- Silvia
Bodea Sălăjan - Neuitate plecări
Neuitate plecări
Era golul acela de început
În care nimic nu mai avea nici simțământ nici ecou
Era ca o peșteră în care dorm liliecii
Și-n care genunea renaște la masa tăcerii din nou
Atunci am vrut să te strig
Crezând că acum cuvântul va avea putere deplină
Dar tăcerea înecată în fântânile părăsite ale lumii
Era un soare văduvit de lumină
Numele tău l-am regăsit lipit de cer
Ca un curcubeu ce se adapă din nesecate izvoare
Și peste el se scutura o toamnă rătăcită
În culoarea crizantemei ce moare
Iubiri nezidite
Poarta cerului este acum atât de aproape de inima ta
Încât auzi îngerii cum îți cântă
Și vezi cununi de lumini peste umbră și-ai vrea
Șă îmbrățișezi curcubeul cu lumina-i răsfrântă
Cuvântul este atât de departe de tine și nu-i
Nici ecoul acelui început din grădinile sfinte
Nici armonia cerului cu toate galaxiile lui
Nici crezul din cele mai frumoase și mai noi jurăminte
Esti acolo unde doar logosul transformă minuni
În ordinea necunoscutelor ere
Unde se naște bobul de spumă din pântec de genuni
Și aura sfântă e caldă adiere
Poate că ziua aceasta senină e zâmbetul tău
Ce-l trimiți către urmele din nisipul pierdut
Poate că raza luminii ce ne străbate e însuși Dumnezeu
Ce mângâie lumea aceasta de lut
Acolo este aproape liniștea aceea al cărei ecou tu îl știi
Și pacea aceea visată de inimi trudite
Acolo doar rugăciunile șoptite în nopțile târzii
Aprind lumânări peste iubiri nezidite
SERIAL
Ne trăim fiecare scurtmetrajul vieții
Pe-o lungime de undă
Despre care nimeni nu prea știe nimic
Se distribuie file incognito
Pe care se postează nade sclipitoare
Și harpoane vrăjite
Iar pentru secțiunea datoriilor
Achitate mereu
Din lada de zestre a amintirilor
Se rescriu roluri
Cu replici repetate din patru în patru
Promisiuni
Apoi vine cohorta
Să se bucure de răsplata cuvântului
Ce zdrăngăne ca o moară de vânt
Părăsită
Fiecare luându-și dulcineea
Ca s-o păstreze
Pentru rolul primei doamne din comedia erorilor
Ce va să fie
NEFIGURATIV
Se sting pe rând luminile lumii
Golind miracolul solar
Necondiționat de nicio speranță
la niciun punct cardinal
La taraba din dreapta meditează faust
Asupra jocului de cuvinte
Ce-ar vrea să vândă spațiul originar
Dintre finit și infinit
Eludând cele sfinte
Apoi să ceară pe el o frântură de timp
Sau să-l dea pe nimic unor aduceri aminte
Acum omul de la miezul nopții râde vulgar
Punând degetul galben de tutun
Pe ideea nemuririi
Prin arbitrariul postum
al unui pact asumat
dar ajunge la concluzia că totu-i în zadar
așa că, vorba aceea
”se duce să moară puțin”
RĂMÂI CU MINE, DOAMNE
Rămâi cu mine Doamne când zorile se sting
În albul năruit peste grădini în floare
Și nu-mi pune la număr atâtea nevoințe
Că port poveri lumești și rana lor mă doare
Rămâi cu mine Doamne când soarele ajunge
La cumpăna luminii iar eu ascund lumina
Sub un obroc ce-mi stinge speranțle și-n care
Din cernerea clepsidrei rămâne numai vina
Rămâi cu mine Doamne și când perdeaua stinsă
A lacrimii mă-ndeamnă să strig a răzvrătire
Nu-mi socoti căderea în noaptea care vine
Că-n vrednicia mea nu-i chip de mântuire
Rămâi cu mine Doamne, că cei bolnavi te știu
Ca stâlp de apărare deși nu au puterea
Să-și pună-n palma Ta durerile și teama
Deși le ești salvarea primindu-ți mângâierea
Rămâi cu mine Doamne și când în disperare
Nu mai cunosc cărarea spre liniștea ce-mi este
Doar oaspete de seamă la sărbători uitate
Când eu lipsesc ades din propria-mi poveste
EGO SUM
Singurătea-mi ține loc de casă
Unde tăcerea ta mi-e dor și chin
Cu aripi grele umerii-mi apasă
Șapte poveri cu umbra lor cea deasă
De necuvânt închis peste destin
Inelul vremii cade cu suspin
Luminii ce din rostul ei scoasă
Cu ore care trec și iarăși vin
Peste făgașul lumii clandestin
când vinul s-a acrit de mult pe masă
dar niciodată pleoapa nu mă lasă
să sing sub ea al lacrimii festin
când de departe cerne zborul lin
apocalipsa zorilor ce țin
amfora lumii-n partea ei umbroasă
acum când pleci pe calea luminoasă
lasă-mi un nimb la geamul meu de-acasă
și-apoi așa precum un bun creștin
fă-te tristeții mele pelerin
să pot să port cununa cea spinoasă