bunătate.
Viaţa aşa
cum o percepem noi a apărut ca formă materială pe acest pământ pentru că
au existat condiţii prielnice şi totul a pornit de la forma unicelulară şi
o natură darnică iar evoluţia a fost îndelungată până să ajungem unde
suntem acum.
Este bine
să conştientizăm că suntem fiinţe ca şi celelalte care ne înconjoară, nu
neapărat superioare lor la toate capitolele, doar că arătăm altfel şi am
ajuns să dominăm planeta.
Avem nevoie
să trăim însă în armonie cu tot ce ne ţine companie şi mai ales cu natura
care ne înconjoară, abia atunci viaţa va intra pe făgaşul normal.
Viaţa
fără credinţă şi dragoste este un chin
iar mulţi dintre noi sunt pedepsiţi fiind lăsaţi să trăiască într-un fel
de întuneric.
Nu este la
îndemâna oricui să înţeleagă că numai cine trăieşte împăcat în sufletul
lui are parte de o fericire adevărată şi nu este nevoie să exişti fizic
sute de ani ca să simţi cu adevărat ce este viaţa.
Iisus este
cel care ne-a arătat asta, el a fost cel mai puternic om de pe pământ care
a existat vreodată pentru că puterea adevărată vine din suflet împreună
cu dragostea, credinţa şi bunătatea.
În rest
oamenii slabi care cred că stăpânesc pământul se ascund în spatele banilor
şi a faptelor urâte şi trec prin viaţă fără să se mai ştie ceva despre ei
vreodată.
Lui Iisus i
se închină încă lumea pentru dragostea şi bunătatea pe care a dat-o
întregii omeniri în anii lui de existenţă, este dovada cea mai clară a
ceea ce înseamnă puterea unui om prin credinţă şi dragoste.
El ne-a
arătat multe şi dacă oamenii de atunci ar fi avut puterea să-l înţeleagă
existenţa noastră ar fi fost alta acum.
A fost om
ca şi noi numai că a avut credinţă pură în suflet şi dragoste fără limite,
fără pic de răutate, iar viaţa lui nu se poate compara nici măcar cu cea a
întregii omeniri.
Chiar dacă
a plecat alungat de răutatea semenilor noştri şi a trăit fizic puţin ceea
ce a simţit şi trăit în acei ani este greu de descris în cuvinte.
Ar fi bine
să nu-l mai învăluim în tot felul de mistere pentru că a fost om,
cu părinţi mamă şi tată ca toţi semenii noştri.
Iisus a
avut credinţă pură în suflet şi a fost ales de Dumnezeu, această
energie divină vie care ne-a creat, ca să ne arate calea existenţei
noastre şi ar fi bine să facem un efort cu adevărat conştient ca să
înţelegem mai bine totul.
A început
prin a face bine oamenilor vindecându-i de diverse boli şi pe parcurs
sufletul i s-a deschis şi a început să transmită cunoştinţe din ce în ce
mai multe şi mai valoroase.
Cu cât
dădea dragoste şi bunătate mai multă cu atât era mai răsplătit de energia
divină vie şi căpăta puteri mai mari.
Nu şi-a
dorit să facem o religie din ce s-a întâmplat atunci şi să o ducem la rang
de meserie şi afacere.
Dumnezeu nu
are nici o legătură cu afacerile şi partea materială a existenţei noastre.
Iisus a
avut imboldul venit de la energia divină vie, această formă de viaţă
supremă, să ne transmită învăţăturile şi să ne arate că este nevoie să
trăim în armonie cu divinitatea pentru a ne împlini viaţa.
Omul din
necunoaştere şi dorinţă de manipulare ajunge să-l vadă pe Dumnezeu cu chip
de om neînţelegând că mai există un infinit de planete cu viaţă în
infinitul care ne înconjoară.
Viaţa pe
care o creează energia divină vie are o diversitate de forme greu de
imaginat şi dintre toate formele de viaţă doar cele care vor şti să
înţeleagă armonia deplină, dragostea şi bunătatea conştient vor ajunge să
cunoască viaţa cu adevărat.
Energia
divină vie, pentru că ea reprezintă viaţa are grijă de planetele
unde armonia, dragostea şi bunătatea guvernează şi dacă nu vom înţelege
specia noastră va sfârşi curând.
Încercaţi
să conştientizaţi că ne depărtăm de adevărata credinţă dacă interpunem
orice altceva între Dumnezeu şi noi, asta pentru că energia divină vie
este în noi secundă de secundă prin sufletul pe care-l avem şi nu trebuie
să ne uităm spre cer, să ne rugăm la icoane cu chip de om sau să căutăm
prin tot felul de locuri şi clădiri liniştea şi împlinirea sufletească.
Avem
energia divină vie în noi şi prin gânduri comunicăm cu ea, ne trebuie doar
omul potrivit cu care să ne putem împlini sufletul prin dragoste fără
limite.
Să-i
respectăm pe toţi cei care au făcut bine omenirii şi au avut cutezanţa să
pătrundă cunoaşterea şi să devină un fel de modele pentru noi toţi.
Să le dăm
recunoaşterea valorii lor în dezvoltarea umanităţii de-a lungul timpului
însă avem obligaţia să rămânem realişti şi conştienţi în existenţa noastră,
să nu devenim fanatici, îndoctrinaţi sau cu răutate în noi.
Cine are
credinţă cu adevărat în sufletul lui nu judecă şi nu face rău vreodată cu
bună ştiinţă.
Iisus nu a
învăţat în şcoli şi universităţi, totul îi venea din suflet, din energia
divină vie şi credeţi-mă că este extrem de adevărat tot ce spun.
Dacă şi
vedea în suflet ne făcea lumină de atunci şi ne spunea ce este Dumnezeu şi
cum arată dar la vremurile acelea aşa a fost să se întâmple.
Iisus se
contopise cu sufletul şi putea face multe prin energia divină vie care
umple infinitul şi unde suntem legaţi cu sufletele noastre cu toţii dar a
fost omorât pe nedrept.
Încercaţi
să vă treziţi şi nu mai faceţi aceleaşi greşeli ca în trecut.
Înţelegeţi
că pe pământul acesta energia divină vie care ne-a creat şi ne face să
simţim ce este viaţa doreşte să ducem o existenţă plină de dragoste şi
bunătate şi tare frumos este să
vezi oameni fericiţi în jur.
Numai
închipuiţi-vă cum ar arăta totul pe acest pământ cu oameni lipsiţi de
răutate şi probleme de vreun fel.
Să nu ne
agăţăm strict de interesele personale pentru că dăm dovadă de o minte
chinuită şi fără limpezime.
Să încercăm
să dăm celor din jur ceea ce ne dorim noi cu adevărat şi să fim fericiţi
într-o lume plină de oameni fericiţi.
Daţi
dragoste şi bunătate fără limite secundă de secundă.
Răutatea
este otrava din mintea umană care duce la suferinţă
iar cine creează suferinţă şi judecă supără energia divină vie pentru că
suferinţa se transmite sufletului, lui Dumnezeu.
În jurul
lui Iisus s-a format o religie aşa cum şi în jurul altor oameni deosebiţi
s-au creat alte religii dar nu asta şi-au dorit: să facem o meserie din
credinţa pe care o purtăm în suflet.
Au fost
deschizători de drumuri care au avut puterea divină să ne arate calea pe
care trebuie să mergem în existenţa noastră.
Aş dori să
începem a avea putere de înţelegere cu adevărat fără limite, să încercăm
să ne schimbăm viaţa şi să nu mai judecăm pe alţii.
Dacă ceva
nu vă este pe plac retrageţi-vă politicos şi încercaţi să înţelegeţi că
aveţi fiecare un suflet plin de dragoste şi bunătate dat de energia divină
vie care a creat totul.
Cea mai
mare greşeală a omenirii este să judecăm ce nu ne este pe plac şi nu putem
înţelege.
Cei care
îşi justifică comportamentul şi gândirea strâmbă după aşa zisele interese
personale sau de grup au o minte bolnavă şi duc o existenţă relativă chiar
dacă arată bunăstare materială de cele mai multe ori.
Dragostea,
bunătatea şi faptele bune făcute din suflet nu cer justificare niciodată.
Viaţa
adevărată nu ar trebui să fie cu secrete de nici un fel pentru că aşa
zisele secrete ascund răul care nu face decât să crească aşa că încercaţi
să trăiţi viaţa la lumină, fără ascunzişuri ce maschează o viaţă falsă şi
abia atunci răul va începe să dispară.
Să lăsăm
libertatea de exprimare să existe cu adevărat şi să nu îngrădim omul în
existenţa lui.
Să nu ne
lăsăm îndoctrinaţi şi manipulaţi niciodată, să avem cutezanţă şi putere de
înţelegere cu adevărat fără limite şi o minte limpede, frumoasă şi tot
mereu liberă.
Numai cine
are aşa o minte se poate considera om liber cu adevărat iar viaţa pe care
o ducem trebuie să fie aşa cum este sufletul nostru, numai dragoste şi
bunătate, în rest nu facem decât să ne depărtăm de scopul vieţii şi să ne
pedepsim singuri.
Instinctul
de dominaţie şi impunere cu forţa este unul preistoric şi cu tente
animalice ce nu apare în viaţa omului superior care-şi doreşte să trăiască
în armonie cu tot ce-l înconjoară şi nu în răutate.
Este nevoie
să ne desprindem cât mai mulţi din capcana aceasta a existenţei
întâmplătoare.
Viaţa are
un sfârşit fizic tot mereu în universul în care trăim şi este bine să nu
ne temem absolut deloc.
Atunci când
îţi simţi sufletul cu adevărat şi ştii să accepţi suferinţa cu bunătate
durerea fizică nu o mai percepi decât ca pe un alin şi spun asta pentru că
trăim viaţa cu frică majoritatea.
Dacă
ajungem la final şi ştim să încheiem împăcaţi existenţa noastră fizică
energia divină vie din suflet ne mângâie prin interior şi ne face să
plecăm fericiţi acolo unde ne este locul, la Dumnezeu, în această energie
divină vie de unde venim.
Corpul
nostru este doar o formă materială şi mintea un simplu program iar
sufletul din noi este viaţa aşa că ar fi bine să nu ne
mai fie frică de acel sfârşit fizic care tot va veni odată.
Sufletul
nostru este viu şi ne înţelege mai bine decât am crede în gândirea noastră
limitată.
Ĩnvăţaţi să
faceţi numai bine pe acest pământ, să daţi dragoste şi bunătate pentru că
răutatea şi faptele rele ne fac doar viaţa grea în mod inutil şi ne
depărtează de energia divină vie.
Oamenii nu
pot cunoaşte adevăratul sens al vieţii din păcate decât atunci când ajung
să păşească pragul, când li se derulează filmul existenţei lor şi
îmbrăţişează energia divină vie dar este mult prea târziu şi inutil atunci
şi este păcat de tot ceea ce produce rău mintea umană pe acest pământ.
Cine
confundă:
dragostea
cu iubirea,
împlinirea
sufletească cu mulţumirea materială,
credinţa
din interiorul nostru cu religia afişată,
înţelegerea
fără limite cu răutatea plină de justificări,
faptele
bune făcute din suflet cu acţiuni nefaste inventate şi
bazate de multe ori pe legi izvorâte din
neputinţă,
confundă
viaţa în esenţa ei şi se duce pe drumuri pline de întuneric spre
nicăieri.
Oamenii în
întuneric se ţin de mână ca să nu se piardă dar nu văd pe unde merg în
schimb lumina strălucitoare şi mersul solitar îi sperie şi le ia din
puterea spiritului de ceată unde apariţia unui măr stricat le strică şi pe
celelalte şi unde cei slabi se cuibăresc crezând că au găsit antidotul
neputinţei.
Viaţa
înseamnă a trăi cu sufletul.
Totul va
dispare la un moment dat, absolut tot ce este în jurul nostru şi se va
duce înapoi în energia divină vie.
Poate este
bine să ne gândim totuşi la viaţa asta mai atent şi să încercăm să trăim
mai mult cu sufletul şi mai puţin cu mintea noastră lipsită de perfecţiune.
Eu vă
asigur că veţi descoperi o altă viaţă mai normală, mai frumoasă şi mai
împlinită decât aţi visat vreodată.
Viaţa este
un dar pentru noi, cel mai frumos dar ce trebuie preţuit tot mereu cât
existăm pe acest pământ şi este nevoie să ne gândim cu toată puterea la
ceea ce înseamnă viaţă.
Este
aproape imposibil de înţeles de către noi oamenii viaţa aşa cum
apare ea în divinitate şi în universurile fără sfârşit.
Totul
este viaţă în jur, însăşi
energia divină din care ne tragem este vie deşi nu există mişcare în ea şi
nici timp, reprezintă forma de viaţă supremă iar ceea ce creează
este o formă de viaţă complexă.
Un univers
are o viaţă a lui pentru că apare, se consumă, trăieşte şi în final
dispare şi se întoarce înapoi în energia divină vie.
La fel şi
natura din jurul nostru, o floare trăieşte în felul ei şi este vie în
existenţa ei aşa cum noi înţelegem mai greu.
Ea creşte,
se hrăneşte din pământ, respiră prin frunze, ajunge la maturitate, la
final îmbătrâneşte şi moare dar transmite sentimente şi dragoste cât
trăieşte prin modul cum arată şi mirosul ce ne încântă, î-şi împlineşte
existenţa prin dragoste.
Este o
formă de viaţă frumoasă aşa cum noi înţelegem întradevăr greu şi este
legată la fel ca şi noi printr-o fereastră la energia divină vie.
Nu putem
înţelege cu uşurinţă decât forma de viaţă pe care o avem în rest încă nu
avem capacitatea să pătrundem cunoaşterea şi înţelegerea suficient şi
poate este nevoie mai mult ca oricând să încercăm să ne desprindem din
negura în care ne afundăm neputincioşi.
Spun asta
pentru că omenirea a ajuns la un stadiu destul de avansat şi se impune
trecerea noastră pe o treaptă de evoluţie cu mult superioară.
Altfel
putem merge pe un drum greşit, greu de corectat în timp şi va fi păcat de
noi pentru că suntem o specie care poate să cunoască împlinirea divină.
Viaţa
noastră este unică şi fiind un liant de corp - minte - suflet
trecem fiecare pe acest pământ o bucată de vreme, măsurată de noi în felul
nostru fără să ne dăm seama cu adevărat că de fapt corpul se duce în
pământ şi mintea dispare odată cu încetarea existenţei fizice.
Sufletul
nostru se desprinde de corp, practic se închide fereastra complet.
La cel care
se stinge de bătrâneţe se vede asta cel mai bine, încep să se răcească
mâinile şi picioarele, după aceea se răceşte capul şi omul îşi dă ultima
suflare pentru că mintea pierde legătura cu sufletul şi dispare, rămâne
doar zona inimii caldă şi după o zbatere scurtă a inimii se răceşte şi ea,
practic energia divină vie se retrage din corp şi se închide fereastra
complet.
În ultimele
secunde de existenţă ale programului nostru numit minte ni se derulează
filmul vieţii şi ne apar toate ca şi cum ar fi fost ieri iar dacă trăim
viaţa cu curaj şi credinţă pură Dumnezeu ne mângâie prin interior ca o
ultimă răsplată.
Tot ce am
făcut bun şi cu dragoste din suflet rămâne în energia divină vie, în
biblioteca universală infinită iar ce am făcut rău rămâne pe pământ făcând
viaţa grea în mod inutil oamenilor, celorlalte fiinţe şi mediului
înconjurător.
Eu am
promis că o să zâmbesc la sfârşit ca mulţumire pentru tot ceea ce mi-a
fost dat să trăiesc pe acest pământ.
Nu există
rai, iad sau alte invenţii omeneşti şi nici o altă viaţă, toate sunt
născociri create din neputinţă şi dorinţă de manipulare.
Asta este
viaţa noastră, purtăm un suflet pe care avem menirea să-l împlinim, în
rest putem trăi mult şi bine doar cu mintea noastră fără perfecţiune în
viaţă falsă.
Viaţa
adevărată înseamnă să-ţi împlineşti sufletul prin dragoste şi bunătate.
Cunoaşterea,
înţelegerea, dragostea şi credinţa pot rezolva trecerea
pe drumul bun al existenţei noastre.
Nu ezitaţi
în a gândi mult şi extrem de profund şi încercaţi să înţelegeţi totul
pentru că se poate deşi este posibil să vă ia cel puţin un an de zile ca
să începeţi a simţi ce este viaţa cu adevărat.
Este nevoie
să mergeţi singuri pe acest drum care este extrem de simplu în esenţa lui
dar foarte dificil în acelaşi timp de conştientizat şi asta pentru că ne
desprindem cumplit de greu din capcana în care ne afundăm zi de zi fără să
ne dăm seama.
Va fi
nevoie să recitiţi de multe ori şi să vă duceţi cu adevărat în profunzimea
gândurilor mult, foarte mult, abia atunci veţi începe să descoperiţi
esenţa existenţei umane şi să vă ridicaţi pe o treaptă de evoluţie la care
nici nu puteţi gândi acum.
Viaţa pe
pământ deocamdată este dominată de răutate şi manipulare.
Este greu
de înţeles răutatea din jurul nostru, asta pentru că dragostea şi
bunătatea din suflet nu dau pedepse şi nu fac rău nimănui nefiind posibil
aşa ceva.
Sufletul
doar se retrage când simte răutatea şi fiecare se pedepseşte singur trăind
ca un fel de semirobot cu sufletul cât un punct.
Din păcate
va fi din ce în ce mai greu de găsit dragoste pe pământ ea fiind înlocuită
prea uşor de iubire şi confundată cu aceasta.
Sufletul
nostru este viu, reprezintă forma de viaţă supremă în infinitul care ne
înconjoară şi vrea să se împlinească prin dragoste, iubirea este un
sentiment dezvoltat în subconştient. Deşi le folosim în vorbire ca
sinonime va trebui să înţelegem diferenţa majoră dintre ele.
La fel şi
teama care vine din suflet din interiorul nostru şi este de neînlăturat
iar frica este un sentiment creat în subconştient de mintea noastră fără
perfecţiune şi poate fi învinsă.
Averea
aparţine sufletului, bogăţia ţine de partea materială.
Fericirea
vine din suflet, bucuria este tot un sentiment dezvoltat în subconştient
care ţine de partea materială.
Suferinţa
vine din suflet, durerea este un sentiment dezvoltat în subconştient de
mintea noastră.
Destinul ni-l
facem singuri, soarta ne-o ştie Dumnezeu, doar El ştie când încheiem
existenţa fizică.
Va trebui
să înţelegem că trăim cu această dualitate variabilă în noi, că sufletul
ne face să simţim ce este viaţa şi cu cât trăim în armonie mai puternică
cu el viaţa noastră va fi mai împlinită şi mai frumoasă.
Sufletul
nostru este viu, este forma de viaţă supremă şi perfectă şi Lui îi aparţin:
dragostea, suferinţa,
fericirea, bunătatea, teama,
tristeţea
Mintea
dezvoltă şi ea sentimente în subconştient cum ar fi:
iubirea,
durerea, bucuria, răutatea, frica, supărarea.
Cu cât ne
depărtăm de suflet devenim un fel de semiroboţi cu sentimente firave, rare
şi greu de perceput.
Limba
română are aceşti termeni bine separaţi pentru că poporul dac a fost unul
deosebit, cu credinţă pură în suflet, plin de dragoste şi bunătate, cu
oameni care ştiau să trăiască viaţa curat şi în armonie cu natura, care nu
şi-au dorit niciodată să facă rău altor popoare şi au suportat toate
barbariile din jur cu stoicism, bunătate şi fără frică.
Viaţa
înseamnă familie şi
credinţă.
Dacă
vreunul înşeală nu mai există cei doi ci mai mulţi şi familia se distruge
şi se transformă într-un fel de bordel mascat iar credinţa devine falsă şi
Dumnezeu se supără şi se retrage.
Dacă unul
dintre cei doi minte viaţa nu mai are strălucire şi devine falsă.
Deşi ne
vine greu să acceptăm adevărata realitate va trebui să începem a ne trezi
din bezna în care ne afundăm singuri.
Înaintea
noastră planeta a fost dominată de dinozauri care se înmulţiseră apărând
în diverse forme şi ajungând să distrugă totul pe acest pământ.
De la atâta
răutate toate sufletele care mai existau suportau o suferinţă enormă dată
energiei divine vii care s-a săturat în final, şi-a luat mâna de pe
planetă şi un meteorit a şters aşa formă de viaţă meschină care nu a
reuşit să-şi înţeleagă menirea existenţei ajungând la dispariţie.
Acum omul
domină planeta şi apucă aceeaşi cale a unei existenţe pline de răutate în
care dragostea din suflet este din ce în ce mai greu de înţeles şi de
găsit şi vom ajunge curând să avem aceeaşi soartă dacă nu reuşim să ne
trezim la timp.
Viaţa
este un drum cu sens unic
şi trebuie să mergem cu toată puterea înainte, să trăim fără frică şi cu
sufletul cât mai deschis.