« Revista ASLRQ
 
Ion Dumbravă - Plângerile după Ieremia

poemul de azi

ce întuneric doamne bîjbîind
ca printr_o lume de fum.
ziua își caută începutul
împreună sau însingurați
ducem ce este de dus.
cerul tace.pămîntul
își urmează rotirea.
viu în mișcare.cărare
bătătorită de umblet
trecutul.viitorul începe azi.
 

plîngerile după Ieremia

vai ție popor părăsit de zei și căzut
în dizgrația dumnezeului lumii
vai de neamul care se laudă
cu cei care l-au îngenuncheat l-au
prădat i-au călcat în picioare
renumele de cei mai drepți și viteji
vai ție norod strîns mereu in hotarele
tot mai strîmte vai de poporul care
nu-și prețuiește rîul și ramul
cerul și graiul vai de norodul care
își vinde țărîna de sub picioare
pentru un pumn de arginți vai ție
nație tîrîtoare vai de poporul
ai cărui fii pribegesc prin lume
ale cărui fiice se vînd prin ținuturi
străine vai de seminția de la care
dumnezeu și-a întors fața
lăsînd-o pradă disperării și pustiirii.
 

frumoasele zilei

au umplut după-amiaza cu parfumul lor fin.
cu mersul lor grațios.au umplut străzile.
amețit sufletul
umblă pe două cărări.
ele sînt focurile
care se aprind seara.
fără ele timpul s-ar ofili.
fără ele orașul n-ar exista.
au umplut după-amiaza cu sînii lor dulci.
cu șoldurile lor aurite.
au răscolit patimi.
au semănat disperări.
că iarba-mpînzesc
împrejurul.ca aerul
pun stăpînire pe lume.
fără ele cuvîntul s-ar prăbuși
ca un castel de frunze galbene toamna.
fără ele această poemă ar rămîne nescrisă.
 

frumoasa din cartierul de vest

ea era mai frumoasă decît o duminică
decît orice sărbătoare din calendar
ea era prea frumoasă
ca să o poți avea
toată ziua și toată noaptea
toată vara și anotimpurile care-ar urma.
era mai frumoasă decît
orice zee cunoscută de pămînteni
atît de frumoasă încît
soarele topea norii
să o vadă trecînd
vîntul se oprea s-o admire.
ea era mai frumoasă chiar și decît
ideea de frumusețe.atît
de frumoasă încît te făcea să uiți
că frumusețea e trecătoare
încît risca să rămînă
frumoasă și singură
prea frumoasă ca să o merite cineva.
 

fotografie de grup

din fiecare poză de grup cineva
nu își mai scoate iubita
în oraș cîinele la plimbare.
nu se mai întîlnește cu ceilalți
la cafeneaua din colț.

încă o plecare neanunțată
Încă un număr de telefon
tăiat din agendă.

încă o adresă inutilă
încă o provocare
a clipei de meditație.

de fiecare dată e mai pustiu
cu o plecare. cu o absență
pînă cînd cineva
din ultimul rînd
va stinge în fotografie lumina.
 
 
    Ion Dumbravă s-a născut la 20 august 1943, în comuna Ruşii-Munţi, judeţul Mureş şi a trecut în lumea celor eterni pe 8 octombrie 2021. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Târgu Mureş. A debutat în revista Luceafărul, nr. 36 din septembrie 1974, cu poezia Interior. A colaborat la revistele: Luceafărul, Vatra, România literară, Steaua, Ateneu, Convorbiri literare, Familia, Cronica, Poezia, Târnava, Poesis, Timpul, Dacia literară etc. A debutat editorial, în urma câştigării concursului de debut în volum, cu manuscrisul cărţii de poezie Argument pentru ziua ce vine, publicat la Editura Albatros, Bucureşti, 1985. Opera sa însumează 18 cărţi de poezie, 5 de proză scurtă şi publicistică literară şi 3 plachete de literatură pentru copii. Este prezent în numeroase antologii şi volume colective, în dicţionare de literatură şi istorii literare. A obţinut, în mai multe rânduri, premiul Filialei Târgu Mureş a Uniunii Scriitorilor din România, precum şi alte premii.

 

Sursa: Olivia Iarema, 2 dec. 2021