- Rodica
Elena Lupu - Cine sunt eu?
-
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc,
Nici vânt,
Poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
Scara cu flori
Urcăm cu inima ușoară
Cu-n trup care-a crescut treptat
Purtând în spate trista scară
A tot ce-a fost și am uitat.
Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând doar clorofila-n gând
Și-apoi cu floarea laolaltă
Ne pomenim visând, cântând.
Iar când se-aprind din noapte zorii
Și nu mai știm ciopli lumina
Alunecăm pe scara florii
Luând în brațe rădăcina.
Visul meu
Visez să fiu semănător de stele,
Sub plugul de argint al Ursei Mari,
În brazda cerului să înalț castele,
Un Paradis de trandafiri solari.
Să-mi fie sfera nopții simfonie
De rodnice mișcări și armonii,
Cu galaxii foșnind ca o câmpie,
Un labirint gingaș de melodii.
Și toate împreună să îngâne,
Un trup imens de om Dumnezeiesc,
Ce-a semănat la început de lume
Un Paradis de stele ce plutesc.
Visez să fiu semănător de stele,
Sentința verbului să întrupeze iar
Din cosmosul de suflete rebele
Un Paradis de haruri pentru har.
Timpul
Suntem la fel ca Pământul,
Rotindu-ne-ntre zi și noapte,
Între întuneric și lumină
Bine și rău, vise și fapte.
Iubiri, tristeți, vise frumoase,
Multe aduceri aminte,
Atunci când trecutul nostru
Are un duh de cuvinte.
Timpul nu trece niciodată,
Noi trecem și privirile,
Și ca o țară depărtată
Rămân doar amintirile.
Doar prin amintiri, pot crede
Că iubirea-i anotimpul
De veghe al destinului...
Sunt
Sunt,
în umbra strivită de pași,
în lacrima de nefericire,
Sunt,
în sufletul fără speranță,
și-n clipa uitată în mine.
Sunt,
în inima ce-și dorește:
răsărit și apus de soare,
Sunt,
ca să strălucesc în noapte
ca stelele pe bolta mare.
Sunt,
să am clipe de iubire,
să te doresc măcar odată,
Sunt,
ca să vreau, să pot, să fiu,
un om, nu inimă de piatră.