- Ileana
Anghel-Meșter - Strofe risipite (din volumul omonim, în curs de
apariție)
Au înflorit castanii
Au înflorit castanii astă-noapte.
Din zbaterea lor albă și sonoră,
Se scutură podoaba multiflorǎ,
Într-un buchet de-arome și de șoapte.
Se-mpodobesc cu mii de flori castanii
Ca lumânări arzând prin crengi, ascunse,
Prinos al vremilor de mult apuse
Prințeselor răpite și seduse
Ce-așteaptă să revină castelanii.
Clipa
Împarți tristeți cu un pisoi vărgat,
Morganele își fac vecia-n pat.
În ceasul vechi cadențele se bat,
Nu mă auzi? Sau, poate, ai plecat?
Din viața mea, tu ești plecat oricum.
O clipă, doar, ai rătăcit un drum
Când pașii-n pragul meu ți s-au oprit.
Dar clipa poate fi un infinit?!
Cugetări răstălmăcite
Idealuri risipite
Oare unde și nicicum...
Amintiri ce trec grăbite
Nici de-atunci și nici de-acum...
Așteptările – ofranda
Viselor făcute scrum,
Adevăruri drămuite,
Șoapte ce nimic nu spun,
Cugetări răstălmăcite...
Unde sunteți voi, acum?
La vremea înserării
Să cânt șoptit cu murmuru-nserǎrii,
Să mușc din fruct oprit în miezul verii,
Să picur sevă-n armonii pe pânză,
Să mă îmbăt sorbind nectar din frunză,
Să urc înalt cu muntele spre soare,
Și când cobor pe curcubeu, la vale,
Și se întrec în răutăți colegii,
Să-mi râdă-n hohot verbele-n arpegii!
Dac-ar fi fost să-ți fiu iubită
Dac-ar fi fost să-ți fiu iubită
Și din nimic să mǎ-ntrupez,
Femeie, idol ori ispită
Robită unui singur crez,
Dacă-ar fi fost să-ți fiu iubită,
M-aș fi plecat să te veghez.
-
-
