-
Constantin Sârghiuță - Cartea mea pe buzele ceștii (volum în lucru)
Pasărea-cuvânt pe buzele ceștii
pasărea cuvântului arde
peste țipătul din mine
așteaptă de-un veac
s-o zidesc într-o carte
ochii îmi înfloresc pe coala de scris
când cuvântul surâde
izvor de apă vie
spre mirarea târgului
cotropit de molii,
clopotul își strigă
iarba de-acasă
semințele, încă mă dor!
• • •
parcă sunt condamnatul de pe strada
cu geamurile fumurii
șarpele zilei
trage păsări pe roată
alergând
prin pleoapa pustie
a continentului meu
abia mai ajunge
prin arborii de sticlă
raza de cântec
din pletele tale
până la mine
• • •
în fiecare dimineață
vin din războiul cu cele o mie de cărți
rătăcite prin mine
parcă și sângele mi s-a preschimbat
în cartea
care respiră cu cerul
pe buze
un prieten mi-a zis
că-s o pasăre buimacă
și iată-mă-s
preschimbat
în cuvânt
„Live”-seara
S-au rătăcit în hamuri pagodele de crini
Corăbiile lumii spre seară cum ne pleacă
Marmura nopții îngropată în cai
mitraliază brazii, pupila lor săracă
Orașul închis într-un semn de-ntrebare
își caută-n plete un minut de visare
• • •
vine o vreme când privirile
am să le iau cu mine
tu, o să-ți cauți rochia aceea albastră
și vei limpezi strada
măcar câteva ore
eu, mă voi pierde în dorul amiezii